Din textul coranic rezultă clar adversitatea lui Mahomed față de „oamenii Cărții”: evreii și creștinii, acuzați de necredință iar ultimii chiar de idolatrie. Cu toate acestea Coranul conține dese referiri reverențioase la Iisus, numit aici ʿĪsā ibn Maryam și dedică o sură Sf.Maria: 19.Surat Maryam. Apoi, 3.‘Al ‘Imran are multe versete cu referire la familia lui Iisus și mai sunt diferite pasaje cu referire la acesta, creștinism și creștini, numiți uneori „nazareneni”, dar cel mai frecvent „oameni ai cărții”.

Între versetele 35-63, sura 3.‘Al ‘Imran tratează despre familia lui Iisus, tatăl fecioarei fiind numit ‘Imran. Aceste versete sunt deseori folosite de către propaganda islamică pentru a susține că între islam și creștinism nu sunt diferențe esențiale. Din punct de vedere istoric, sura este pusă în legătură cu delegația creștinilor de la Najran și, până la cele 32 de versete „creștine”, sunt declamate cam tot atâtea de versete care îl preamăresc pe Allah, amestecate cu faptele de arme ale musulmanilor lui Mahomed.

Povestea „creştină” începe cu nașterea oarecum dezamăgitoare a unei fete – Maria, în loc de doritul băiat, dar Allah o liniștește pe soția lui Imran, spunând că așa a hotărât el deoarece are planuri mari cu ea. Copila este încredințată preotului Zaharia și este dusă la Templu, unde crește departe de lume, hrănită de îngerii lui Allah. (v.37). Zaharia se roagă lui Allah să-i dea și lui un prunc iar în timpul rugăciunii, îngerii îi transmit: „Iată că Allah ți-l vestește pe Yahya (Ioan Botezătorul), care va întări un cuvânt al lui Allah. [Și el va fi] un bărbat nobil, neprihănit, un profet dintre cei evlavioși”. (v.39). Mai târziu îngerii i-au vestit Mariei că v-a naște și ea un copil „ce vine cu un cuvânt din partea Lui (Allah); numele lui va fi Al-Masih, Isa, fiul Mariei, măreț în această lume ca și în Lumea de Apoi și unul dintre cei mai apropiați [de Allah].” (v.45). Și continuă: „El le va vorbi oamenilor [încă] din leagăn, la fel când va fi bărbat între două vârste, și va fi dintre cei evlavioși.” (v.46). (Faptul că Iisus vorbește încă din leagăn este subliniat și în versetul 5:110, iar acest miracol are intenția de a afirma faptul că Maria nu a fost o curvă…).

Maria se îndoiește: „Doamne, cum să am un copil fără să mă fi atins un bărbat? I-a răspuns El: Întocmai așa! Allah ceează ceea ce voiește El. Când El hotărăște un lucru, El spune doar „Fii” și el este de îndată!”. (v.47). (Iosif, logodnicul Mariei, nu apare în povestire.). Allah  spune că Iisus va fi trimis fiilor lui Israel cu mesaj de la Allah și (prin spusele lui Iisus) continuă să prezinte minunile pe care le acesta le va face: „Eu plămădesc pentru voi din lut ca un chip de pasăre și suflu asupra sa și se va face pasăre vie, cu voia lui Allah. Și voi tămădui pe orb și pe lepros, și-i voi învia pe morți, cu voia lui Allah…” (v.49) (Minunea cu pasărea din lut care prinde viață, apare doar în Evanghelii apocrife, iar cea a transformării apei în vin, este trecută cu vederea în Coran.). Iisus va declara evreilor: „Allah este Stăpânul meu și Stăpânul vostru: Așadar, adorați-L pe El! Aceasta este o cale dreaptă!” (v.51); „Apoi, când Isus a simțit necredința lor” a solicitat ajutoare iar Apostolii au răspuns acestei chemări: „Noi suntem sprijinitorii [religiei] lui Allah!” (v.52). Evreii însă „au viclenit, dar Allah a făcut ca planurile lor să nu izbutească” (v.54), căci „înaintea lui Allah, Isus este asemenea lui Adam, pe care El l-a făcut din lut și apoi i-a zis lui „Fii” și el a fost.” (v.59).

Povestea se termină cu un îndemn adresat creștinilor ca aceștia să îmbrățișeze adevărata religie: „O, voi oameni ai Cărții, veniți la un cuvânt comun între noi și voi, să nu credem decât în Allah.” (v.64).

După o serie de reproșuri și amenințări aduse necredincioșilor, în aceiași sură mai găsim: „Acela care dorește o altă religie decât Islamul, nu-i va fi acceptată, și el se va afla în Lumea de Apoi printre cei pierduți.” (3:85).

