Notă: Citate preluate din „Coranul cel Sfânt” – Liga Islamică şi Culturală din România; Ediţia a II-a; Editura Islam;1999.

Pentru a înțelege importanța Coranului în religia islamică, în primul rând trebuie să știm că numele religiei musulmane provine din „al-‘Islām” cu sensul de „supunere, predare [către Allah]”, iar musulmanii cred că islamul este versiunea completă și universală a unei credințe primordiale, care a fost dezvăluită secvențial prin profeți, dar care apare în forma finală și nealterată sub forma Coranului, așa cum i-a fost revelat lui Mahomed.

Coranul a ales numele de „islam” drept titlu pentru religia revelată lui Mahomed „ca semn de supunere absolută față de Allah și adorarea exclusivă a acestuia”. Cu alte cuvinte, „cuvântul islam înseamnă supunere, predare totală în voia Stăpânului lumilor și eliberare de orice supunere și predare altcuiva înafară de El.”

În ceea ce privește Coranul, „este Cartea lui Allah, lipsită de orice imperfecțiune. Acela care dorește să aibă parte de glorie în această viață și de fericire în Viața de Apoi, se cuvine să se călăuzească după el, să aplice perceptele lui, să fie conștient de măreția Celui care l-a pogorât – Allah Preslăvitul și Preaînaltul”.

Coranul este mesajul lui Allah către întreaga omenire. El „a venit pentru a răspunde tuturor cerințelor vieții umane, pe primele temelii ale religiilor divine. El va rămâne neschimbat, transmis din generație în generație, fără modificare, până când Allah va moșteni pământul”.

Allah și-a trimis mesajul în funcție de necesitățile omenirii și în conformitate cu dezvoltarea societății căci „Alah Preaslăvitul a voit ca toate aceste mesaje ale Sale să se întâlnească într-un singur curs, ca luminile lor să se concentreze într-un singur punct, ca să se desăvârșească chemările lor într-o singură propovăduire… încheind religiile și mesajele, legea care domină peste toate celelalte rânduieli ale trimișilor și care le include pe toate.”

Cu alte cuvinte Islamul este religia atotcuprinzătoare, absolută, care trebuie îmbrățișată de toată umanitatea, iar aceasta este expusă explicit în paginile Coranului, care „stă la baza unei religii veșnice, universal valabilă pentru toți oamenii și dă soluții înțelepte pentru toate problemele umane, din toate domeniile vieții spirituale, intelectuale fizice, sociale, economice și politice”. Coranul este foarte clar pentru orice om care vrea să-l adore pe Allah și să trăiască pe pământ, în privința rânduielilor lui Allah: „Fă!” (halal) și „Nu face!” (haram)…

Coranul este cuvântul arab inimitabil, revelat Profetului Mahomed, Allah este venerat prin recitarea lui, care a ajuns la noi prin transmitere succesivă”. Din această definiție rezultă că:

Coranul este inimitabil având în vedere procedeele retorice și elocvența Coranului, pe care nu au putut să o imite arabii elocvenți nici în ceea ce privește cea mai mică sură.

Coranul este revelat, fiind trimis Profetului Mahomed de către Allah prin intermediul lui Gavriil, și aceasta este cea mai importantă condiție restrictivă din definiția Coranului.

Allah este venerat prin recitarea Coranului cel nobil, deoarece numai recitarea lui îi conferă celui care-l citește o răsplată din partea lui Allah, căci acest lucru este un fel de adorare, orânduită de Allah, că rugăciunea nu este valabilă decât prin recitarea unor secvențe sau părți din el și nici o altă rugăciune sau vreun hadis (faptă sau spusă a profetului) nu-l poate înlocui.

Deși profețiile lui Mahomed au apărut în secvențe, la distanțe diferite de timp și fără o vreo ordine firească, el a fost  pogorât pe pământ dintr-o dată de către Allah căci se spune:  Noi am trimis-o [cartea] într-o noapte binecuvântată.” (44:3), „Noi am pogorât [Coranul] în noaptea al-Qadr.” (97:1) și se mai vorbește despre „Luna Ramadan, în care a fost trimis Coranul…” (2:185). Cu toate acestea el a fost revelat în părți succesive deoarece „Allah a fost prevăzător, știind că Mahomed se va confrunta cu numeroase împotriviri și nedreptăți din partea neamului său și avea nevoie să se călească și să se pregătească pentru misiunea sa. Apoi, Coranul conține întregul corp al dreptului legislativ musulman. Cum înainte arabii nu erau constrânși de nici un fel de restricții, ar fi fost greu pentru ei să treacă de la această stare la respectarea tuturor prescripțiilor coranice”.

