La scurt timp după moartea lui Mahomed, tânăra societate islamică s-a scindat iremediabil în două grupuri distincte: suniţi şi şiiţi. Această ruptură nu a fost rodul unor idei religioase divergente ci a luptelor politice care urmăreau preluarea conducerii Califatului.

Dacă în epocă, succesiunea conducătorilor unei formaţiuni politice se baza pe legături de rudenie, de regulă pe cea de filiaţie tată-fiu, comunitatea musulmană era guvernată oarecum de Constituția Medinei conform căreia, Umma îşi alegea conducătorul. De aici au apărut primele neînţelegeri şi a rezultat marea schismă islamică.

Mahomed a avut trei fii și patru fiice. Cu excepţia lui Fatimah, fiica profetului cu prima sa soție Khadijah, toţii ceilalţi copii ai profetului au murit la vârste fragede, astfel că la moartea lui Mahomed, nu a existat un succesor direct pe linie masculină. În aceste condiţii, Fatimah a solicitat funcția de calif pentru soțul ei Ali. De partea sa au fost atrași o parte dintre musulmani, cei care vor deveni peste „partizanii lui Ali”, adică șiiții.

Chiar dacă Fatimah a stat la baza schismei islamice, ea a rămas respectată în tot Islamul şi mulţi credincioşi musulmani se declară şi astăzi urmaşi ai cuplului Fatimah și a soţului său Ali. Aceştia sunt cunoscuţi sub titlul onorific de „sayyid”şi sunt consideraţi descendenţi ai lui Mahomed. În Imperiul Otoman, descendenții lui Mahomed au format un fel de nobilime cu privilegiul de a purta turbane verzi…

La moartea lui Mahomed, tânăra comunitate islamică era prea puţin consolidată şi trăia în principal de pe urma cuceririlor, fapt care a făcut ca succesor al lui Mahomed să fie preferat un luptător experimentat, în persoana lui Abu Bakr, asta în dauna lui Ali, care se pare că la acel moment nici nu şi-a dorit prea mult rolul de calif…

Mai târziu, când mişcarea şiită s-a cristalizat, lucrurile s-au schimbat iar teologii şiiţi au început să fundamenteze pretenţiile hegemonice ale lui Ali, căutând şi interpretând în acest sens fragmente din Coran. Treptat au fost puse şi bazele teologiei şiite…

Alī ibn Abī Tālib, văr și ginere a Profetului, era cea mai apropiată rudă de sex masculin a lui Mahomed. Dincolo de această legătură de rudenie, musulmanii şiiţi afirmă că așa cum un profet este numit de către Allah, numai Allah are dreptul de a numi succesorul profetului său și din porunca lui Allah, Mahomed îl desemnase pe Ali ca succesor, lucru ce apare clar în 26.Surat Aș-Șu‘Ara: „Și să-i previi tu pe oamenii care-ți sunt cei mai apropiați!” (v.214) sau în altă traducere: „Și avertizează, O Mahomed, rudele tale cele mai apropiate.” (26:214).

Versetul este menționat în mai multe hadith-uri unde apare povestit diferit. În viziune sunnită, se spune că Mahomed a chemat indivizi din diferite clanuri ale tribului Quraysh la un munte din Mecca și i-a informat despre pedeapsa lor iminentă dacă aceștia nu îmbrățișează islamică. Hadithul spune că unchiul lui Mahomed, Abu Lahab l-a admonestat pe acesta, fapt ce a dus ulterior la condamnarea sa în Coran…

Conform tradiției șiite, după ce i-a fost dezvăluit versetul cu pricina, Mahomed și-a invitat rudele apropiate la casa unchiului său, Abu Talib. Încercările lui Mohamed de a-i face prozeliţi pe cei adunați au fost întrerupte de Abu Lahab. Tradiția afirmă că dintre toți cei adunați, doar Ali, fiul lui Abu Talib, a acceptat să primească noua religie. Acest lucru l-a determinat pe Mahomed să-l declare moștenitor.

