La un moment dat de frigienii au rămas fără rege. Oracolul de la Telmissus a prezis că primul om care va sosi conducând un car tras de un bou, va deveni regele lor. Acest om a fost un ţăran sărac pe nume Gordias şi conform prezicerii, el a fost declarat rege de către preoţi frigieni.

După întemeierea Frigiei şi a cetăţii Gordium, Midas, fiul lui Gordias, a dedicat un car zeului frigian Sabazios, cel pe care grecii l-au identificate cu Zeus. Midas a legat carul de un arbore cu un nod încâlcit, lângă templul lui Sabazios. Acest nod special a fost miticul „nod gordian”. Oracolele au prezis apoi că cel ce va reuşi să desfacă „nodul gordian”, va deveni stăpânul Asiei.

Carul se afla încă în incinta templului de la Gordium atunci când Alexandru Macedon a ajuns aici, în campania sa militară în anul 333 î.e.n. În timp ce a iernat la Gordium, Alexandru a încercat să dezlege „nodul gordian”. Cum nu a putut să găsească nici un mod de a dezlega nodul, el l-a tăiat în două cu sabia, născând acea „soluţie alexandrină”. După ce Alexandru a tăiat nodul, conform prorocirii, el a devenit stăpânul Asiei, până la Indus şi Oxus.

Povestea „nodului gordian” poate că a fost născocită de istoriografii lui Alexandru, în cadrul mai larg a legendelor ţesute în jurul acestei mari personalităţi a istoriei.

Cu toate acestea, mitografii care s-au ocupat de această problemă, susţin că mitul „nodului gordian” a existat înainte de Alexandru şi, nu este exclus ca „nodul” chiar să fi existat în realitate în templul lui Sabazios din Gordium.

Poate nu întâmplător, oraşul Ghordes din Turcia de astăzi, situat în regiunea cunoscută cândva sub numele de Frigia, este încă recunoscut pentru nodurile sale. Oraşul a fost renumit pentru carpete lucrate de mână, cunoscute sub numele generic de „covor turcesc” şi care implică întotdeauna tehnica dublului nod. Mai cunoscutele „covoare persane” sunt realizate cu doar un singur nod…

Nodul a devenit peste timp element de decor şi la prima impresie pare că motivul a fost o inovaţie a meşterilor mozaicari, şi folosit ca element de decor în realizarea unor decoruri somptuase în vilele potentaţilor romani, iniţial drept chenar al decorului, sub forma „frânghiei”. Apoi au apărut şi noduri simple, noduri multiple şi chiar fragmente de „frânghie”. Între elementele mozaicurilor un nod redat des individual, a primit numele de „Nodul lui Solomon”.

Nodul lui Solomon apare de obicei reprezentat ca două ovale sau dreptunghiuri intercalate şi a primit numele de la similitudinea cu „Pecetea lui Solomon” sau „Steaua lui David”, formată din două triunghiuri intercalate.

Cea mai veche hexagramă de tipul „Stelei lui Solomon” cunoscută înregistrată în analele arheologiei provine din Creta, de la Phaistos. Sigiliile de piatră decorate cu acest simbol se găsesc la Muzeul din Heraklion, alături de figuri cu opt și cu patru laturi, și sunt datate dinaintea anului 1700 î.e.n., când palatul din Phaistos a fost distrus, adică cel puțin cu 700 de ani înainte de domnia regelui David în Israel.

Aşa cum se întâmplă deseori în istorie, pentru a lega nodul de regele evreu, unii invocă cuvântul ebraic peka’im găsit în Biblie la I Regi 6:18 și I Regi 7:24 în sensul de „noduri”, interpretându-l astfel încât să se refere la Nodul lui Solomon. În realitate cuvântul face referire la „ornamente în formă de tărtăcuță”…

Nodul lui Solomon apare acum pe pietre funerare și mausolee în cimitirele și catacombele evreiești din multe locuri din lume, interpretat în prezent ca simbolizând eternitatea. Islamul şi arta islamică revendică „Nodul lui Solomon” ca parte a tradiţiei musulmane.

În Africa, nodul lui Solomon se găsește pe mărgele de sticlă, textile și sculpturi ale poporului Yoruba din vestul continentului. Când nodul apare în această cultură, deseori indică statutul regal. Astfel, el este prezent pe coroane, tunici și alte obiecte ceremoniale.

