Istoria Islamului (12) – Surele de la Medina (partea a II-a)
Surele clasificate drept medinite, de regulă, au o cauzalitate socială dar aceasta este „pierdută” printre versete care abordează haotic diverse subiecte, cu referiri la alte perioade sau, cel puţin aparent, fără vreun rost.
13.Surat Ar-Ra’D adică „Sura Tunetului” este clasificată ca fiind o sură medinită, deși retorica discursului este similară surelor meccane. Și epicul surei, dacă se poate vorbi despre așa ceva, dezvăluie tot o situație meccană: lupta surdă a lui Mahomed cu adversarii săi, care pun la cale diverse comploturi pentru a-i zădărnicii misiunea. Este însă posibil ca sura să marcheze momentele de început a comunității musulmane de la Medina care trebuia îndrumată pe calea adevărului coranic, dezvăluit de Allah…
Credincioșii trecuseră printr-o perioadă de încercări și se simțeau obosiți. La Medina, domnea o stare de neliniște născută de începutul unei noi vieți, într-un loc necunoscut. Ajutorul divin era un suport moral absolut necesar. Din acest motiv, începutul surei este dedicat măreției lui Allah „Știutorul celor ascunse și a celor vizibile, Cel Mare, Cel Preaînalt.” (v.9), „El este Cel care vă arată fulgerul [ce vă inspiră] teamă și nădejde și El plăsmuiește norii cei grei și-L preamărește tunetul aducându-i laudă, și îngerii, cu teamă de El…” (v.12-13).
Întreaga sură continuă în același stil, iar concluziile sunt clare: recunoașterea lui Allah este cea care dă liniște inimilor, iar cei care nu răspund la chemarea lui Allah, nu vor avea nici o cale de a scăpa de focul iadului…
Și 22.Surat Al-Hajj (Sura Pelerinajului) pare a fi o mixtură meccano-medinită, lucru sesizabil datorită schimbării retoricii după versetul 24.
Sura începe în stilul poetic meccan cu avertismente adresate politeiștilor și îndemnuri spre adevărata credință: „O, voi oameni! Fiți cu frică față de Domnul vostru! Cutremurul Ceasului va fi un lucru înspăimântător. În ziua în care îl veți vedea, va uita fiecare muiere care alăptează pe cel pe care ea îl alăpta… iar pe oameni îi veți vedea amețiți, fără ca ei să fie beți, dar pedeapsa lui Allah va fi aspră.” (v.1-2); „… Allah este Adevărul și pentru [ca să știți] că El îi readuce la viață pe cei morți și El este Atotputernic. Și pentru [ca să știți] că Ceasul va sosi, fără îndoială, și [atunci] Allah îi va scula pe cei din morminte”. (v.6-7).
Urmează amenințări la adresa politeiștilor meccani în clasica retorică poetică: „…asupra celor care nu cred li se vor tăia veșminte din foc, iar peste capetelor lor se va turna apă clocotitoare, cu care se vor topi cele pe care le au în burțile lor precum și pieile [lor] și vor avea parte de bice de fier.”. (v.19-21). În mod normal, credincioșii vor fi duși „în Grădini pe sub care curg pâraie și în ele vor fi împodobiți cu brățări de aur și mărgăritare, iar veșmintele lor vor fi în ele de mătase.”. (v.23)
Din versetul 25, când are loc o schimbare a retoricii, tema centrală devine pelerinajul la „Moscheea cea Sfântă”, unde musulmanii emigrați la Medina, sunt împiedecați să ajungă de către mușrikii (idolatri) quraiși care conduceau Mecca. Kaaba de la Mecca trebuie să devină centrul islamului căci: „Noi i-am arătat lui Avraam locul casei [Al-Ka‘aba], [zicându-i]: Nu-Mi face Mie nimic ca asociat și curățește Casa Mea pentru aceia care o înconjoară și pentru aceia care stau în picioare [rugându-se] și pentru cei ce se închină sau se prosternează.” (v.26).
Sura continuă cu evocarea necesității pelerinajului și se invocă faptul că legea divină acordă drepturi egale tuturor credincioșilor de a face pelerinajul la Kaaba, indiferent dacă sunt localnici sau străini. Urmează un lung sir de versete în care este preamărit Allah, împletite cu amenințări la adresa necredincioșilor, cu exemple biblice în care Allah a nimicit cetățile necredincioșilor. Într-un fel se anticipează autorizația divină dată musulmanilor, de a acționa armat împotriva acelor meccani care i-au dat afară din casele lor și le-au refuzat să viziteze „casa lui Allah” îngreunându-le calea spre Islam.
