Sub amenințarea unui complot pus la cale de către aristrocrația meccană, la 19 iulie 622, Mahomed însoțit de Abu Bakr, a părăsit în secret Mecca și a fugit la Yathrib, un oraș situat la 320 km spre nord, al cărui nume, în anul 627, a fost schimbat în Medina. Fuga lui Mahomed a devenit cunoscută sub numele de Hegira, Hijra sau Hijrah, un termen care înseamnă „plecare sau migrație”. Acest eveniment va fi identificat drept începutul calendarului islamic

Medina este o oază de deșert situată la altitudinea de 620 m, fiind înconjurată de Munții Hejaz și dealuri vulcanice. Platoul pe care este situată așezarea este străbătut de trei văi, care au favorizat apariția de mari zone verzi în mijlocul unei regiuni muntoase pustii și uscate. Acest fapt a făcut ca oaza să fie locuită din timpuri vechi și a atras spre ea triburi din toată Arabia. În acest context, s-au așezat aici o serie de triburi arabe venite din Yemen, și mai apăruseră trei triburi evreiești proeminente: Banu QaynuqaBanu Qurayza și Banu Nadir, care până la finele sec. al V-lea dețineau supremația în Medina. Situația s-a schimbat după sosirea a două noi triburi arabe: Banu ‘Aws și Banu Khazraj, care vor prelua puterea, dar și între acestea a izbucnit un lung conflict, deseori violent, în care s-au implicat activ și triburile evreiești. Pe acest fond de instabilitate cu numeroase dispute, a fost posibilă Hegira lui Mahomed…

După moartea soției Khadijah cât și a lui Abu Talib cei doi protectori ai săi, urmate de preluarea coducerii clanului Banu Hashim de către Abu Lahab, lui Mahomed îi era clar că viața sa era în pericol și și-a pregătit salvarea. Astfel în sezonul de pelerinaj din 620, Mahomed s-a întâlnit șase oameni din tribul Banu Khazraj, un trib de care era legat prin străbunica sa. Conducătorii tribului Khazraj îi vor garanta lui Mahomed și protecția fizică, ca și cum ar fi fost unul de al lor… Cei șase îmbrățișaseă ideile islamice și le propagaseră în tribul lor, astfel că Mahomed era privit cu respect și era văzut drept un posibil „judecător de pace” în conflictul mocnit din Medina. În anul 621, Mahomed va trimite la Medina pe Mus’ab ibn ‘Umair, un adept care va juca atât rolul de ambasador cât și pe cel de propovăduitor al Islamului. Cum în Medina coexistau de multă vreme o serie de credințe religioase diferite, apariția islamului nu a fost privită cu suspiciune, mai ales că noua religie propovăduia credința într-un singur dumnezeu, un lucru acceptat atât de creștini cât și evrei.

În aceste condiții a fost posibilă Hegira, iar Mahomed a sosit la Medina cu aura unui mediator între diferitele formațiuni din oraș. După instalarea în Medina, Mahomed și-a încurajat adepții să migreze aici astfel că în scurt timp cei aproximativ 70 de adepți din Mecca – muhâjirûn, s-au mutat la Medina. În aceste condiții și în calitate de mediator, Mahomed a devenit curând lider al orașului și a promulgat Constituția Medinei.

Constituția dezvăluie marile abilități diplomatice ale lui Mahomed, care proclamă ca ideal o comunitate – umma, însă bazată în mod clar pe o perspectivă religioasă iar documentul, modelat în esență prin considerații practice, denotă chiar din preambul intențiile războinice ale profetului.

Principala inovație a lui Mahomed a fost introducerea noțiunii de ummah, o comunitate oarecum egală în drepturi și îndatoriri. Dacă până la Mahomed comunitățile arabe erau guvernate pe bază de afilieri tribale și relații de sânge, acum se proclama o umma „o singură comunitate separată de toate popoarele”, dar nu numai pentru arabi ci care să fie universală. Ea urma să fie condusă urmând poruncile dumnezeului Allah, mai degrabă decât prin înrudirea de sânge. În mod evident, mesajul divin era primit de către un profet, iar acest profet era chiar el… Practic umma punea bazele unui stat independent bazat pe religie, iar această religie era islamul propovăduit de către Mahomed.  Practic se puneau bazele califatului…

Amestecul între religie și politică făcut de Mahomed, a făcut ca în islam statul și biserica să se confunde, califii fiind în același timp și liderii religioși…

Constituția l-a proclamat pe Mahomed ca autoritate de mediere între grupuri și interzicea purtarea războiului fără autorizația sa. Astfel s-a pus capăt luptelor intertribale declarând Medina drept loc sacru – ḥaram, unde nu se poate vărsa sângele popoarelor incluse în pact. Documentul mai asigura libertate religioasă în credințe și practici pentru toți cetățenii care „îi urmează pe credincioși” și mai impunea un sistem fiscal pentru sprijinirea comunității în perioade de conflict. Credincioșii musulmani vor plăti taxa zakat, în timp ce pentru  cei nemusulmani va fi introdus jizyah-ul, o taxă pentru păstrarea libertății religioase. Cuantumul diferit al celor două taxe precum și creșterea continuă a jizyah-ului a determinat pe mulți să se convertească la Islam.