În Coran, Iisus este văzut doar ca un profet al lui Allah, nu un fiu al lui Dumnezeu, un deschizător de drum pentru Mahomed: „Mesia, fiul Mariei, nu este decât un trimis, asemenea trimişilor de dinainte de el, iar mama lui este o femeie cu evlavie adevărată…” (5:75). Ideea este întărită și în 39.Surat Az-Zumar: „De ar fi voit Allah să-Şi ia un fiu, El ar fi ales ceea ce ar fi voit din ceea ce a creat…” (39:4). Mai clar este exprimat în 61.As-Saff unde Iisus, fiul Mariei, spune: „O, fii ai lui Israel! Eu sunt, într-adevăr, trimisul lui Dumnezeu la voi ca să întăresc cele în Tora dinaintea mea și ca să vă vestesc un trimis ce va veni după mine și al cărui nume va fi Ahmad.” (v. 61:6).

În Coran, creștinismul apare ca o erezie, o deviere de la dreapta credință. Acest lucru este ilustrat de mai multe versete incluse în surele următoare: „O, voi oameni ai Cărții! Nu exagerați în privința religiei voastre și nu spuneți despre Allah alta decât adevărul! Mesia Isus, fiul Mariei, este trimisul lui Allah, cuvântul Său pe care El l-a trimis Mariei și un duh de la El. Credeți, așadar, în Allah și în trimișii Săi! Și nu spuneți „Trei!”. Opriți-vă, de la aceasta și va fi mai bine pentru voi! Allah nu este decât un Dumnezeu unic! El este prea Înalt pentru a avea un fiu! Ale lui Allah sunt cele din ceruri și de pe pământ și Allah este cel mai bun Protector.” (4:171).  La fel în Al-Ma‘ida: „Necredincioși sunt aceia care zic: „Dumnezeu este Mesia, fiul Mariei”. Spune: „Cine L-ar putea împiedica pe Allah, dacă ar voi să-i facă să piară pe Mesia, fiul Mariei, ca și pe mama lui și pe toți care se află pe pământ?” (5:17). Negarea faptului că Iisus ar fi fost fiul lui Dumnezeu apare și în 2.Al-Baqara: „Au spus: Allah și-a luat un fiu. [Nici vorbă!], ale Lui sunt cele din ceruri și de pre pământ! Toate îi sunt ascultătoare Lui!” (2:116). Problema este reluată și în 17.‘Al-Isra‘, cu referire la micimea credincioșilor creștini cărora le este greu să creadă într-un profet uman și au nevoie să-și închipuie că Iisus trebuia să fie un fiu divin:  „Şi nu-i împiedică pe oameni să creadă, când le vine călăuzirea, decât că ei zic: Allah a trimis un om ca sol?” De ce nu un înger?! Sau un fiu al Său?!”. (17:94).

În 4.Surat An-Nisa’, motivul poveștilor lui Moise poartă discursul la creștini și implicit la problema răstignirii lui Iisus: „… ei nu l-au omorât, nici nu l-au răstignit pe cruce, ci a fost făcut [cineva] să semene cu el! Cei care au avut păreri diferite în privința lui [Iisus], au fost în îndoială [în legătură cu moartea lui]; ei nu au avut cunoștință sigură despre ea [moartea lui], ci doar au urmat unor presupuneri. De bună seamă, nu l-au omorât, ci Allah l-a înălțat la El.” (v.157-158). (În Islam crucificarea nu a avut loc sau se consideră că cel crucificat a fost Iuda, deci Iisus nu a fost răstignit ci a fost ridicat la ceruri de către Allah.).

Ca totul să fie mai clar pentru creștini se mai adaugă: „Mesia Isus, fiul Mariei, este trimisul lui Allah, cuvântul Său pe care El l-a trimis Mariei și un duh de la El. Credeți, așadar, în Allah și în trimișii Săi. Și nu spuneți „Trei”. Opriți-vă de la aceasta și va fi mai bine pentru voi. Allah ne este decât un Dumnezeu Unic. El este prea Înalt pentru a avea un fiu.” (v.171).

Acuza de politeism adusă creștinilor apare şi în 5.Al-Ma‘ida: „Necredincioși sunt și aceia care spun:Dumnezeu este al treilea din trei, căci nu există Dumnezeu în afară de [Allah] cel Unic și de nu vor înceta să vorbească astfel, îi va atinge pe cei necredincioși dintre ei pedeapsă dureroasă.” (5:73).

Maria, mama lui Iisus, este singura persoană feminină care apare cu numele în Coran. Exegeții islamului o adaugă acesteia pe Khadija, prima soție a profetului considerată și primul adept, și pe Aișa, tânăra soție a profetului, care va juca apoi un rol important în istoria islamului.