24.Surat An-Nur sau „Sura Luminii” a fost relevată probabil în legătură cu probleme apărute în timpul sau imediat după „Bătălia de la Șanț”, din 627, sau după cele două expediții în nord, încheiate fără vreo luptă.
Textul abordează chiar de la început problema „sexului ilegal”: „Pe cea care preacurvește și pe cel care preacurvește biciuiți-i pe fiecare cu câte o sută de lovituri. Și să nu vă apuce mila de ei în împlinirea legii lui Allah… Și un grup de dreptcredincioși să fie martori la pedepsirea lor!” (v.2); „Pe cei care defăimează muieri cinstite și apoi nu aduc patru martori, biciuiți-i cu optzeci de lovituri și nu mai primiți mărturie de la ei niciodată, căci sunt nelegiuiți.” (v.4); „Aceia care defăimează muieri evlavioase, preacurate și dreptcredincioase vor fi blestemați atât în această viață, cât și în Viața de Apoi și vor avea parte de pedeapsă mare.” (v.23).
Gurile rele spun că această tiradă i-a fost relevată lui Mahomed atunci când Aișa, tânăra sa soție, a fost acuzată de adulter. Allah a intervenit solicitând cei patru martori, astfel că Aișei a fost declarată nevinovată, acuzația neputând fi susținută de patru martori…
Discuția despre adulter se transformă apoi în reflecții asupra intimității și modestiei, cu reglementări asupra modului de comportament al femeilor: „să-și plece privirile lor și să-și păzească rușinea lor, să nu-și arate gătelile lor, afară de ceea ce este pe dinafară, și să-și coboare vălurile peste piepturile lor! Și să nu-și arate frumusețea lor decât înaintea soților…” (v.31). După ce aceste interdicții adresate femeilor, textul se îndreaptă spre bărbați, cerându-le „nu le siliți pe sclavele voastre la curvie” (v.33) și să se căsătorească cu femeile care au nevoie de soți, în ciuda sărăciei lor.
De la subiectul moralității în islam, trecerea spre laude și îndemnuri de slăvire a lui Allah, se face prin versetul cunoscut sub numele de „Versul luminos”: „Allah este lumina cerurilor și a pământului. Lumina Lui seamănă cu o firidă în care se află o lampă. Lampa este într-un vas de cristal, iar aceasta pare a fi o stea scânteietoare. Ea se aprinde de la un pom binecuvântat, un măslin, nici de răsărit, nici de apus, al cărui ulei aproape că luminează fără să-l atingă focul. Lumină peste lumină! Allah călăuzește către lumina Sa pe cine voiește El și Allah dă oamenilor pilde. Iar Allah le știe pe toate.” (v.35).
Sura continuă cu veșnicile trimiteri la credință în Allah iar în final, obligația musulmanilor de-al asculta pe Mahomed… (Era momentul în care acesta hotărâse să se sape o tranşee pentru a apăra Medina de asediatori, vezi Bătălia Șanțului, iar unii au plecat de la lucru…).(v.62-63)
În versetele următoare se face o trecere în revistă a Bătăliei de la Șanț, comportarea credincioșilor, cei care au rămas neclintiți în credința și curajul lor, în timp ce ipocriții au șovăit și chiar au abandonat lupta, punând mai presus siguranța lor decât credința în Allah și în Profetul său.
De la acest subiect se trece la o revelație oarecum surprinzătoare: „O, Profetule! Spune soțiilor tale: De voiți voi această viață și podoabele ei, atunci veniți, căci eu vă voi da vouă mijloacele cele necesare și vă voi da vouă dezlegare [prin divorț] după cuviință. Iar de Îi voiți voi pe Allah și pe Trimisul Său… Allah a pregătit pentru cele binefăcătoare dintre voi răsplată mare!… Voi nu sunteți ca nici una dintre femei… Ședeți în casele voastre și nu vă arătați [nurii]… Allah voiește să țină departe de voi rușinea și să vă curățească pe voi întru totul… Și țineți minte versetele lui Allah care sunt recitate în casele voastre și înțelepciunea!” (v.28-34).
