Istoria Islamului (5) – Nașterea Islamului și a Califatului
După ce în anul 630, Mahomed cucerește Mecca, locuitorii orașului acceptă să se convertească la islam iar Mecca devine acum punctul de orientare a rugăciunii musulmane – qibla, după ce până atunci Ierusalimul ocupase această poziție. Orașul și templul Kaaba, din care au fost înlăturați toți idolii păgâni și șterse toate imaginile acestora, devine principalul loc de pelerinaj – hadj al credincioșilor musulmani, un pelerinaj ce trebuie făcut măcar o dată în viață.
Mahomed se reîntoarce la Medina care devine capitala politică a islamului. Acum Mahomed va transforma islamul într-o putere redutabilă, care prin enunțarea primelor puncte doctrinare – „cei cinci stâlpi ai islamului”: mărturisirea de credință (șahada), rugăciunea (salat) rostită de cinci ori pe zi, milostenia față de săraci (zakat) care consta într-un impozit de 2,5% din venit, postul (sawm) în luna Ramadanului și pelerinajul la Mecca (hadj sau hajj), devine o adevărată religie.
Inițial pelerinajul, care exista mult înainte de epoca islamică, durează cinci sau șase zile. Ritualul prevedea ca pelerinii să înconjoare de șapte ori Kaaba apoi să arunce cu pietre în obeliscul care simboliza puterea diavolului. În timp, scenariul a fost îmbogățit și cu ale simboluri.
O serie de istorici consideră că Mahomed a adus schimbări și în societatea arabă care, și ele, au dus la impunerea islamului. Constituția Medinei din anul 622, a pus bazele comunității Ummah în care au fost stabilite drepturi și responsabilități pentru toți membri comunității, privind securitatea comunității, libertățile religioase, rolul Medinei ca loc sacru, securitatea femeilor, relații tribale stabile, un sistem fiscal pentru sprijinirea comunității în timpul conflictelor, un sistem de acordare a protecției indivizilor, un sistem judiciar pentru soluționarea litigiilor și, de asemenea, introduce diyya ca despăgubire pentru un omor în locul tradiționalului qisas, adică a răzbunării prin uciderea vinovatului și a familiei sale.
În Coran, reformele sociale prezentate drept progresiste în societatea islamică sunt discutabile și, în mod normal, controversate.
Un număr de istorici au afirmat că schimbările în domenii cum ar fi securitatea socială, familia, sclavia (Coran 2:178; 16:75; 30:28) și drepturile femeilor apar îmbunătățite față de ce existase până atunci în societatea arabă. Cercetătorii islamici îl văd pe Mahomed ca un reformator al societății arabilor, care a condamnat practicile arabilor păgâni precum infanticidul feminin, exploatarea săracilor, cămătăria, crima, adulterul și furtul, printr-o reformă religioasă, prin reglementări sau îndrumări morale care limitează sau redefinesc, mai degrabă decât interzic sau înlocuiesc practicile existente.
Fără îndoială că asemenea practici existau în societatea arabă pre-islamică, dar spre exemplu uciderea pruncilor de gen feminin apare ca interzisă pe o inscripție încă în Yemenul anului 400 î.e.n.
În privința drepturilor femeilor, lucrurile sunt și ele controversate. Chiar și criticii recunosc însă că în Coran sunt legiferate o serie de drepturi în domeniul moştenirii şi în cazul divorţului, ceea ce în Occidentul creștin nu au existat până în sec. al XIX-lea(!). Mai există o sură (33.Surat Al-‘Ahzab) în care pare să proclame o deplină egalitate între sexe, prin adresarea repetată, sub diverse forme: „Musulmanilor și musulmancelor… celor smeriți și celor smerite… etc.” (33:35). Criticii invocă însă o serie de prevederi care limitează drepturile femeilor. Între aceste critici este invocat faptul că este permisă poligamia, chiar dacă este limitată la maxim patru neveste (4:3) și că femeile trebuie să se supună bărbatului, care poate să o „disciplineze cu blândețe”.
Supunerea femeilor față de bărbat este însă consemnată și în Noul Testament creștin, ca să nu mai vorbim de pedepsele prevăzute în Biblie…
Mai sunt imputate și alte cutume islamice, dar multe dintre acestea nu au existat în islamul primar. Ele au apărut abia când musulmanii a intrat în contact cu „lumea civilizată” şi islamul s-a adaptat cutumelor acesteia. Abia atunci drepturile femeilor sau redus treptat. Spre exemplu, obiceiul de a ascunde chipurile femeilor sub voaluri şi a le ţine în haremuri a fost preluat din Persia şi Bizanţul creştin…
Contestatarii islamului susțin că totuși Mahomed nu a fost un novator în privința drepturilor femeilor și aduc ca argumente tocmai cazul primei soții a lui Mahomed, care dispunea de o avere importantă și a fost complet independentă… Mai ar fi și alte exemple, dar ele vizează familiile înstărite, acolo unde bărbații plecau cu caravanele, lipsind de acasă vreme îndelungată, timp în care gospodăria și afacerile locale erau conduse de soțiile lor. Această situație nu poate să fie extinsă la întreaga societate arabă, ori tocmai acest lucru l-a legiferat Mahomed pentru întreaga comunitate musulmană.
