Triplul Tau este un simbol mistic relativ recent, provenit din mai vechiul „Tau”, identificat cu Zeul-Soare la mesopotamieni şi egipteni, apoi cu crucea creştină şi chiar cu zeul-soare creştin. Simbolul este însă unul dintre cele mai vechi din istorie…

Templele egiptene urmează un plan de construcţie clasic, care în plan redă litera „T”, la fel cum bisericile creştine clasice respectă forma crucii. La templele egiptene, bara de sus a T-ului o constituie poarta de intrare. La rândul ei, în partea superioară, poarta prezintă o fantă prin care se ridică soarele la solstiţiul de vară. (Cu altarul spre răsărit sunt orientate şi bisericile creştine). Forma porţii de intrare în templul egiptean simbolizează cele două vârfuri de munte dintre care se ridică Zeul-Soare.

Această simbolistică a inspirat hieroglifa egipteană pentru cuvântul „munte”, care seamănă cu un „T”. Dacă luăm în considerare şi hieroglifa pentru cuvântul „cer”, precum şi faţada templelor egiptene vom obţine o combinaţie cel puţin interesantă: „Templul cerului”.

Acest „Templu ceresc” ne aduce în minte construcţiile megalitice europene, ridicate în perioada anilor 4500-1500 î.e.n., categorisite după aspect în menhiri, triliţi, dolmene,cromlech-uri.

În Europa se cosideră că în special dolmenele sunt în fapt morminte deoarece în ele s-au descoperit rămăşiţe umane dar funcţia lor principală este discutabilă deoarece multe dintre ele s-au dovedit a fi adevărate observatoare cereşti „dedicate” în primul rând Soarelui. Dacă în privinţa dolmenelor există discuţii, în cazul cercurilor de pietre se consideră că acestea au avut o funcție astronomică existând dovezi clare ale alinierii atât solare, cât și lunare. Stonehenge este cel mai faimos dintre acetea, renumit pentru alinierea sa solstiţiară. Acestuia i se pot adăuga monumentele de la AveburyInelul de la Brodgar sau cel da la Beltany, iar acestea nu sunt singurele.

Şi în cazul menhirilor, al căror număr este de aproximativ 50.000 de exemple, se consideră că mulţi dintre aceştia au avut o funcție astronomică, ca să nu mai vorbim de alinierile lungi şi complexe precum cel de la Carnac din Franţa.

Cultura megalitică nu este una specifică Europei. Megaliţi şi monumente megalitice sunt semnalate pe o arie care se exitinde de la Atlantic până la Pacific. În Africa este celebră construcţia de la Nabta Playa din deşertul Nubiei, un templu-calendar datat din jurul anului 7500 î.e.n Mulţi megaliţi se găsesc în Etiopia centrală unde cea mai „tânără” construcţie de acest gen este Namoratunga, un grup de megaliți cu funcţie de calendar lunar, datat în anii 300 î.e.n.

În Orientul Mijlociu megaliţii sunt destul de numeroşi, cu precădere în Siria, majoritatea datând din perioada anilor 3200 – 1200 î.e.n., dar la Atlit Yam (Israel), a fost descoperit în apele mării un cerc de pietre realizat în anii 7000 î.e.n.

