Istoria ateismului (20) – Ateismul în prezent
După sfârşitul „Războiului Rece” la sfârşitul secolului XX, religia a încetat să fie o armă ideologică iar apărarea acesteia în faţa non-religioşilor a rămas strict o problemă a bisericilor. La începutul secolului al XXI-lea, în ţările cu o civilizaţie superioară a început să fie cultivat secularismul, umanismul și ateismul, iar acest fapt se reflectă în creşterea numărului persoanelor neafiliate unei religii, și asta chiar în ţările cu o societate religioasă conservatoare.
În occidentul european, laicitatea devenise o practică politică încă de la începutul secolului XX, termenul „laicitate”, concept extins astăzi și alte mișcări religioase, a fost folosit încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea pentru a desemna libertatea instituțiilor publice de influența Bisericii Catolice. Spre exemplu, politica guvernului francez a fost bazat pe legea franceză privind separarea Bisericilor de stat din 1905.
La finalul secolului al XX-lea, mişcarea antireligioasă îşi va face simţită tot mai mult prezenţa prin activitatea susţinută de către organizații non-profit, cum ar fi „Fundația Freedom From Religion”, fondată în 1976 de Anne Nicol Gaylor și fiica ei Annie Laurie Gaylor, care promovează separarea bisericii de stat sau „Brights Movement” fondată de Paul Geisert, care promovează înțelegerea publică a ştiinţei și recunoașterea științei printr-o viziune naturalistă, științifică și ireligioasă asupra lumii, apărarea drepturilor umane, civile și politice ale persoanelor ireligioase care o împărtășesc și recunoașterea lor socială.
Organizaţiile ateiste din America vor organiza în 2002 la Washington „Marșul americanilor atei”.
Mişcării ateiste i se vor alătura o serie de cărturari și oameni de știință, care vor publica un mare număr de cărți antireligioase, antiteiste și laice accesibile, dintre care multe au devenit best-seller-uri.
Dacă în secolele precedente personalităţile ireligioase s-au mărginit să critice religia şi să-şi afirme ateismul, cei enumeraţi mai sus şi mulţi alţii care li se vor alătura, au considerat că doar simpla critică nu rezolvă mare lucru şi este necesară o campanie militantă pentru eliminarea relelor induse în societatea modernă de religie. Această poziţie a dus la apariția termenului de „Noul ateism”, o etichetă inventată în 2006 de către jurnalistul Gary Wolf pentru a descrie pozițiile promovate în prezent de către ateii americani o formă mai vizibilă de activism ateist, care susțin opinia că superstiția, religia și iraționalismul nu ar trebui pur și simplu tolerate, ci ar trebui contracarate, criticate prin argumente raționale, oriunde apare influența lor: în guvern, educație sau în politică. „Noul ateism” se aseamănă și adesea se suprapune cu umanismul și antiteismul laic – mai ales în critica sa privind îndoctrinarea copiilor și perpetuarea ideologiilor bazate pe credința în supranatural.
Nucleul mişcării „Noului ateism” a fost constituit patru atei proeminenți, porecliţi „Cei patru călăreți ai non-apocalipsei”: Sam Harris, Richard Dawkins, Christopher Hitchens și Daniel Dennett.
Sam Harris este autorul celor mai bine vândute cărți de non-ficțiune: Sfârșitului credinței: religie, teroare și viitorul rațiunii (2004), Scrisoare către o națiune creștină, Peisajul moral și Trezirea: un ghid pentru spiritualitate fără religie, precum și două lucrări mai scurte, publicate inițial pe Internet. Harris este cofondator al Proiectului Reason.
Christopher Hitchens, pe care revistele Foreign Policy și Prospect, l-au listat în „Top 100 de intelectuali publici”, este autorul volumului Dumnezeu nu este mare (2007), în care, printre altele, discută de ce ființele umane au tendința de a fi „credincioși” și susține că religia va rămâne înrădăcinată în conștiința umană atâta timp cât ființele umane nu își pot depăși temerile lor primitive, în special cea a propriei lor morți.
Hitchens a servit în consiliul consultativ al „Coaliției seculare pentru America”. Diagnosticat cu cancer esofagian, Hitchens a scris despre „cultura” conversiilor pe patul de moarte și a condamnat încercările de convertire a bolnavilor în fază terminală, pe care le-a categorisit ca fiind de „prost gust“.
Richard Dawkins este autorul cărţii Dumnezeu o iluzie, care a fost precedată de un documentar de televiziune intitulat Rădăcina tuturor relelor?. Cartea sa a fost pe lista best-seller-urilor din New York Times timp de 51 de săptămâni. Tot el este fondatorul Fundației pentru Rațiune și Știință.
