Ca simbol religios, peştele se va impune atenţiei datorită creştinismului, care l-a declarat pe Iisus drept „Marele peşte”. În creştinismul timpuriu el a fost folosit ca semn definitoriu pentru această religie şi a fost înlocuit de actuala cruce abia după câteva secole, şi după ce o perioadă de timp ele au fost folosite concomitent.

Mitologia universală consemnează însă o serie de divinităţi care au îmbrăcat forma peştelui. Mai puţin cunoscuţi sunt zeii-peşte din zona Oceaniei.

Dakuwaqa este un zeu-rechin în mitologia insulei Fiji, care are drept zeu suprem pe Degei, un șarpe, creator al lumii şi care judecă sufletele oamenilor.

În mitologia populaţiei polineziană maori apare zeul-peşte Ikatere, tatăl tuturor creaturi marine, inclusiv al sirenelor.

În mitologia hawaiană, Ka-moho-ali’i, este un zeu-rechin, iar mitologia arhipelagului Tonga consemnează zeul-peşte Seketo’a.

Şi în nordul european, populaţia de origine fino-ugrică sami, care locuieşte în părţi din nordul Norvegiei, Suediei şi Finlandei până în regiunea Murmansk din Rusia, are în mitologia nativă pe zeul-peşte Ravgga.

Un zeu-peşte incitant mai ales prin speculaţiile create în jurul poporului vest-african Dogon, este Nommo despre care spune că a fost prima vietate creată de zeul cerului Amma. La scurt timp după crearea sa, Nommo a suferit o transformare şi s-a înmulţit în patru perechi de gemeni. Una dintre aceste perechi de gemeni s-a revoltat împotriva ordinii universale creată de Amma. Pentru restaurarea creaţiei sale, Amma a sacrificat un alt Nommo, al cărui corp a fost dezmembrat şi diversele părţi au fost răspândite în întreaga lume, proliferând viaţa.

Legendele Dogon spun că toate cunoştinţele deţinute de către aceştia, ei le-au primit de la acei Nommo, spirite ancestrale descrise ca fiinţe amfibii, hermafrodite, divinităţi-peşte.

Un zeu-peşte controversat a fost Dagon, zeitate semitică majoră care apare menţionat pentru prima dată în documente din jurul anului 2500 î.e.n. În prefaţa codului de legi al lui Hammurabi, scris probabil în anul 2.139 î.e.n., acesta face apel la cel „care a supus cartiere de pe Canalul Ud-kib-nun-na (Eufrat) lui Dagon, Creatorul său; cel care veghează asupra locuitorilor din Mera şi Tutul”.

În conformitate cu autorul fenician Sanchuniathon, (c.1200 î.e.n.) „Dagon, după ce a descoperit cereale şi plugul, a fost numit Zeus Arotrios”, adică „Zeul plugar”. Acest lucru atrage atenţia asupra numelui real al zeului, nu „da-gan” ci „dah-gahn”, ceea ce înseamnă „grâne”.

Numele de Dagon s-a încetăţenit în urma scrierilor biblice (1 Samuel 5:1-12 şi Judecătorii 16:23), zeul filistenilor fiind un duşman declarat al lui Yahweh. Cum în ebraică „dag” are sensul de „peşte”, în secolul al XI-lea comentatorul  biblic Rashi, a lansat ideea că zeul canaanit avea caracteristica unui peşte. Descoperirea unor sculpturi mesopotamiene, care prezentau o divinitate jumătate om, jumătate peşte a întărit această idee, dar practic nu s-a păstrat vreo dovadă care să ateste înfăţişarea zeului.

Probabil că lucrurile ar fi fost clare dacă în anul 402 e.n. templul zeului Marnas, asimilat de către greci cu Dagon, nu ar fi fost distrus în totalitate de către creştini în cadrul persecuţiei îndreptate împotriva păgânilor din ordinul împăratului Arcadius. Pietrele din sanctuar au fost folosite pentru a pava piaţa publică şi astfel orice indiciu privind înfăţişarea lui Dagon / Marnas s-a pierdut.

Probabil că zeul Dagon nu a avut caracteristici de peşte iar sculpturile care se presupun că l-ar înfăţişa astfel îl reprezintă pe Oannes, o divinitate mesopotamiană care merită o atenţie specială.