Gradarea în pogorârea prescripțiilor cu caracter legislativ a avut ca rezultat și apariția unor situații în care unele dintre ele să le abroge pe altele anterioare lor. Așa s-a întâmplat cu prohibirea vinului. La început Coranul s-a limitat la a atrage atenția asupra daunelor produse de excesul de vin (2:219) dar când oamenii s-au convins de acest lucru, consumul de vin a fost interzis parțial (4:43) și apoi total (5:90).

Fiecare din aceste etape a abrogat ceea ce a fost înainte de ea și i-a purtat pe oameni către o fază nouă, către întregirea legislației și definitivarea ei”. Cum Coranul originar se găsește în cer, Allah poate modifica conținutul acestuia după cum vrea…

Pentru ca un credincios să înțeleagă exprimarea și dezvăluirea sensului adevărat al Coranului a apărut interpretarea (tafsir) sfintei scrieri. Un tafsir coranic încearcă să ofere o elucidare, explicație, interpretare, context sau comentariu pentru înțelegerea clară și convingerea voinței lui Allah „în scopul clarificării sensurilor sale și extragerii perceptelor și înțelepciunii sale”.

Alături de îndrumări privind interpretarea corectă a textului coranic mai există și comentarea acestuia, o activitate despre care se spune că: „comentariul Coranului este din cele mai înalte științe ale Islamului și, de aceea, el reprezintă știința care are cea mai înaltă poziție între toate acestea, atât prin obiectul său, cât și prin scopul său și prin nevoia de ea, având în vedere că obiectul său este reprezentat de cuvântul lui Allah, care este izvorul întregii înțelepciuni și al tuturor virtuților, întrucât scopul său este prinderea de veriga cea mai trainică și ajungerea la adevărata fericire.”

Coranul cel sfânt este unic și nu poate fi imitat din toate punctele de vedere:

El este imposibil de imitat în privința cuvintelor și a stilului său.

El este imposibil de imitat în privința clarității și întocmirii lui.

El este imposibil de imitat în privința sensurilor sale care dezvăluie adevărul despre om și menirea lui în această lume.

El este imposibil de imitat în privința ideilor științifice și informațiilor transmise, pe care știința modernă le-a confirmat.

El este imposibil de imitat în privința legislației sale și a apărării drepturilor omului, în scopul edificării unei societăți ideale în care toată lumea să fie fericită.”

Coranul are o serie de calități care trebuie reținute: „Tema centrală este omul și fericirea omului”, este „cuvântul lui Allah trimis tuturor oamenilor, prin intermediul Profetului Mahomed, slujind ca vestitor și prevenitor”. El se caracterizează prin universalitate și prin perfecțiune. „Nu am lăsat nimic nepomenit în Carte.” (6:38) sau „Și Noi ți-am trimis ție Cartea ca tâlcuire pentru toate lucrurile, călăuză, îndurare și bună-vestire pentru musulmani.” (16:89). Coranul a fost pogorât cu poruncile lui Allah „pentru a acționa călăuzindu-ne după ele, și cu interdicțiile Lui, pentru a evita lucrurile oprite”. El a fost coborât „pentru ca robii să-i fie credincioși numai lui Allah”.

Prin Coran, Allah a întregit religia pentru toată lumea. „În ziua aceasta am desăvârșit religia voastră și am împlinit harul Meu asupra voastră și am acceptat Islamul ca religie pentru voi.” (5:3).

 

 

 

 

Se spune că toți ceilalți profeți s-au identificat printr-o serie de minuni. Minunile profetului Mahomed sunt numeroase, ele depășind cifra de o mie, dar „Cea mai măreață și mai elocventă este însă minunea Coranului… o minune care dăinuiește veșnic”. „Coranul este minunea cea veșnică a lui Allah, care dăinuiește peste toate epocile și timpurile, cu care Allah a provocat întreaga suflare a oamenilor și a djinnilor”.