Africa Centrală, nodul se găsește pe țesăturile de rafie a poporului din Kuba care îi atribuie o semnificație mistică, la fel ca și poporul akan din Africa de Vest, care a născut o serie de simboluri, cunoscute sub numele de „adinkra”, ce pot desemna concepte magico-religioase dar şi aforisme…

Între simbolurile populaţiei akan, sub numele de Mpatapo se regăseşte şi „Nodul lui Solomon”. Nodul, considerat „nodul păcii, al reconcilierii”, marchează încheierea unei dispute la populaţia akan.

Populaţia akan s-a format la marginea de sud a deşertului Sahara, în regiunea cunoscută sub numele de Sahel. Tradiţiile populare spun că de aici au migrat în Egipt şi apoi în Nubia. În jurul anului 500 e.n., în urma atacurilor etiopiene repetate, poporul akan s-a mutat spre vest și a stabilit mici regate comerciale, care au format apoi marele imperiu Ghana. Sub presiunea islamului, în jurul anului 1200, imperiul s-a prăbuşit iar populaţia akan s-a strămutat în Coasta de Fildeş. Probabil că pe acest traseu, poporul akan a luat cunoştinţă cu „Nodul lui Solomon” şi l-a adoptat derept simbol…

La fel ca şi steaua „israelită” şi „Nodul lui Solomon” este regăsit în mai multe părţi ale lumii, fără legătură cu regele israelit şi îşi are strămoşi mult mai îndepărtaţi de vremea în care a trăit regele evreu.

În Letonia, „Nodul lui Solomon” este folosit în industria textilă și a metalului, acesta este asociat cu timpul, mișcarea și puterile vechilor zei păgâni. Simbolurile păgâne ale nodului ne trimit spre Orientul Mijlociu, acolo unde „Nodul lui Solomon” apare figurat pe o plăcuţă sumeriană de bitum, descoperită în temlul lui Ninhursag şi datată între anii 2600 – 2500 î.e.n.

Zeiţa este una dintre primele divinităţi sumeriene şi îi este asociat un simbol similar literei „omega”, simbol comun cu al zeiţei-vacă egiptene Hator. În calitatea acestor două divinităţi de „zeiţe ale fertilităţii şi pământului”, nodul de pe tăbliţa sumeriană este văzut ca fiind format din doi şerpi.

Tot din Sumer vine şi mărturia despre cel mai vechi nod tip „frânghie”. El apare tot pe o plăcuţă de bitum, o dedicaţie a lui Dudu, mare preot al lui Ninurta în templul din Lagash dinn timpul lui Entemena (c.2400 î.e.n.). Ninurta sau Ninĝirsu a fost şi el un zeu al agriculturii.

Cele două zeităţi ale fertilităţii şi agriculturii ne trimit cu gândul la marea zeiţă mesopotamiană Inanna sau Ishtar. Ideograma cuneiformă a lui Inanna era un nod răsucit din stuf, reprezentând zăvorul de la ușa depozitului cu cereale, un simbol comun al fertilității și al bogăţiei.

Imaginea zeiţei-vacă şi simbolul „omega” a lui Ninhursag, aduc în atenţie vechea civilizaţie a Văii Indului, unde au fost descoperite o serie de ştampile şi plăcuţe interesante. Una dintre acestea prezintă imaginea unei vaci în care este înscrisă litera omega iar între semnele de deasupra, apare un prototip al nodului. Imaginea incipientă a nodului de pe plăcuţă poate fi regăsită pe artefacte hinduse din mileniul al III-lea î.e.n. şi până în secolul al XIII-lea e.n.

Încercările de descifrare ale vechii scrieri din civilizaţia Văii Indului dau ca înţeles pentru „nod” cuvintele „cupru”, „fier”, în general „metal” sau în alte contexte: „bogăţie” ori indică un material de culore roşie. Un obiect de cult de formă discoidală cu inscripţia: „Yajna, grupul topitorilor de fier”, vine să susţină teoria. Să nu uităm nici de simbolistica letonă a nodului folosit în industria textilă și a metalului.

Dincolo de înţelesul iniţial, nodul a fost preluat de către religia budistă devenind unul dintre simbolurile lui Buddha.

Facebook Comentariu
Distribuire
Please follow and like us:
https://i1.wp.com/liber-cugetatori.ro/wp-content/uploads/2019/07/12.1.0-coperta.jpg?fit=390%2C398https://i1.wp.com/liber-cugetatori.ro/wp-content/uploads/2019/07/12.1.0-coperta.jpg?resize=150%2C150Raduistoria religiilorLa un moment dat de frigienii au rămas fără rege. Oracolul de la Telmissus a prezis că primul om care va sosi conducând un car tras de un bou, va deveni regele lor. Acest om a fost un ţăran sărac pe nume Gordias şi conform prezicerii, el a fost...Pentru cei care știu să gândească singuri