Mahomed avea însă o problemă personală şi Allah intervine prompt: „Păstreaz-o pentru tine pe soața ta și fii cu frică de Allah! Tu ai ținut ascuns în sufletul tău ceea ce Allah a voit să descopere. Tu te-ai temut de oameni… Ți-am dat-o ție să-ți fie soață… Și porunca lui Allah trebuie să fie împlinită.” (v.37)…
Aici este vorba despre căsătoria lui Mahomed care s-a căsătorit cu Zaynab bint Jahsa, soția fiului său adoptiv Zayd, mai ales că în conformitate cu versetul 49, căsătoria dintre cei doi nu fusese consumată… (Un ordin divin nu poare să fie declinat!).
Allah chiar se simte dator să lămurească situația matrimonială a Profetului și relațiile sale cu femeile: „O, Profetule! Noi îngăduim ție soțiile tale… precum și pe acelea care se află sub stăpânirea dreptei tale, pe care Allah ți le-a dăruit ca pradă, precum și pe fiicele unchiului tău după tată, pe fiicele mătușii tale după mamă, care au purces împreună cu tine și asemenea orice femeie dreptcredincioasă, dacă se dăruiește ea însăși Profetului, dacă primește Profetul să o ia în căsătorie, aceasta este un privilegiu numai pentru tine, fără de [ceilalți] dreptcredincioși. Noi știm ce le-am impus lor în privința soațelor lor și acelora pe care le stăpânesc dreptele lor, ca să nu fie nici o stânjeneală pentru tine.” (v.50).(Cine are pile la Cel de Sus…).
Allah se ocupă în continuare de Profetul său și mai dă câteva indicații: „O, voi cei care credeți! Nu intrați în casele Profetului, decât dacă vi se dă vouă încuvințare… Allah și îngerii Săi se roagă pentru Profet. O, voi cei care credeți, rugați-vă pentru el și salutați-l pe el cu tot respectul. Aceia care îl necăjesc pe Allah și pe Trimisul Său vor fi blestemați…” (v.53-57).
După aceste instrucțiuni, revelația se dezlănțuie asupra necredincioșilor iar ultimul verset proclamă că Allah îi va pedepsi atât pe ipocriți, cât și pe idolatri, indiferent dacă sunt bărbați și femei.
47.Surat Muhammad care mai este cunoscută și sub numele de „Sura Luptei” datorită subiectului său legat de Bătălia de la Badr, care a avut loc în timpul Ramadanului din anul 624.
Sura este o chemare la credință iar credincioși sunt îndemnați să lupte pe calea lui Allah, urmând a fi răsplătiţi cu Raiul islamic descris astfel: „în el sunt râuri cu apă care nu este stricată și râuri cu lapte al cărui gust nu se strică și râuri de vin spre plăcerea celor ce beau și râuri de miere limpede. Și vor avea în el din toate rodurile precum și iertare de la Domnul lor.” (v.15) (În Rai prohibiția la alcool este ridicată…).
Cum unii şovăie să participe la lupte, aceştia sunt amonestaţi: „când este revelată o sură limpede, în care este pomenită lupta, îi vezi … privind spre tine cu privirea aceluia care este leşinat, la apropierea morţii…” (v.20).
48.Surat Al-Fath – „Sura Biruinţei” face referire la Tratatul de la Hudaybiyyah încheiat în 628 între Mahomed și tribul qurayși, tratat care permitea musulmanilor pelerinajul la Mecca unde puteau să stea trei zile… În anul următor, în baza înțelegerii a avut loc „Primul pelerinaj”, iar Mahomed și oamenii săi au ocupat orașul fără luptă. Încălcarea tratatului de către Mahomed este motivată în sură de voia lui Allah, care îi relevase profetului această soluție încă de la încheierea tratatului cu meccani: „Allah… i-a vestit Trimisului Său: Veţi intra în Moscheea cea Sfântă… în siguranţă….Dar El știa ceea ce voi nu știați, a făcut El, înainte de aceasta, o biruinţă apropiată”. (v.27). Cu alte cuvinte, tratatul a fost o cacealma inspirată de către Allah…
49.Surat Al-Hujurat – „Sura Odăilor” începe cu un avertisment: „Nu ridicați glasurile voastre peste glasul Profetului și nu strigați când vorbiți cu el, așa cum strigați voi unii la alții…” (v.2). E clar! De-acum Mahomed este șeful și în comunitatea musulmană trebuie să respecte o etichetă și normele islamului și pe acest lucru se concentrează primele versete.