Fenicienii au avut totuşi o divinitate feminină asociată cu fertilitatea şi uneori asociată cu peştele. Este vorba despre zeiţa cartagineză Tanit, al cărui nume sugerează totuşi o filiaţie egipteană, Ta-nit înseamnând „Pământul lui Neith”, deci zeiţa cartagineză ar fi o variantă a zeiţei-mamă egiptene.

Din vechiul Elam, situat pe ţărmul Golfului Persic, au apărut o serie de reprezentări ale unor „zeităţi-peşte”, datate în perioada anilor (1500 î.e.n. – 1100 î.e.n.). Posibil ca şi acestea să fi fost inspirate de vechile mituri sumeriene care, în perioada târzie l-au născut pe Oannes.

Doar ca fapt divers, înainte de a ne îndrepta privirea spre mitologia Egiptului, să ne oprim o clipă asupra Paletei lui Narmer, un artefact datat între anii 3200 – 3000 î.e.n. şi care conţine cea mai veche inscripţie hieroglifică găsită vreodată. Pe una dintre feţele paletei, apare inscripţionat numele legendarului rege Narmer, nume redat prin două hieroglife: un peşte (n’r) şi o daltă (mr).

Cercetând mitologia Egiptului, vom descoperi şi aici o veche divinitate peşte. Este vorba despre zeiţa Hat Mehit, al cărei cult a existat în zona din jurul orașului Per-banebdjedet, cunoscut în greacă sub numele de Mendes. Zeiţa poate să fi fost o variantă a mult mai cunoscute zeiţă Hator care mai era numită Mehet-Weret, adică „Marea inundaţie”.

Denumirea de Abyss provine de la „abtu” – peştele sacru egiptean, un cuvânt care indica şi vestul, locul în care soarele îşi termina călătoria diurnă şi trecea în lumea interlopă. Legenda lui Osiris spune că abtu a fost peştele care a înghiţit penisul marelui zeu, după ce Seth l-a tăiat în treisprezece bucăţi.

Cultul peştelui sacru s-a mutat apoi în jurul aşezării Pr-Medjed, redenumită de către greci Oxyrhynchus – „peștele cu bot ascuțit”. Cele mai cunoscute tradiţii egiptene născute în jurul peştelui Oxyrhynchus, provin de la Plutarch (46 – 120 e.n.), un preot al vechiului Oracol al lui Apollo de la Delfi. În lucrarea sa Opus De Iside, el prezintă confruntarea dintre cetăţenii oraşului Oxyrhynchus cu cei din Kynopolis, deoarece aceştia din urmă au mâncat peşti din specia oxyrhynchus.

În perioada elenistică, Oxyrhynchus a devenit unul dintre cele mai mari oraşe egiptene, deţinând o serie de temple închinate diferitelor zeităţi şi mai apoi, ca sediu unui episcopat, a găzduit o serie de biserici şi mănăstiri creştine. Activitatea culturală şi religioasă a oraşului este astăzi mărturisită de impozanta colecţie de documente cunoscută drept „Papirusurile Oxyrhynchus”, care includ pasaje din Vechiul şi Noul Testament, numeroase dintre acestea fiind scrieri apocrife.

Până la urmă, Oxyrhynchus a fost un centru de cult dedicat „Marelui Peşte”, atât celui păgân cât şi celui creştin…

Facebook Comentariu
Distribuire
Please follow and like us:
https://i0.wp.com/liber-cugetatori.ro/wp-content/uploads/2019/08/13.1-a-Coperta.jpg?fit=327%2C329https://i0.wp.com/liber-cugetatori.ro/wp-content/uploads/2019/08/13.1-a-Coperta.jpg?resize=150%2C150Raduistoria religiilorCa simbol religios, peştele se va impune atenţiei datorită creştinismului, care l-a declarat pe Iisus drept „Marele peşte”. În creştinismul timpuriu el a fost folosit ca semn definitoriu pentru această religie şi a fost înlocuit de actuala cruce abia după câteva secole, şi după ce o perioadă de timp...Pentru cei care știu să gândească singuri