Teoretic, religia islamică are la bază Coranul, dar structura și textele eclectice ale acestuia, îl fac aproape imposibil de utilizat în viața de zi cu zi. Mai apoi, textul coranic a fost revelat în anumite condiții istorice, cu referiri și soluții pentru perioada respectivă. Chiar și partea „teologică” s-a dovedit prea superficială pentru fundamentarea unei adevărate religii. În plus, Islamul avea de făcut concurență unor religii puse la punct în ceea ce privește dogmele, ritualurile, tradiții sacre, etc.

În aceste condiții, la scurt timp după moartea lui Mahomed s-au pus bazele Haditului, Sunnei și apoi a Șariei – legea islamică.

Hadit-ul sau Hadis-ul „vorbire, discurs, spuse” ori Aṯhar „tradiție” se referă la ceea ce musulmanii cred că este o înregistrare a cuvintelor, acțiunilor și aprobării tăcute a profetului islamic Mahomed. (Traducerea mai exactă a termenului ar fi „Povești”…). Termenul poate fi folosit și cu referire la o faptă sau spusă a unuia din tovarășii săi sau a succesorilor Profetului. În Islam, Haditul, ca sursă de lege religioasă și de orientare morală, ocupă locul al doilea după Coran. Autoritatea hadisurilor este documentată în textul Coranului, unde au fost identificate o serie de versete interpretate apoi în acest sens: „Ceea ce vă dăruiește Trimisul primiți, iar cele de la care vă oprește, de la acelea opriți-vă și fiți cu frică de Allah, căci Allah este aspru la pedeapsă!” (Al-Hașr; 59:7); „Supuneți-vă lui Allah și supuneți-vă Trimisului Său! Dacă ei se întorc, el răspunde doar pentru cele cu care a fost însărcinat, iar vouă vă revine răspunderea pentru cele cu care ați fost însărcinați. Iar de vă veți supune Lui, veți fi călăuziți. Și nu-i revine Trimisului decât transmiterea limpede [a mesajului].” (An-Nur; 24:54); „Noi nu trimitem nici un trimis, decât pentru a i se da ascultare, cu voia lui Allah.” (An-Nisa’; 4:64). De aici se consideră că Haditul vine ca o completare a Coranului.

În concepţia musulmană, Haditul oferă clarificări asupra tuturor problemelor societăţii islamice, de la detalii despre obligațiile religioase până la formele corecte de salut. În consecinţă, marea majoritate a regulilor Șariei – legea islamică – sunt derivate din Hadit, mai degrabă decât din Coran.

Deși hadisurile au fost consemnate generații după moartea Profetului, se susține că ele provin chiar de la tovarășii acestuia sau de la cei care l-au cunoscut în mod direct. (Deci sunt poveşti adevărate…).

Se spune că Abu Bakr, primul calif, ar fi compilat 500 de hadisuri pe care i-ar fi distrus de teama de a insera în ele erori. Mai apoi, Amr bin Hazm guvernatorul Yemenului de pe vremea lui Mahomed, a compilat o broșură întreagă care a ajuns la noi în întregime. Abdullah ibn Abbas, fiul unchiului lui Mahomed, a lăsat mai multe cărți de hadisuri. Salmân al-Fârisî (Salman Persanul), care a murit în 644, a scris hadisuri pe care le-a comunicat lui Abu Darda, iar Abu Ayyub al-Ansari a scris un manuscris care conține 122 de hadisuri pe care l-a transmis copiilor săi. Aceste exemple ar da greutate istorică Haditului…

Culegerile de hadisuri se datorează numeroșilor cercetători, filologi, teologi și juriști musulmani din secolul al VIII-lea e.n., care au întreprins călătorii în toate regiunile lumii islamice pentru a aduna tradiții de la autoritățile în materie, și pentru a le clasa după diverse criterii. Aceștia sunt cunoscuți sub numele de tradiționiști. (Mai corect ar fi „culegători de folclor”.).

Pentru a da greutate acestor informații, s-a trecut la stabilirea isnadului, adică „lanțul transmisiei”, de la sursa primară, care trebuia să fi fost un companion al lui Mahomed, spre momentul consemnării „tradiției”.