Coranul cel sfânt a spart prin sfidarea sa cele trei bariere ale necunoscutului: bariera timpului trecut, bariera spațiului și bariera viitorului…  În privința trecutului, „El ne istorisește ce li s-a întâmplat comunităților anterioare, ne relatează despre trimișii anteriori, ne spune lucruri pe care nu le-a cunoscut nimeni…”. În Coran se spune clar: „Tu nu ai fost pe coasta de apus, când i-am dat lui Moise porunca.” (28:44), deci numai Allah putea să știe ce s-a întâmplat în trecut… (Ca simplă observație, multe informații transmise în Coran despre trecut sunt prezentate eronat atât ca și conținut, cât și în privința datării).

În privința viitorului, în Coran au fost identificate o serie versete care ar face „previziuni științifice miraculoase”, precum lichide cu densități diferite, care nu se amestecă imediat, în speță apă sărată cu apa dulce (25:53 și 55: 19-20), prevestește „Cercul de Foc al Pacificului” (52:1-8), dezvăluie miezul de lavă al Terrei (79:27-32), munții continuă în pământ, nu sunt ca o grămadă de pietre (78:7; 79:32 sau 21:31) sau Coranul vorbeşte despre începutul şi sfârşitul universului, adică afirmă teoria Big Bang-ului (41:11; 21:30 și 51:47). În căutarea de „previziuni științifice miraculoase”, au fost descoperite versete care s-ar referi la găurile negre (81:15-16 și 56: 75-76) și au prezis călătoriile pe Lună (84:18-19).

După spectaculosul saltul științific al umanității înregistrat în sec.XX, promotorii islamului au pornit o cercetare amănunțită a Coranului pentru a identifica versete în care să poată fi găsit un acord între acestea și un rezultat sau descoperire științifică. Astfel a apărut o întreagă literatură a miracolelor coranice, care susțin că totul: relativitate, mecanica cuantică, teoria Big Bang, găuri negre și pulsari, genetică, embriologie, geologie modernă, termodinamică, chiar și pilele cu combustibil laser și hidrogen, se regăsesc în Coran…

(Exemplele descoperite sunt născute însă din retorica poetică a lui Mahomed. Coranul însă, la fel ca toate popoarele vremii, credea că centrul gândirii se găsește în inimă sau, neavând știință de Legea lui Arhimede, afirmă că vapoarele „plutesc pe mare din porunca Lui” (22:65)… Știința Coranului se poticnește de fapt la explicarea unor fenomene simple…).

Interesantă este și poziția exprimată în legătură cu traducerea Coranului în alte limbi. Se afirmă că „nu pot fi traduse toate sensurile acestuia, iar traducerea într-o limbă străină nu poate fi numită Coran, căci Coranul este un miracol prin limba sa și prin sensurile sale”. (Cu alte cuvinte Coranul este dat numai pentru arabi. Deci celelalte popoare nu-l vor putea pricepe deci, nici nu îl vor putea urma! Doar arabii vor ajunge în Paradis...).

Episodul1 « 2 « 3 « 4 « 5 « 6 « 7  8  9 » 10» 11 » 12 » 13 » 14 » 15 » 16 » 17 » 18 » 19 » 20 » 21 » 22 » 23 » 24 » 25 » 26 » 27 » 28 » 29 » 30 » 31 » 32 » 33 » 34 »35

Facebook Comentariu
Distribuire
https://i0.wp.com/liber-cugetatori.ro/wp-content/uploads/2020/11/I.8.0-coperta.jpg?fit=435%2C357https://i0.wp.com/liber-cugetatori.ro/wp-content/uploads/2020/11/I.8.0-coperta.jpg?resize=150%2C150Raduistoria religiilorNotă: Citate preluate din „Coranul cel Sfânt” – Liga Islamică şi Culturală din România; Ediţia a II-a; Editura Islam;1999. Pentru a înțelege importanța Coranului în religia islamică, în primul rând trebuie să știm că numele religiei musulmane provine din „al-'Islām” cu sensul de „supunere, predare ”, iar musulmanii cred că...Pentru cei care știu să gândească singuri