Daniel Dennett, cel de al patrulea „călăreţ”, este un filozof, scriitor și om de știință cognitiv american, autor a mai multor lucrări, alături de Richard Dawkins este un sprijinitor al „Proiectul clerului”, lansat în 2011, o organizație care oferă sprijin clericilor care au renunţat la credinţă şi implicit la religiile pe care le-au servit.
Celor patru li s-au alăturat şi alţi intelectuali, precum Victor J. Stenger (1937–2014), autorul cărţii „Dumnezeu: ipoteza eșuată” sau Michael B. Paulkovich, un inginer de sisteme spațiale pentru NASA, care în „Dincolo de cruciade” spune: „Majoritatea religiilor reprezintă încercări ineficiente de filozofie și știință, îmbrățișând superstițiile: presupuneri antice și mituri legate între ele de lipiciul nebun al credinței”.
O figură importantă alăturată „Noului ateism” este Ayaan Hirsi Ali, născută în Somalia, refugiată din cauza religiei în Olanda şi apoi, sub ameninţarea extremiştilor islamişti, care l-au ucis pe prietenul ei Theo Van Gogh, a emigrat în SUA. Autoare a cărţilor „Infidel: Viața mea” și „Fecioara în cușcă”, Hirsi Ali rămâne o critică prolifică a Islamului. Ea se pronunță în mod regulat împotriva tratamentului femeilor în societatea islamică și susține libertatea de exprimare fiind o reprezentantă a „feminismului ateist”. În 2005, Hirsi Ali a fost inclusă de revista Time în top „cele mai influente 100 de persoane din lume”.
Feminismul ateist a devenit, de asemenea, mai proeminent în anii 2010. În 2012 a avut loc prima conferință „Femeile în secularism” şi a fost fondată asociaţia „Femeile ateiste” prima organizație națională americană axată pe femei nereligioase, axată printre altele pe combaterea misoginiei, a sexismului și a hărțuirii sexuale, în mare parte acceptate ba chiar promovate de dogmele religioase.
Un nume care merită reţinut pentru lupta feministelor anti-religioase, este cel al lui Taslima Nasreen, o scriitoare originală din Bangladesh, cunoscută pentru scrierile despre opresiunea femeilor și critica religiei. Ea a cerut o revizuire a Coranului şi abolirea Şariei – legea religioasă islamică şi declara: „Religia este primul obstacol în dezvoltarea femeii. Religia este împotriva drepturilor şi libertăţilor femeilor. În toate societăţile femeia este prigonită de toate religiile”.
În octombrie 1993, un grup fundamentalist radical numit „Consiliul soldaților islamici” a oferit o recompensă pentru moartea ei, apoi în
1994, a fost arestată sub „acuzații de a face declarații inflamatorii”. După ce s-a refugiat în Suedia apoi s-a stabilit la New Delhi în India, unde îşi continuă în paralel, activitate de medic şi activistă anti-religioasă.
Aceste practici, care îşi au acoperire în perceptele religioase, au fost atacate virulent şi de Michael Shermer sau de către James Randi.
Dacă monumente şi simboluri religioase se ridică peste tot în lume, în 2013, la Starke, districtul Bradford din Florida, chiar în faţa tribunalului, a fost dezvelit şi primul monument ateu. Monumentul, care reprezintă o bancă din granit inscripţionată cu citate din Thomas Jefferson, Benjamin Franklin, Madalyn Murray O’Hair şi alte personalităţi, a fost ridicat alături şi ca răspuns la monumentul creştin cu „Cele zece porunci”.
Mai puţin mediatizat, din motive ce ţin de „ortodoxismul străbun românesc”, a fost evenimentul din 25 mai 2013 desfăşurat la Palatul Parlamentului din Bucureşti, deşi a fost cea mai mare conferinţă umanistă care a avut loc vreodată în Estul Europei…
Lupta ateilor americani a continuat şi în 2015, consiliul oraşului Madison din Wisconsin, a modificat o ordonanță referitoare la şanse egale pentru cetăţenii săi, adăugând ateismul ca o clasă protejată în zonele de ocupare a forței de muncă, locuințe și cazare publică. Acest lucru face din Madison primul oraș din America care a adoptat o ordonanță de protecție a ateilor.
Un an mai târziu, la 16 decembrie 2016, Barack Obama a semnat „Legea privind libertatea religioasă internațională” sau „Actul Frank R. Wolf”, care modifica „Legea privind libertatea religioasă internațională din 1998”, prin extinderea specifică a protecției non-teiștilor, precum și a celor care nu revendică nicio religie anume.