Cu toate acestea multe hadisuri au fost falsificate din motive politice sau religioase. La fel se întâmplă și cu o serie de „lanțuri”, care vor să dea o iluzie a vechimii.

Între secolele VIII și IX e.n. au fost colectate și compilate într-un mare corpus de literatură islamică fapte, spuse, întâmplări, chiar aprobări sau dezaprobări tacite, care l-ar fi avut în primul plan pe Mahomed. Acestea vor sta la baza întocmirii a numeroase culegeri de hadisuri.

Prima încercare în acest sens, a fost lucrarea lui Malik ibn Anas al Sabahi, intitulată „Al Muwatta”, în care au fost incluse numeroase tradiții, unele cu „lanțuri” parțiale, altele cu lanțuri complete, iar altele lipsite cu desăvârșire de„ lanțuri”. Culegerile de tradiții care au început să apară după aceea, au încercat să țină seama de sursele primare, dar în realitate este greu, dacă nu imposibil de certificat o spusă sau un fapt ca fiind autentic. Străduința de a aduna cât mai multe relatări despre profet, a născut un număr impresionant de hadisuri, care au constituit baza pentru elaborarea de lucrări ample în secolul următor.

Numeroasele colecții de hadisuri, care diferă în funcție de ramurile islamice ale credinței, deseori incluzând afirmații discutabile și chiar contradictorii, a făcut ca autentificarea hadisurilor să devină un domeniu major de studiu în Islam.

În secolul al IX-lea e.n. au apărut câteva dintre cele mai voluminoase și mai importante culegeri de Hadis.

Aceste culegeri conțin date biografice și comentarii asupra Coranului, precum și numeroase detalii referitoare la viața și practica religioasă, dreptul canonic, organizarea socială, conduita în viața publică și în viața privată.

Din secolul al X-lea e.n., culegerile întocmite de Al-Bukhari și Muslim se bucură de o recunoaștere cvasiunanimă iar în final, toate cele șase culegeri vor fi definitiv recunoscute, și vor fi citate prin expresia „As-Sihah as-sitta” – Cele șase autentice. (Şi creştinismul are patru Evanghelii care se mai contrazic, dar toate patru sunt autentice şi adevărate…).

Pentru a avea o imagine asupra unui Hadit, colecția compilată de Imam Muhammad al-Bukhari (870 e.n.), cunoscută sub numele de Sahih al-Bukhari, recunoscută de majoritatea covârșitoare a lumii musulmane ca fiind cea mai autentică colecție de rapoarte despre Sunna Profetului Mahomed, conține peste 7500 de hadisuri (!) structurate în 97 de „cărți”. (Multe hadisuri redau aceiaşi întâmplare povestită de autori diferiţi.).

O colecţie de hadisuri abordează cele mai variate probleme. Spre exemplu, cea a lui al-Bukhari conţine printre altele capitolele: Scăldat (5:248-293), Perioadele menstruale (6:294-333), Frecarea mâinilor și picioarelor cu praf (7:334-348), Invocarea lui Allah pentru ploaie (15:1005-1039), Eclipsele (16:1040-1065), Vânzări și comerț (34:2047-2238), Transferul unei datori de la o persoană la alta (Al-Hawaala) (38:2287-2289), Agricultură (41:2320-2350), Distribuția apei (42:2351-2383), Cadouri (51:2566-2636), Începuturile creației (59:3190-3325), Căsătorie (67:5063-5250), Divorț (68:5251-5350), Mâncare, mese (70:5373-5466), Rochie (77:5783-5969), Interpretarea visurilor (91:6982-7047), Unicitatea lui Allah (97:7371-7563)…

Din astfel de tradiții (hadit) adunate din timpul vieții lui Mahomed și ale însoțitorilor săi, a fost elaborat modul de viață musulman (sunna), codul de conduită (șaria) și jurisprudența (fiqh), prin care trebuia reglementat modul de viață din comunitățile musulmane.