De fapt nu trebuie să mire închinarea la pietre a vechilor locuitori din zona Israelului de astăzi. Biblia face numeroase referiri la acest lucru. Betelul a fost un loc sacru pentru vechii evrei: „Şi Iacov s-a sculat dis-de-dimineaţă, a luat piatra pe care o pusese căpătâi, a pus-o ca stâlp de aducere-aminte şi a turnat untdelemn pe vârful ei. A dat locului acestuia numele Betel.” (Geneza 28:18-19 şi 31:13); „A zidit acolo un altar şi a numit locul acela El-Betel (Dumnezeul Betelului), căci acolo i Se descoperise Dumnezeu când fugea de fratele său. (Geneza 35:7). Cinstirea sanctuarului de la Betel a continuat peste timp, el fiind evocat în Judecători 20:18-28 şi 21:1-4. ca loc în care se găsea „Chivotul legământului”, apoi este amintit iar drept un loc sfânt în 1 Samuel 7:16 şi 10:3. Abia reforma lui Iosia (640-609 î.e.n.) a distrus „stâlpii Aşerei” şi „a distrus înălţimile unde preoţii ardeau tămâie, de la Gheva până la Beer-Şeba”; „Regele a pângărit înălţimile care erau în faţa Ierusalimului… pe care le construise Solomon, regele lui Israel, pentru Aştoret, urâciunea sidonienilor, pentru Chemoş, urâciunea Moabului, şi pentru Milcom, urâciunea amoniţilor.  A zdrobit stâlpii sacri, a dărâmat aşerele …”; „El a dărâmat chiar şi altarul care era la Betel, precum şi înălţimea pe care o făcuse Ieroboam, fiul lui Nebat, cel care l-a făcut pe Israel să păcătuiască – a dărâmat deci atât altarul, cât şi înălţimea. El a dat foc atât înălţimii, prefăcând-o în cenuşă, cât şi stâlpului Aşerei.” (2 Regi:23:8-15)

Pe malurile Pacificului, cea mai mare concentrare de construcţii megalitice se află în Peninsula Coreeană, unde se estimează că ar exista circa 30.000 de construcţii de tip dolmen, în majoritate jucând rol de mormânt. Tot cu rol funerar sunt consemnate şi construcţiile chinezeşti, ridicate între anii 1500 – 850 î.e.n.

Mai multe site-uri și structuri megalitice de diverse tipuri se găsesc în toată Indonezia şi pe insulele Microneziei, complexul megalitic de la Nan Madol de pe insula Pohpei fiind cel mai interesant, mai ales că acesta a fost construit începând din anii 1200 şi până în 1400 e.n.

Pe subcontinentul indian numărul megaliţilor este destul de însemnat. Şi aici se observă o evoluţie a acestora atât ca perioadă de realizare, cât şi în ceea ce priveşte extinderea. Cele mai vechi structuri, datate înainte de anii 3000 î.e.n. sunt localizate în India centrală și valea superioară a Indusului, în timp ce în est ele au o dată de construcţie mai târzie. Relativ recent, în sudul Indiei a fost identificată o structură megalitică datată în anii 5000 î.e.n. Dacă o parte dintre construcţiile megalitice de aici pot fi puse în legătură cu ritualuri de înmormântare, o parte importantă nu par a fi asociați cu înmormântări ci mai degrabă cu astronomia și cosmologia din Asia de Sud. Chiar şi structurile megalitice considerate a avea legătură cu ritul funerar, este posibil să fi fost locuri de cinstire şi închinare la strămoşi.

Civilizaţia umană s-a născut în aşa numita „Lună fertilă” de unde a difuzat apoi în întreaga lume. Aici, la Göbekli Tepe (Trcia), vom întâlni şi cel mai vechi sanctuar din istoria omenirii. Şi aici pare că s-a născut sacralitatea lui „Tau”, prototipul „Crucii Tau” de peste milenii.

Sanctuarul datează din anii 9500 î.e.n. şi prezintă o formă circulară cu stâlpii monolitici care cântăresc tone și ating înălțimi de 4 metri în cercul exterior, cu doi monoliţi sub formă de „T” în centru, care ating înălţimea de 5,5 metri.

Peste ani aici au fost ridicate noi sanctuare dar de dimensiuni mai reduse, care vor păstra însă stâlpii centrali în formă de „T”. Stâlpi similari acestora au fost identificaţi şi în mai „tânăra” aşezare neolitică de la Nevalı Çori, apoi stâlpi mici în formă de „T” au fost identificaţi în alte aşezări neolitice din zonă. Construcţia sanctuarelor circulare după modelul celui de la Göbekli Tepe se va extinde apoi de-a lungul văii Tigrului şi spre Eufrat, dar pilonii de aici au o formă ușor diferită, de regulă lipsindu-le bara „T”-ului.