Susținerea lui Ali ca urmaș de drept al lui Mahomed mai are la bază un alt hadith cunoscut sub numele de „Evenimentul de la Ghadir Khumm”, care a avut loc în martie 632, pe când Mahomed se întorcea din „Pelerinajul de Adio” alături de un număr mare de adepți și însoțitori. În oaza Ghadir Khumm, el a luat mâna lui Ali și s-a adresat adunării, spunând: „Oricine mă are ca mawla lui, îl are pe Ali ca mawla lui”. Cum cuvântul „mawla” are o serie de semnificații în arabă, sunniții îl traduc prin „prieten” sau „unul care este loial”. Șiiții văd în acest cuvânt sensul de „stăpân” sau „conducător” și că afirmația era o desemnare clară a lui Ali drept succesorul numit de Mahomed. Surse șiite înregistrează şi alte detalii despre eveniment, cum ar fi faptul că cei prezenți l-au felicitat pe Ali și l-au aclamat ca Amir al-Mu’minin, titlu care însemnă „Conducătorul credincioșilor”.

Ali ajuns în poziția de calif abia în 656, după Abu Bakr, Omar și Osman, califi pe care șiiții nu-i recunosc. În anul 661, Ali va fi asasinat. Următorul calif sau imam șiit a fost Hasan ibn Ali, fiul cel mare al lui Ali, care după o serie de lupte cu califul oficial Muawiyah, în numele păcii, a fost de acord să renunţe la pretenţii asupra funcţiei de calif şi s-a retras la Medina unde, în 670 e.n., a fost otrăvit de soția sa Ja’da bint al-Ash’ath ibn Qays. Astfel cel de al treilea imam șiit a devenit Husayn ibn Ali, care însă a fost ucis împreună cu fiul său Ali al-Asghar, în vârstă de șase luni, la data de 10 octombrie 680, în timpul Bătăliei de la Karbala.

În aceste condiții, următorul imam recunoscut de șiiți a devenit Ali ibn Husayn (658-712), care nu participase la Bătălia de la Karbala din cauza unei dezabilități, dar a murit otrăvit la ordinul califului al-Walid I.

(La sunniți, imamul conduce rugăciunea în timpul adunărilor islamice, dar nu face parte din cler. Siiții consideră imamul drept succesor al Profetului și, în consecință, imamii șiiți sunt atât conducători spirituali cât și politici fiind venerați ca niște sfinți.)

Al cincilea imam a fost Muhammad ibn Ali (677–732). Atât surse șiite cât și sunnite îl descriu ca fiind unul dintre cei mai eminenți cărturari de drept. El a fost otrăvit de Ibrahim ibn Walid ibn ‘Abdallah la Medina din ordinul califului Hisham ibn Abd al-Malik.

El va fi urmat de cel de-al șaselea imam Ja’far ibn Muhammad cunoscut și cu titlul de „Al-Ṣādiq” (702–765), cel care a A înființat jurisprudența Ja’fari și a dezvoltat teologia celor Doisprezece. Și el va muri otrăvit din ordinul califului Al-Mansur.

Musa ibn Ja’far (744–799) cunoscut și drept Musa al-Kadhim, a cauzat o schismă în comunitatea șiită, din care s-au desprins câteva secte, cea mai importantă fiind cea a Ismailiților nume luat după Ismaʻil ibn Jafar, fratele imamului șiit, care i-a contestat funcția obținută. Musa al-Kadhim va fi încarcerat de mai multe ori la ordinul califului Harun al-Rashid și în cele din urmă va fi otrăvit.

Al optulea imam Ali ibn Musa (765–817) a fost numit de către califul Al-Ma’mun drept succesor al său dar apoi, conform surselor șiite, califul s-a răzgândit și a ordonat otrăvirea imamului.

Și cel de al nouălea imam, Muhammad ibn Ali (810–835) a murit otrăvit de soția sa, fiica lui Al-Ma’mun, la fel cum va muri și al zecelea imam Ali ibn Muhammad (827–868) și Hasan ibn Ali (Al-ʿAskarīy) (846–874), cel de-al unsprezecelea imam.

Cel de-al doisprezecelea imam, și ultimul, este considerat misteriosul Hujjat-Allah al-Mahdi, devenit în islamul șiit o figură mesianică, care se va întoarce împreună cu profetul Isa (Iisus) și  va restabili guvernarea de drept a Islamului, dreptatea și pacea pe tot pământul. Potrivit doctrinei „Celor doisprezece”, el trăiește în ocultație din 874 și va trăi așa atâta vreme cât va vrea Allah.