Mai mulţi cercetători s-au aplecat asupra studiului fenomenului religios în lume. Dr. Nigel Barber, un biopsiholog și autor american de origine irlandeză, susţine că „religia a fost inventată de strămoşii noştri pentru a face faţă greutăţilor zilnice. Credinţa i-a ajutat să le depăşească. Pe măsură ce oamenii au început să trăiască decent şi în siguranţă, credinţa a intrat în declin”. Barber a analizat evoluţia ateismului în 137 de ţări şi a constatat că fenomenul s-a dezvoltat în ultimele decenii şi este de părere că ţările dezvoltate vor renunța complet la religie, datorită satisfacerii nevoilor personale şi a accesului la educaţie şi informaţie. Potrivit studiului făcut de Barber, în Suedia, 85 la sută din populaţie este atee, iar în Danemarca sunt 80 la sută de atei. În topul statelor care renunţă la religie se mai află Norvegia, cu 72 la sută din populaţie care nu crede în ideea de divinitate. El chiar avansează anul 2041 ca moment al dispariţiei religiei. Probabil însă că concluziile lui Barber sunt influenţate de evoluţia ateismului în ţara sa, Irlanda înregistrând cea mai mare scădere a persoanelor religioase, de la la 69% în 2005, la 47% în 2012.
Este de presupus că pe măsură ce lumea devine mai educată, religia va fi înlocuită dar este greu de crezut că în state fundamentalist-religioase ateismul va triumfa curând, în condiţiile în care Afganistan, Iran, Malaezia, Maldive, Mauritania, Nigeria, Pakistan, Qatar, Arabia Saudită, Somalia, Sudan, Emiratele Arabe Unite şi Yemen au prevăzută pedeapsa cu moartea pentru renunţarea la o religie sau blasfemie. (Totuși, un sondaj efectuat de Pan Arab Research Center, comandat de WIN-Gallup International, efectuat în noiembrie 2011, a constatat că 5% din Arabia Saudită erau „ateii convinși”!).
Sondajele privitoare la situația ponderea populației religioase sau atee la nivel mondial sunt destul de relative, rezultatele depinzând de modul de formulare a întrebărilor, care pot fi tendențioase, în funcție de autorii sondajelor. Rezultatele sondajelor mai sunt influențate și de situația socio-politică de moment dintr-o țară sau alta și chiar de situația politică la nivel mondial.
Totuși, aceste sondaje pot să dea o imagine informativă a situației și a tendințelor evolutive în viitor.
Un top realizat de Gallup International al celor mai religioase țări plasează pe primul loc Thailanda, unde 98% din populaţie se declară religioasă, urmată de Nigeria (97%), Kosovo, India, Ghana, Coasta de Fildeș, Papua Noua Guinee (toate cu 94%), Fiji (92%), Armenia (92%), Filipine, Macedonia (90%), România (89%), Irak (88%), Kenya (88%), Peru (86%) şi Brazilia (85%).
În acelaşi timp, topul ţărilor cele mai puţin religioase este condus de China (93%), Japonia (87%), Estonia (84%), Suedia (81%), Norvegia (79%), Cehia (77%), Hong Kong (74%), Olanda (74%), Israel (70%) şi Regatul Unit (70%).
Dacă se ia în calcul numai persoanele care au „curajul” de a se declara atei, un top mondial arată astfel: China (47%), Japonia (31%), Cehia (30%), Franţa (29%), Belgia (21%), Coreea de Sud (15%), Germania (15%), Olanda (14%), Austria (10%), Islanda (10%) Australia (10%) şi Irlanda (10%).
De remarcat este tendinţa tineretului de a se distanţa de religie, fie declarându-se liber-cugetători, fie atei. Procentul tineretului ireligios, cu vârste cuprinse între 16 şi 29 de ani, este semnificativ mai mare decât media din ţările respective.
Indiferent de studiile privind religiozitatea în lume şi metodica realizării acestora, situaţia mondială apare aceiaşi, cu diferenţe oarecum nesemnificative privind procentele atribuite diferitelor categorii. Astfel se constată că la nivelul anului 2020, populaţia creştină înglobează un procent de aproximativ 31,1%, musulmanii reprezintă 24,9%, ireligioşii 15,6%, hinduşii 15,2%, budiştii 6,6%, adepţii religiilor populare 5,6%, celelalte categorii de religioşi reprezentând reprezentând un procent de sub 1%.
Studiile mai arată deşi creştinismul este pe primul loc, islamismul şi hinduismul sunt religii care se vor extinde în viitor având în vedere numărul ţărilor sărace, dar mai spectaculos va creşte numărul celor neafiliaţi unei religii.
Episodul: 1 « 2 « 3 « 4 « 5 « 6 « 7 « 8 « 9 « 10 « 11 « 12 « 13 « 14 « 15 « 16 « 17 « 18 « 19 20
lasă un comentariu, scrie-ne părerea ta.