Pilonii în formă de „T” de la Göbekli Tepe au născut o serie de discuţii privind semnificaţia lor, dar descoperiri ulterioare par să aducă o rază de lumină. Una dintre acestea este „statuia de la Kilisik”, descoperită în 1965 are o înălțime de aproximativ 80 cm și este sculptată din calcar. Capul se extinde spre spate născând o formă de „T”.

O altă statuie descoperită în 1993 la 10 km de Göbekli Tepe, cunoscută sub numele de Omul de la Urfa, datată în jurul anilor 9000 î.e.n., reprezintă un om în mărime naturală cu mâinile strânse în față, acoperind parcă organele genitale. De fapt atât omul de la Kilisik, cât şi cel de la Urfa prezintă în această zonă o gaură, un lăcaş pentru un falus acum pierdut. Ipoteza este susţinută de o statuie umană similară, de la Göbekli Tepe, unde falusul există.

Toate aceste reprezentări au adus în atenţie elemente de gravură care apar pe o serie din stâlpii de la Göbekli Tepe, Nevalı Çori şi a siturilor similare din zonă. Mai puţin pronunţate, pe aceşti stâlpi „T” sunt figurate braţe şi chiar elemente de veşminte. Deci stâlpii reprezintă o divinitate nedefinită, venită din ancestral…

Sunt multe enigme rămse a fi descifrate la Göbekli Tepe dar faptul că stâlpii „T” ar reprezenta un idol-zeu aduce în atenţie „Idolul de la Shigir”, descoperit în 1894, într-o turbărie din Urali şi datat 9500 î.e.n., deci contemporan cu „T”-urile de la Göbekli Tepe. Figurina înaltă de cel puţin 2,8 metri, este cea mai veche sculptură în lemn din lume şi în mod evident reprezintă un idol, un stâlp totem. Cum între cele două situri neolitice este o distanţă de 2.500 km, locul de naştere a acestui prim dumnezeu pare să fi fost străvechea cultură Mal’ta–Buret’, care a înflorit între anii 22000 şi 13000 î.e.n. pe râul Angara în centrul Asiei. Vânătorii – culegători de aici au difuzat atât spre Urali cât şi în sud, spre Göbekli Tepe, dar cercetările genetice indică şi o legătură a acestora cu populaţia nativă nord-americană.

Göbekli Tepe nu a fost o aşezare stabilă ci un sanctuar. Ideile religioase primitive de aici precum totemismul şi şamanismul au difuzat şi s-au dezvotat treptat în primele aşezări stabile, unde a apărut agricultura şi creşterea animalelor: Çayönü (8600 î.e.n.), Çatalhöyük (7500 î.e.n.), Hacilar (7000 î.e.n.), Mehrgarh (7000 î.e.n.), Sialk Tepe (6000-5500 î.e.n.) sau Hissar Tepe (5000 î.e.n.). În aceste aşezări s-a dezvoltat civilizaţia umană, inclusiv ideile religioase. Acolo unde vânătoarea şi culesul au rămas singura sursă de existenţă, practicile şamanice şi stâlpii totemici s-au perpetuat până târziu. Aşa se explică religia vechilor slavi sau cea nord-americană extinsă de-a lungul coastelor Pacificului, până în Insula Paştelui cu celebrele ei statui…

Facebook Comentariu
Distribuire
https://i0.wp.com/liber-cugetatori.ro/wp-content/uploads/2020/01/16.4.0-coperta.jpg?fit=410%2C345&ssl=1https://i0.wp.com/liber-cugetatori.ro/wp-content/uploads/2020/01/16.4.0-coperta.jpg?resize=150%2C150&ssl=1Raduistoria religiilorTriplul Tau este un simbol mistic relativ recent, provenit din mai vechiul „Tau”, identificat cu Zeul-Soare la mesopotamieni şi egipteni, apoi cu crucea creştină şi chiar cu zeul-soare creştin. Simbolul este însă unul dintre cele mai vechi din istorie... Templele egiptene urmează un plan de construcţie clasic, care în plan...Pentru cei care știu să gândească singuri