Dacă într-un fel, Hadithul este o culegere de folclor islamic, Sunna este un corpus de obiceiuri și practici pe care musulmanii trebuie să îl urmeze. Sunna oferă o bază nu numai pentru legile și ritualurile majore din Islam, ci chiar și pentru cele mai banale activități, cum ar fi ordinea în care să-ți tai unghiile sau lungimea bărbii…

Deşi, conform teoriilor islamice clasice, o sunna este documentată printr-un hadis, nu este necesar ca o sunna să aibă un hadis de susținere.

Colecțiile de sunna diferă de la sunniți la șiiți, deoarece cercetătorii din cele două tradiții s-au axat pe eroii favoriți, care l-au urmat pe Mahomed. Pentru șiiți sunt văzuți ca fiind de încredere narațiunile provenite de la Ali și susținătorii săi, în timp ce sunniții preferă povestirile celor care au luat partea lui Abu Bakr și Omar au încredere în naratori precum Aișa, pe care șiiți o resping. Diferențele în colecțiile de hadituri și sunna au contribuit la diferențe în practicile de închinare și în legea Șaria, și astfel au întărit linia de separare între cele două tradiții islamice.

Termenul de „sunna”, care are înțelesul de „obicei” sau „practică obișnuită”, provine din perioada pre-islamică și a fost folosită pentru a însemna „manieră de a acționa”, fie ea bună sau rea. În perioada islamică timpurie, termenul se referea la orice precedent bun stabilit de oamenii din trecut, incluzându-l atât pe Mahomed, cât și pe însoțitorii săi. Sunna a devenit „o cale, un mod de viață”, și a stat la baza dreptului islamic – fiqh.

Ca fapt divers, termenul a fost folosit pentru prima dată cu semnificația de „drept”, într-o carte de drept sirio-romană înainte de a fi folosit pe scară largă în jurisprudența islamică.

În islamul clasic, juriștii islamici au împărțit Sunna în ceea ce nu are consecințe juridice – „al-sunna al-ʿādīyah” – „obiceiurile și preferințele personale” ale lui Mahomed; și ceea ce este obligatoriu pentru musulmani – „al-sunna al-hudā”. În epoca clasică, Sunna avea o definiție mai flexibilă decât este folosită în prezent în mod obișnuit. Aceasta fiind „normele acceptabile” sau „obiceiuri”, care au inclus exemple de însoțitori ai profetului, hotărârile califilor și practici care obținuseră o acceptare generală în rândul juriștilor din acea școală.

Înțelesul care predomină acum a fost introdus mai târziu la sfârșitul secolului al II-lea al Islamului, când sub influența savantului Al-Șafi’i (772-826), exemplul lui Mohamed, așa cum este înregistrat în hadituri, a primit prioritate față de toate celelalte precedente stabilite de alte autorități.

În timp ce primii avocați musulmani nu au simțit nicio obligație de a furniza documentația despre hadit atunci când își argumentau cazul, toate acestea s-au schimbat odată cu triumful lui Al-Shafi’i și a apărut un acord larg conform căruia, Haditul ar trebui să fie folosit pentru autentificarea Sunnei.

Colecțiile de hadisuri și Sunna au completat și biografia lui Mahomed…

Episodul: 1 « 2 « 3 « 4 « 5 « 6 « 7 « 8 « 9 « 10 « 11 « 12 « 13 « 14 « 15 « 16  17   18 » 19 » 20 » 21 » 22 » 23 » 24 » 25 » 26 » 27 » 28 » 29 » 30 » 31 » 32 » 33 » 34 »35

 

http://liber-cugetatori.ro/wp-content/uploads/2020/12/I.12.0-Coperta-Caligrafia-Hadith.jpghttp://liber-cugetatori.ro/wp-content/uploads/2020/12/I.12.0-Coperta-Caligrafia-Hadith-150x150.jpgRaduistoria religiilorTeoretic, religia islamică are la bază Coranul, dar structura și textele eclectice ale acestuia, îl fac aproape imposibil de utilizat în viața de zi cu zi. Mai apoi, textul coranic a fost revelat în anumite condiții istorice, cu referiri și soluții pentru perioada respectivă. Chiar și partea „teologică” s-a...Pentru cei care știu să gândească singuri