Orașul Mecca, numit oficial Makkah al-Mukarramah și Bakkah în Coran, este situat la 277 m alt., pe valea care formează un coridor între munții care separă Mare Roșie, aflată la 70 km distanță, de deșertul Nafud. Zona găzduiește și trei văi secundare: al-Taneem, valea Bakkah și valea Abqar, dar principalele surse de apă au fost fântâni locale, precum fântâna sacră Zamzam, apoi „Izvorul lui Zubaydah”, aflat la 20 km distanță și de la care se apa se aducea prin conducte subterane. Mai era și apa provenită din rarele precipitații, adunată în cisterne.

Accesul spre Mecca se face prin patru trecători străbătute de drumurile către Minā, Arafāt și Al-Ṭāʾif, spre est; Medina spre nord, Jiddah spre vest și, către sudul extrem spre Ma‘in și Saba – „Țara tămâiei”. Mecca se găsea la jumătatea distanței pe „Drumul mirodeniilor”, care lega Regatul Saba de Petra – capitala regatului nabateean. Importanța orașului a fost mărită și de faptul că era considerat haram – unul dintre locurile sacre ale arabilor, marcat de un templu, unul dintre locurile tradiționale de pelerinaj al arabilor. Nu era însă singurul loc sacru, căci alături de templul de la Mecca mai existau și templele lui Almaqah de la Ma’rib și de la ‘Amran, oracolul lui Ta’lab de la muntele Tur’at, templul lui Zabyan de la Hadaqan, templul lui Dhu-Samawi – zeul tribului Amir, situat în Yathill, și mai ales templul închinat lui Dhu’l-Khalasa, cunoscut și sub numele de „Kaaba din Yemen”, care rivaliza cu sanctuarul meccan, și care a fost distrus în anul 632 din ordinal expres al lui Mahomed.

Încă din secolul al IV-lea la Mecca devenise un centru de cult unde erau venerați idoli tribali din toată zona arabă. Se spune că aici, în sanctuarul Kaaba (Ka’bah însemnând „Cub”) erau venerați nu mai puțin de 360 de idoli tribali. În secolul V-lea, tribul Qurayș, care preluase conducerea orașului, au instalat în Kaaba statuia zeului Hubal, care a început să fie venerat împreună cu tripleta feminină: al-Lāt, al-‘Uzzā și Manāt. În scurt timp, prin templul său cu fântâna sacră Zamzam, Mecca a devenit un centru religios al lumii arabe, sacralitatea locului aducând aici pelerini și, anual, avea loc un ritual religios în timpul căruia, pentru mai multe zile, conflictele dintre triburile arabe încetau. Era momentul în care litigiile erau arbitrate și datoriile soluționate.

În paralel, datorită situației istorice din zonă, care afectaseră căile comerciale marine, negustorii au început să prefere căile terestre și astfel Mecca a devenit un important centru comercial, depășind în bogăție orașele rivale Petra și Palmyra. Cu toate acestea, orașul nu este menționat în vreo scriere geografică sau istorică cunoscută, care a fost redactată înainte de apariția islamului.

Despre începuturile sanctuarului de la Mecca nu există date istorice scrise sau mărturii arheologice, doar legende, cele mai multe născute în epoca islamică…

În vremurile pre-islamice, Kaaba pare să fi fost o simplă structură dreptunghiulară fără acoperiș, o incintă care adăpostea idolii diverselor triburi arabe. Între aceste zeități, un rol important l-a deținut Hubal a cărui natură nu este însă cunoscută, fiind considerat de către unii cercetători drept un zeu al războiului și al ploii. Potrivit lui Al-Azraqi, imaginea zeului a fost adusă „din țara Hit din Mesopotamia”, iar numele său pare că provine din combinația „hu” adică „spirit, suflu, glas divin” și „baal” – „domn, stăpân”. Nu se știe nici cum Hubal a ajuns să troneze în sanctuarul de la Mecca, dar se avansează ideea că acesta a fost adus prin sec.al IV-lea e.n., de către un lider al vechiului trib Khuza’a, trib care a dominat zona înainte ca cei din tribul Qurayș să preia puterea în Mecca și să devină protectorii vechiului lăcaș sfânt. Cel puțin în acest moment, Hubal era văzut și ca un zeu oracolar, diverși autori vorbind despre șapte săgeți plasate în fața statuii, care erau folosite pentru ghicit.

Alături de statuia lui Hubal, aici se mai găsea o mai veche relicvă sacră, cunoscută sub numele de „Piatra Negră”, o reminiscență a fetișismului semitic. Culturile semitice din Orientul Mijlociu au avut o lungă tradiție pentru a marca locurile de cult prin așa numitele „baetylus”. Existența unor astfel de pietre sacre au mai fost semnalate pe teritoriul arab: „Piatra Roșie”, în Kaaba din orașul Ghaiman din sudul Arabiei sau „Piatra Albă” din Kaaba al-Abalat. De fapt chiar Kaaba de la Mecca mai găzduiește o astfel de piatră sacră, cunoscută sub numele de „Hajar as-Sa’adah” – „Piatra Fericirii”, care este încastrată astăzi în colțul opus al Kaabei – „Colțul Yemenit”, la o înălțime mai mică decât Piatra Neagră. Cele două pietre sacre de la Mecca au conferit locului statutul de haram.