Un aspect foarte important ce trebuie luat în considerare, este instituirea prin legile coranice a unui cadru de ajutorare a săracilor, a orfanilor, inclusiv a călătorilor. Această „economie a sărăciei” a predominat în teoria și practica islamică până în secolele al XIII-lea și al XIV-lea.
În aceiași idee, Coranul interzice riba, adesea înțeleasă drept cămătărie sau dobândă, și cere milostenie – zakat, banii fiind folosiți pentru ajutorarea celor nevoiași. Este un aspect important căci această inițiativă a atras, și mai atrage spre islam populația săracă.
Dincolo de reformele sociale, Coranul a fundamentat un ideal religios, lupta în numele lui Allah împotriva păgânilor. În acest sens este edificatoare starea de început a islamului, când adepții lui Mahomed emigrați la Medina, fără un suport economic, și-au asigurat traiul exclusiv din atacarea caravanelor și jefuirea acestora, justificându-și acțiunea prin lupta împotriva idolatrilor și aducerea lor la dreapta credință dezvăluită de Allah profetului său.
Această situație nu a fost însă proprie islamului. Imperiul Roman a trăit și a ajuns la măreția cunoscută nu în urma unor activități economice remarcabile ci exclusiv de pe urma războaielor. O mare masă de oameni din acele timpuri practicau meseria de războinici, nu pentru o cauză nobilă ci pentru bani – mercenarii, care își suplimentau considerabil veniturile tocmai din jefuirea învinșilor…
În această idee se poate afirma că islamul s-a născut și s-a impus mai ales prin sabie, dar multe religii majore s-au impus prin aceleași metode…
Fără o bază economică reală, noul califat născut la Medina nu putea rezista doar prin forța credinței. Operațiunile militare, cucerirea de noi teritorii și aducerea sub legea islamică a unor noi popoare era singura soluție viabilă pentru Mahomed și oamenii lui. Aceste expediții războinice, ca în toată istoria omeniri, au fost mascate de un crez nobil. În cazul islamului a fost porunca divină a lui Allah…
După cucerirea Meccăi, Mahomed a fost alarmat de o amenințare militară din partea triburilor confederate din Hawazin, învinse în bătălia de la Hunayn. În același an, Mahomed a organizat un atac împotriva Arabiei de Nord, apoi a ordonat distrugerea oricăror idoli păgâni rămași în Arabia de Est. Ultimul oraș care a rezistat împotriva musulmanilor din Arabia de Vest a fost Taif. Mahomed a refuzat să accepte predarea orașului până când oamenii de aici au fost de acord să se convertească la islam și să distrugă statuia zeiței Al-Lat.
Mulți beduini s-au supus lui Mohamed pentru a se proteja împotriva atacurilor sale și pentru a beneficia de prada războiului. Cu toate acestea, beduinii erau străini sistemului islamului și doreau să-și mențină independența, mai exact, codul lor de virtute și tradițiile ancestrale. Mahomed le-a cerut un acord militar și politic, conform căruia beduinii „recunosc suzeranitatea Medinei, se vor abține de la atacuri asupra musulmanilor și aliaților lor și să plătească zakat, taxa religioasă musulmană”.
După un pelerinaj la Mecca, și câteva zile cu febră, dureri de cap și slăbiciune, Mahomed a murit la data de 8 iunie 632, dar în ultimii ani ai vieții sale, el a unit mai multe triburi din Arabia într-o singură entitate politico-religioasă musulmană, care a devenit califatului Rașidun.
Episodul: 1 « 2 « 3 « 4 5
6 » 7 » 8» 9 » 10 » 11 » 12 » 13 » 14 » 15 » 16 » 17 » 18 » 19 » 20 » 21 » 22 » 23 » 24 » 25 » 26 » 27 » 28 » 29 » 30 » 31 » 32 » 33 » 34 » 35
http://liber-cugetatori.ro/index.php/2020/11/10/istoria-islamului-5-nasterea-islamului-si-a-califatului/http://liber-cugetatori.ro/wp-content/uploads/2020/11/I.5.0-Coperta.jpghttp://liber-cugetatori.ro/wp-content/uploads/2020/11/I.5.0-Coperta-150x150.jpgistoria religiilorDupă ce în anul 630, Mahomed cucerește Mecca, locuitorii orașului acceptă să se convertească la islam iar Mecca devine acum punctul de orientare a rugăciunii musulmane – qibla, după ce până atunci Ierusalimul ocupase această poziție. Orașul și templul Kaaba, din care au fost înlăturați toți idolii păgâni și...RaduRadu radubesuan@yahoo.comAdministratoringiner chimistLiber-Cugetători

Lasă un răspuns