Fecioarei Maria îi este dedicată 19.Surat Maryam, o sură meccană care însumează 98 de versete, singura care începe cu o grupare de cinci litere: „Kaf, Ha, Ya, Ayn, Sad”.

Povestirea urmează în mare parte pe cea din Evanghelia după Luca și începe cu ruga adresată de Zaharia lui Allah pentru a avea un moștenitor, „când L-a chemat pe Domnul lui în ascuns, zicând: Doamne, oasele mele sunt slabe și capul mi s-a aprins de căruntețe, dar nicicând eu nu am fost dezamăgit rugându-mă Ție! Doamne, eu mă tem de urmașii mei de după mine, căci muierea mea este stearpă, deci dăruiește-mi mie un urmaș de la Tine, care să mă moștenească și neamul lui Iacob și fă-l să să-Ți fie plăcut Ție, Doamne” (v.3-6).

Urmașul dăruit lui Zaharia a fost Ioan Botezătorul, căruia Allah i-a transmis: „O, Yahiya (Ioan), primește Cartea întru putere. Și i-am dăruit Noi înțelepciune, pe când era încă un copil.” (v.12).

Din versetul 16 se trece la poveste Mariei și aflăm că „ea s-a retras de la neamul ei într-un loc spre răsărit ( ca să nu fie împiedecată de la adorare). Și-a pus între ea și între ei un văl! Și atunci am trimis la ea Duhul Nostru…” (v.16-17); „Și ea l-a zămâslit și s-a retras cu el într-un loc depărtat. Și-au apucat-o durerile lângă trunchiul unui curmal… și un glas a strigat-o de sub ea…” (v.22). Era pruncul Iisus care a vorbit chiar din momentul nașterii. Maria s-a întors cu pruncul la neamul ei, și în momentul când cei din Ierusalim începuseră să o blameze  și s-o acuze de preacurvie, Iisus a început să vorbească: „Eu sunt robul lui Allah! El mi-a dăruit Scriptura și m-a făcut profet.” (v.30)

Apoi, Allah îi transmite lui Mahomed: „Acesta este Isus, fiul Mariei! Aceasta este povestea adevărată de care ei (creștinii) se îndoiesc. Nu se cuvine ca Allah să-Și atribuie un fiu! Mărire Lui! Dacă El hotărăște un lucru, atunci El zice:Fii, iar el este.” (v.34-35).

Pornind de aici sura se dezlănțuie împotriva creștinilor, „sectele (care) se ceartă între ele… și va fi vai pentru aceia care nu cred… Însă nelegiuiți sunt astăzi într-o rătăcire de netăgăduit!” (v.37-38). În continuare sunt pomeniți vechii profeți care nu au fost ascultați de neamul lor, popoare care au fost nimicite din această cauză de către Allah. Acest sfârșit îi va aștepta și pe creștini căci: „Aproape că cerurile se crapă de aceste [vorbe], pământul se despică și munții se prăbușesc în fărâme, pentru că ei Îi atribuie Celui Milostiv un fiu, în vreme ce nu trebuie ca Cel Milostiv să aibă un fiu!” (v.90-92).

În Ziua Judecății de Apoi, Iisus va fi chemat pentru a depune mărturie împotriva creștinilor care s-au închinat la el. De asemenea, el va reveni pe Pământ, se va căsători și va avea copii. Atunci când forțele răului (Antihristul) vor veni pentru a nimici Pământul, Iisus va lupta împotriva lor și va muri de moarte bună, la sfârșitul timpurilor.

Episodul1 « 2 « 3 « 4 « 5 « 6 « 7 « 8 « 9 « 10 « 11 « 12 « 13  14  15 » 16 » 17 » 18 » 19 » 20 » 21 » 22 » 23 » 24 » 25 » 26 » 27 » 28 » 29 » 30 » 31 » 32 » 33 » 34 »35

Facebook Comentariu
Distribuire
https://i1.wp.com/liber-cugetatori.ro/wp-content/uploads/2020/12/I.9e.0-coperta.jpg?fit=369%2C407https://i1.wp.com/liber-cugetatori.ro/wp-content/uploads/2020/12/I.9e.0-coperta.jpg?resize=150%2C150Raduistoria religiilorDin textul coranic rezultă clar adversitatea lui Mahomed față de „oamenii Cărții”: evreii și creștinii, acuzați de necredință iar ultimii chiar de idolatrie. Cu toate acestea Coranul conține dese referiri reverențioase la Iisus, numit aici ʿĪsā ibn Maryam și dedică o sură Sf.Maria: 19.Surat Maryam. Apoi, 3.‘Al ‘Imran are...Pentru cei care știu să gândească singuri