În continuare este condamnată bârfa (știa profetul ceva), se solicită în comunitate un trai în pace și reconciliere în cazul unor divergențe, apoi: „Să nu râdă un neam de alt neam, care s-ar putea să fie mai bun decât el, nici muierile [să nu râdă] de alte muieri… Nu vă ocărâți și nu vă batjocoriți cu porecle unii pe alții… Feriți-vă cu străjnicie de bănuieli… Nu vă iscodiți și nu vă ponegriți unii pe alții…” (v.11-12).
55.Surat Ar-Rahman – „Cel Milostiv” este practic un imn de slavă ridicat lui Allah, compus în întregime într-o proză ritmată, caracteristică a poeziei arabe timpurii. Din acest motiv, locul de revelare a surei este disputat.
„Cel Milostiv / L-a învăţat pe om Coranul. / El l-a creat pe om / Şi l-a învăţat pe el vorbirea limpede. / Soarele şi Luna urmează o rânduială, / Iar ierburile şi arborii se prosternează. / Şi cerul El l-a înălţat şi El a stabilit balanţa, / Pentru ca voi să nu fiţi nedrepţi la cumpănire. Daţi greutatea după dreptate şi nu scădeţi la balanţă! / Iar pământul l-a făcut întins pentru vietăţi, / Pe el sunt fructe şi palmieri cu ciorchini înveliţi / Şi grânele cu paie şi ierburile mirositoare. / Aşadar, pe care dintre binefacerile Domnului vostru le tăgăduiţi?” (v.1-13). Ultimul verset este repetat obsedant în continuarea surei, de nu mai puțin de 31 de ori în cele 78 de versete!…
57.Surat Al-Hadid numită după „Sura Fierului” după versetul 25 este închinată în principiu tot lui Allah, cu îndemnuri la credinţă. Printre rânduri sunt trecuţi în revistă cei care au manifestat laşitate în luptă, precum şi cei zgârciţi şi care evită să dea daruri… În final se revine iar la favorurile făcute oamenilor de către de Allah. Cu această ocazie, este pomenită şi „pogorârea fierului din cer”, cea evocată drept o „previziune ştiinţifică”: „Noi i-am trimis pe trimişii Noştri cu semnele cele mai limpezi, am făcut să pogoare cu ei Scriptura şi Balanţa pentru ca oamenii să fie cu dreptate, şi am făcut să pogoare fierul, în care se află putere mare şi foloase pentru oameni şi pentru ca Allah să ştie cine Îl ajută pe El şi pe trimişii Săi fără ca ei să fie văzuţi!…” (v.25). Este evident că pogorârea fierului şi tăria sa se referă la ceva mult mai lumesc, în special la puterea armelor…
58.Surat Al-Mujadila, „Sura aceleia care discută”, intră direct în miezul problemei, fiind revelată de urgență deoarece Aws ben As-Samit a vrut să se împreune cu soţia sa Khawala bint Tha’laba, însă ea nu a vrut… (mare problemă pentru Allah…) Bărbatul s-a supărat şi s-a despărţit de ea prin „zihar”…
59.Surat Al-Haşr adică „Sura Pribegiei” face referire la exodul tribului evreiesc Nadhir din Medina la Khaybar. Apoi califul Omar i-a alungat pe evrei în Şam.