La Medina, emigranții musulmani de la Mecca s-au trezit însă dezrădăcinați economic și, fără o profesie disponibilă, s-au orientat spre jefuirea caravanelor meccane atât pentru a răspunde persecuției suferite, cât și pentru a oferi hrană familiilor lor. Astfel s-a declanșat un conflict armat între musulmanii din Medina și arabii din Mecca. În acest context, profețiile inspirate lui Mahomed de către Allah, suferă o schimbare radicală. Dacă revelațiile de la Mecca insistau pe o coexistență pașnică, cele de la Medina îndeamnă la acțiune, la un război deschis împotriva meccanilor. Conform tradiției la 11 februarie 624, în timp ce se ruga în Masjid al-Qiblatayn din Medina, Mahomed a primit revelații de la Dumnezeu conform cărora ar trebui să se confrunte cu Mecca. Versetele coranice le permiteau acum musulmanilor – „cei care au fost expulzați din casele lor”, să lupte împotriva meccanilor. (Coran,Al-Hajj; s.22:39- 40). Mohamed avea aprobarea lui Allah să pornească împotriva dușmanilor săi…

Acțiunile războinice ale lui Mahomed au făcut ca acesta și oamenii săi să se îmbogățească în timp ce comerțul cu Mecca devine nesigur și afectează locuitorii orașului, care vor încerca să riposteze și astfel au început ciocnirile armate. Prima confruntare armată este cunoscută sub numele de „Bătălia de la Badr”, care a avut loc în 13 martie 624 și a fost o bătălie cheie în istoria islamului.

Mahomed cu cei 300 de oameni ai săi, plănuise să atace o importantă caravană meccană care se întorcea din Siria, o caravană însoțită doar de o mică ceată de soldați. Nu se știe din ce motive Mahomed a ezitat să atace caravana și aceasta a scăpat cu bine. Aflând de pericolul prin care trecuse caravana, oficialitățile de la Mecca au hotărât să dea o lecție celor care plănuiseră atacul și au trimis o oaste de 1000 de oameni, 100 de cai și 117 de cămile, cu scopul de a-i extermina odată pentru totdeauna pe musulmani, care numărau 300 de oameni, 2 cai și 17 cămile. Mahomed a primit lupta și mahomedanii săi au învins.

Mecca va reacționa și, în 625, va urma Bătălia de la Uhud, care însă se terminată nedecis. Pentru tranșarea conflictului, meccanii vor realiza o alianță și vor porni să cucerească Medina. Asaltul asupra Medinei, din anul 627, se va transforma într-un război de uzură, cunoscut sub numele de Bătălia șanțului, numit așa după o tranșee săpată în fața Medinei, care făcea ineficientă cavaleria inamică. După 20 de zile de „asediu”, în care armatele au stat de-o parte și de alta a șanțului schimbând insulte în proză și versuri, sprijinite cu săgeți trase la întâmplare, lupta s-a încheiat cu trei morți printre atacatori și cinci printre apărători. (Cor.Al-‘Ahzab;s.33:20-22). Dacă lupta poate să fie considerată o glumă istorică, pentru meccani ea a fost un eșec, căci își dovediseră limitele. În schimb, pentru musulmanii din Medina lucrurile s-au schimbat radical. De acum nu mai vor fi preocupați de supraviețuire, ci de expansiune și cucerire. Eșecul asediului a marcat începutul ascendenței politice a lui Mahomed și mare parte dintre meccani au început să considere că, convertirea la islam era cea mai prudentă opțiune. Așa se face că în anul 630, când Mahomed a pornit asupra Meccăi, orașul s-a predat fără luptă. Mecca cu templul său a devenit astfel capitala Islamului, în timp ce Mahomed s-a întors la Medina, care a rămas timp de câțiva ani cel mai important oraș al mahomedanilor și baza de operațiuni a primului stat islamic, califatul Rașidun…

Episodul: 1 « 2 « 3   5 » 6 » 7 » 8 » 9 » 10

 

 

Facebook Comentariu
Distribuire
Please follow and like us:
https://i1.wp.com/liber-cugetatori.ro/wp-content/uploads/2020/11/I.4.0-Coperta.jpg?fit=418%2C488https://i1.wp.com/liber-cugetatori.ro/wp-content/uploads/2020/11/I.4.0-Coperta.jpg?resize=150%2C150Raduistoria religiilorSub amenințarea unui complot pus la cale de către aristrocrația meccană, la 19 iulie 622, Mahomed însoțit de Abu Bakr, a părăsit în secret Mecca și a fugit la Yathrib, un oraș situat la 320 km spre nord, al cărui nume, în anul 627, a fost schimbat în Medina....Pentru cei care știu să gândească singuri