Alături de statuia lui Hubal, în vremurile pre-islamice, aici se mai aflau înfățișări ale tripletei de zeități arabe: al-Lāt, al-‘Uzzā și Manāt, dar și alți idoli mai mici, iar pe pereți existau picturi ale acestora, picturi ale unor profeți și îngeri, vorbindu-se inclusiv despre o imagine a Mariei cu pruncul Iisus. În interiorul Kaabei au fost semnalate și decorațiuni nedefinite, diverse monede și o pereche de coarne de berbec. Tradiția islamică spune că perechea de coarne de berbec aparținea berbecului sacrificat de Ibrahim în locul fiului său Ismael, deși în antichitate, coarnele au fost un simbol al zeului tutelar.

De-a lungul timpului Kaaba a suferit o serie de modificări și a fost reconstruită de câteva ori, dar din timpurile pre-islamice se cunoaște doar cea din anul 608, efectuată de tribul Qurayș. Structura templului a fost realizată alternând porțiuni de zidărie cu lemn, cu o ușă ridicată deasupra nivelului solului, pentru a proteja altarul de intruși și de inundații.

Sub cel de-al doilea calif, Omar (634-44), zona din jurul templului a fost extinsă, iar califul Osman (644-656) a construit colonade în jurul pieței în care se află Kaaba și a încorporat alte monumente importante în zona sacră.

În timpul războiului civil dintre califul Abd al-Malik și Ibn Zubayr, care controla Mecca, în anul 683 e.n., Kaaba a fost incendiată. Ibn Zubayr a reconstruit Kaaba în lemn și piatră, astfel încât aceasta să includă hatîmul – rămășiță a temeliilor sale legendare, și a pavat spațiul din jur.

După asediul din 692 asupra orașului Mecca, templul a fost avariat grav. În 693 e.n., ‘Abd al-Malik a reconstruit Kaaba pe fundațiile stabilite de Qurayși iar Kaaba a revenit la forma de cub din timpul lui Mohamed.

În timpul pelerinajului din 930 e.n., qarmatienii șiiți au atacat Mecca, au pângărit fântâna Zamzam cu trupurile pelerinilor uciși și au luat „Piatra Neagră”, ducând-o într-o oază din zona Bahrainului, unde a rămas până când Abbasidii au răscumpărat-o în 952 e.n., contra unei sume uriașe.

După ploi abundente și inundații, în 1626 zidurile Kaabei s-au prăbușit. În același an, în timpul împăratului otoman Murad al IV-lea, templul a fost reconstruit din granit, iar moscheea a fost renovată. Aspectul Kaabei nu s-a mai schimbat de atunci.

Ultimele modificări majore din zonă, care însă nu au afectat templul, au fost efectuate în anii 1950 de către guvernul din Arabia Saudită, pentru a găzdui numărul tot mai mare de musulmani, care vin în pelerinaj.

Astăzi, Kaaba este un paralelipiped cu o înălțime de aproximativ 13,1 m și cu laturile de 11,03 m × 12,86 m. În interior, podeaua este din marmură și calcar. Pereții sunt îmbrăcați cu marmură albă în partea de jos, și dale verzi spre tavanul care se sprijină pe trei coloane. Podeaua se află la aproximativ 2,2 m deasupra zonei în care au acces pelerinii. În interior se găsește o masă-altar, iar pe peretele adiacent intrării sunt șase tăblițe cu inscripții. Mai sunt câteva tăblițe și de-a lungul celorlalți pereți. Întreaga clădire este învelită o pânză neagră brodată cu versuri coranice aurii, numită kiswah. În 1979, o ușă de aur cu o greutate de 300 kg a înlocuit vechea ușă de argint montată în 1942.

S-a observat că axa lungă a Kaabei se aliniază cu creșterea stelei Canopus, spre care este îndreptat peretele său sudic, în timp ce axa minoră se aliniază aproximativ cu răsăritul solstițiului de vară și apusul solstițiului de iarnă. Astfel de orientări sunt însă comune templelor antice.

 

În aceste locuri și în acest mediu s-a născut și apoi s-a afirmat Mahomed, profetul islamului…

Episodul: 1  2  3 » 4 » 5 » 6  » 7 » 8» 9 » 10 » 11 » 12 » 13 » 14 » 15 » 16 » 17 » 18 » 19 » 20 » 21 » 22 » 23 » 24 » 25 » 26 » 27 » 28 » 29 » 30 » 31 » 32 » 33 » 34 »35

 

 

http://liber-cugetatori.ro/wp-content/uploads/2020/11/I.2.0-coperta.jpghttp://liber-cugetatori.ro/wp-content/uploads/2020/11/I.2.0-coperta-150x150.jpgRaduistoria religiilorOrașul Mecca, numit oficial Makkah al-Mukarramah și Bakkah în Coran, este situat la 277 m alt., pe valea care formează un coridor între munții care separă Mare Roșie, aflată la 70 km distanță, de deșertul Nafud. Zona găzduiește și trei văi secundare: al-Taneem, valea Bakkah și valea Abqar, dar...Pentru cei care știu să gândească singuri