„El [Allah] este Cel care i-a scos pe cei care nu au crezut dintre oamenii Cărții din căminele lor în prima pribegie… Și dacă Allah n-ar fi scris pentru ei pribegia, El i-ar fi pedepsit pe ei în lumea aceasta…” (v.2-3)
Sura se încheie cu o lungă listă de supranume ale lui Allah: Stăpânitorul, Cel Sfânt, Făcătorul de pace, Apărătorul Creaţiei, Veghetorul, Cel Tare, Atotputernicul, Cel Preaînalt, Făcătorul, Creatorul, Dătătorul de chipuri, Cel Puternic şi Înţeleptul…
60.Surat Al-Mumtahana – Sura „Celei încercate” a avut drept punct de plecare o întâmplare premergătoare cuceririi Meccăi, atunci când când un locuitor al Medinei a trimis, printr-o femeie, o epistolă meccanilor înştiinţându-i despre intenţiile acestuia. Aflând despre aceasta, Mahomed a trimis să fie prinsă purtătoarea mesajului iar apoi l-a adus spre judecată pe autor, care de fapt voise să-ţi salveze rudele aflate în Mecca. Deoarece acesta participase la bătălia de la Badr, se pare că a fost iertat. Cu această ocazie este abordat şi cazul femeilor credincioase şi necredincioase ca soţii. Căsătoriile dintre musulmani și politeiști nu mai sunt considerate valabile, asta într-o perioadă în care mai multe femei din Mecca s-au convertit la islam, în timp ce soții lor nu, sau invers.
Scurta revelație 61.Surat As-Saff, pare că a fost revelată în situația în care, o parte dintre musulmani au fost dispuşi să-i facă pe plac lui Allah, dar în momentul în care Mahomed a impus lupta sfântă, oamenii nu au fost prea încântaţi… „Este mare mânie pentru Allah să spuneţi ceea ce nu faceţi! / Allah îi iubeşte pe aceia care luptă pe calea Sa într-o linie de parcă ei ar fi o zidire întărită.” (v.3-4).
62.Surat Al-Jumu’a atenționează asupra zilei de vineri drept zi de rugăciune similară sabatului evreiesc. Se pare că această revelare a fost pricinuită de faptul că tocmai în această zi, o mare parte dintre credincioşi au lăsat rugăciunea pentru a întâmpina o caravană cu mărfuri ce venea spre Medina…
63.Surat Al-Munafiqun – „Făţarnicii” au fost o problemă în prima fază a instituirii islamului: „ei sunt ca niște butuci rezemați” (v.4)
64.Surat At-Taghabun „Marea Pierdere” se pare că a fost revelată în legătură cu unele dispute familiale asupra aderării la islamism şi nu totdeauna capul familiei și-a impus punctul de vedere favorabil islamismului, mai ales în cazul meccanilor. (Cazul apare și în 60.Surat Al-Mumtahana). Allah este în toate, are putere absolută și toți vor da socoteală la Judecata de Apoi, pentru faptele făcute pe pământ. În acel moment vor fi înviați toți cei care au murit și vor fi trimiși în Iad sau primiți în Rai.
65.Surat At-Talaq conține doar 12 versete care au drept subiect chiar titlul surei: „Divorţul”, un subiect tratat și în 4. An-Nisa
66.Surat At-Tahrim adică Sura „Opririi”, nu prea ar avea înțeles, dacă cel care citește textul nu știe că ea are la origine o farsă jucată Profetului de către două neveste ale sale: Safiyya bint Huyayy și Maria al-Qibtiyya, geloase pe o a treia… (Mahomed a avut în total 13 soții), Se atenţionează să nu se mai glumească pe seama sa!…
76.Surat Al-‘Insan – „Sura Omului” este tot un îndemn la credință în Allah, care îi va răsplăti pe credincioși cu Raiul. În sură apare şi o descriere idilică a Raiului care îi aşteaptă pe credincioşi…
Surele scurte de la Medina mai cuprind 98.Surat Al-Bayyina: „Și nu li s-a poruncit decât să-l adore pe Allah, cu credință curată și statornică în religia Lui, să împlinească Rugăciunea [As-Salat] și să achite Dania [Az-Zakat]. Și aceasta este credința [comunității] celei drepte.” și 110.Surat An-Nasr – „Sura Biruinţei”: „Când vine biruința lui Allah și cucerirea / Și-i vezi pe oameni intrând în religia lui Allah în cete, / Atunci slăvește-L cu laudă pe Domnul tău și roagă-l pe El de iertare, fiindcă El este iertător [cu cel care se căiește]”.
Episodul: 1 « 2 « 3 « 4 « 5 « 6 « 7 « 8 « 9 « 10 « 11 
12 
13 » 14 » 15 » 16 » 17 » 18 » 19 » 20 » 21 » 22 » 23 » 24 » 25 » 26 » 27 » 28 » 29 » 30 » 31 » 32 » 33 » 34 »35
lasă un comentariu, scrie-ne părerea ta.