Biografia acestuia este legendară, iar existența sa istorică este mai mult decât îndoielnică. El este considerat fiul imamului precedent Hasan al-Askari cu o misterioasă Narjis, care este prezentată de la sclavă africană, la prințesă bizantină. Nașterea lui Al-Mahdi, în anul 868, a fost a păstrată secretă, ea fiind anunțată doar unor tovarăși apropiați ai imamului. El și-a asumat imamatul la cinci ani, dar în primii ani nu a avut contact cu adepții săi numai prin intermediul a „Patru Emisari”. Această perioadă este cunoscută drept Ocultarea minoră și a durat între 873–941 e.n. Cu câteva zile înainte de moartea celui de-al patrulea emisar al său Abu al-Hasan Ali, Al-Mahdi a trimis adepților săi o scrisoare și a declarat începutul Ocultării majore, timp în care Mahdi nu va mai fi contact direct cu adepții săi, dar îi instruise să-i urmeze pe evlavioșii înalți clerici, care în unele zone șiite îmbracă haina ayatollahilor, văzuți ca un semn al lui Allah pe pământ.

În credința islamică, Mahdi este răscumpărătorului profețit a Islamului, care va domni timp de șapte, nouă sau nouăsprezece ani (în funcție de interpretări) înainte de Ziua Judecății și va scăpa lumea de rău. În mandatul său, va reveni și Iisus, care va coborî pe minaretul Marii Moschei din Damasc și-l va ajuta pe Mahdi împotriva lui Masih ad-Dajjal, Anticristul din Islam. Dajjal va fi apoi urmărit până la poarta Lod, unde va fi capturat și ucis de Isa ibn Maryam, care va rupe crucea, va ucide porcul, va desființa jizya și va stabili pacea între toate națiunile. Regula lui Isa va fi dreaptă și toți vor veni la el pentru a intra în faldurile religiei adevărate, Islamul. Ruperea crucii de către Iisus este declarația că religia creștină este falsă și trebuie pus capăt venerării unui instrument de tortură, despre care creștinii cred că a murit Iisus. Uciderea porcului se consideră ca o metaforă a faptului că, la propriu, porcii merg împotriva învățăturilor religiilor abrahamice iar creștinii, spre deosebire de evrei și musulmani, s-au abătut de la hotărârile biblice care interziceau consumul de carne de porc…

Dacă în timpul Ocultării Mici imamii șiiți au pretins că au dreptul de a rezolva problemele comunităților șiite, în timpul Ocultării Mari rolul imamului ca șef al comunității a rămas vacant. În prima perioadă acest lucru nu a deranjat deoarece șiiții nu aveau putere politică în acel moment. În secolele ulterioare, când au apărut statele șiite, din moment ce „Imamul ascuns” era în viață și era liderul musulmanilor, rolul statului și a conducătorilor acestuia a fost pus mereu în discuție, fapt care, de-a lungul istoriei șiiților, a provocat tensiuni continue între guvern și religie.

O mare parte din doctrina șiită, bazată pe Hadith, este valabilă și pentru sunniți, principala diferenţă între ritualuri este că sunniţii se bazează în principal pe Sunnah, înscrisuri ale învăţăturilor şi sfaturi atribuite profetului Mohamed.

Episodul1 « 2 « 3 « 4 « 5 « 6 « 7 « 8 « 9 « 10 « 11 « 12 « 13 « 14 « 15  16  17 » 18 » 19 » 20 » 21 » 22 » 23 » 24 » 25 » 26 » 27 » 28 » 29 » 30 » 31 » 32 » 33 » 34 »35

Facebook Comentariu
Distribuire
https://i0.wp.com/liber-cugetatori.ro/wp-content/uploads/2020/12/I.11.0-coperta.jpg?fit=422%2C281https://i0.wp.com/liber-cugetatori.ro/wp-content/uploads/2020/12/I.11.0-coperta.jpg?resize=150%2C150Raduistoria religiilorLa scurt timp după moartea lui Mahomed, tânăra societate islamică s-a scindat iremediabil în două grupuri distincte: suniţi şi şiiţi. Această ruptură nu a fost rodul unor idei religioase divergente ci a luptelor politice care urmăreau preluarea conducerii Califatului. Dacă în epocă, succesiunea conducătorilor unei formaţiuni politice se baza pe...Pentru cei care știu să gândească singuri