Istoria Islamului (33) – Mișcări și organizații islamice
După al doilea război mondial și apariția statelor independente, țările musulmane au încercat să se replieze în fața Occidentului, iar principalul liant l-a constituit factorul religios.
Ideea unei comunități musulmane era mai veche, chiar din secolul al XIX-lea, când mai mulți lideri musulmani au dorit să formeze o comunitate – ummah, pentru a-și servi interesele economice, sociale și politice comune. După căderea Califatului Otoman, problema a devenit mai presantă pentru înființarea unei instituții pan-islamică, dar acest lucru s-a înfăptuit abia în 1969, când conducătorii statelor musulmane s-au adunat la Rabat, Maroc pentru a forma Organizației Conferinței Islamice, care a căpătat importanță după incendierea moscheei al-Aqsa din 1972. În 2011 organizația se va rebrendui în Organizația Cooperării Islamice.
În cei peste 40 de ani de existență s-a extins la 57 de state membre răspândite pe 4 continente, ceea ce o face a doua organizație internațională ca mărime după Organizația Națiunilor Unite. Statele membre nu sunt neapărat majoritar musulmane, mai ales cele din Africa de Vest, în timp ce Rusia și Thailanda, care au populații musulmane semnificative, sunt state cu statut de observator.
O a doua organizație islamică mondială este Liga Mondială Musulmană, cu sediul la Mecca și finanțată de Arabia Saudită, iar datorită acestui fapt, Liga este recunoscută pe scară largă ca factor de promovare a wahabismului.
Organizația propagă religia Islamului, procedând similar Marotrilor lui Iehova, încurajând dawah-ul, adică acțiuni de prozelitism și convertirea non-musulmanilor. De asemenea, promovează apologetica împotriva criticilor față de Islam. Organizația finanțează construcția de moschei, scutiri financiare pentru musulmanii afectați de dezastre naturale, distribuirea de copii ale Coranului și tracturi politice asupra grupurilor minoritare musulmane. Liga spune că respinge toate actele de violență și promovează dialogul cu oamenii din alte culturi, pentru ca aceștia să înțeleagă adevărurile Șariei, dar nu sunt străini de controverse, deoarece au făcut obiectul mai multor investigații antiteroriste legate de Hamas, Al Qaeda și alte grupări teroriste.
Suspiciunile legate de activitatea Ligii pornesc de faptul că Arabia Saudită este un stat islamic ultraconservator, bazat pe ideologia wahhabită. Bazele wahhabismului au fost puse după anul 1740 de către Muhammad Ibn al-Wahhab, care a fondat în Nejd o sectă islamică puritană și militantă, o mișcare de reformă islamică pentru a restabili închinarea monoteistă pură. Ibn al-Wahhab, după 1740, în Nejd – regiunea centrală a Peninsulei Arabice, a pus bazele unei secte islamice puritane și militante. El l-a câștigat de partea sa pe Muhammad Ibn Saud, conducătorul micului emirat Ad-Diriyyah. Din pactul politico-religios al celor doi, după o primă tentativă eșuată, în 1818, se va naște un emirat puternic sub Abd al-Aziz II Ibn Saud (1902 –1953) care în 1932 își va lua titlul de rege al Arabiei.
O altă organizație cu reprezentare mondială și cu o activitate asupra căreia există suspiciuni este Frăția Musulmană, fondată în Egipt, în anul 1928, de către cărturarul islamist de orientare sunnită Hassan al-Banna, ceea ce o face să fie cea mai veche și cea mai mare organizație politică musulmană din lume.
Inițial, mișcarea cu caracter religios, s-a axat pe acțiuni caritabile, ceea ce i-a adus popularitate. Ulterior s-a lansat în arena politică afirmând cu tărie înființarea unui stat islamic și „introducerea legii lui Allah în țară”, sub lozinca: „Allah este adevărul nostru suprem, Profetul este conducătorul nostru, Coranul este legea noastră, lupta este drumul nostru”. Frăția nu s-a oprit doar la declarații ci a avut chiar o aripă militară care a luptat împotriva britanicilor, stăpâni peste Canalul de Suez până în 1956, prin asasinate și atentate cu bombe
Pentru atacuri similare împotriva intereselor britanice și evreiești, guvernul egiptean interzisese mișcarea în 1948. Ca răspuns, în 1949 a fost asasinat primul-ministru Mahmoud al-Nuqrashi și, probabil ca răspuns, în același an, a fost asasinat și Hassan al-Banna, liderul Frăției Musulmane…
Istoria violențelor înregistrează în 1952, lovitura de stat condusă de „Ofițerii Liberi”. Unul dintre ofițerii care țineau legătura cu Frăția era viitorul președinte al Egiptului, Anwar Sadat. În 1954, Frăția va fi acuzată de atentatul asupra președintelui Gamal Abdel Nasser. Drept represalii organizația va fi interzisă mulți membri fiind închiși și torturați, dar lupta va continua din clandestinitate. În 1966, Sayyid Qutb, un ideolog de seamă al mișcării, autorul lucrării Maʻālim fī ṭ-ṭarīq – „Pietre pe cale”, ce stă la baza ideologiei radicale a Fraților Musulmani, a fost executat fiind acuzat că ar fi plănuit să-l asasineze pe președintele Egiptului.
După „Primăvara Arabă” din 2011 și căderea lui Hosni Mubarak, Frăția a fost legalizată, a dominat alegerile parlamentare din 2011 și câștigând alegerile prezidențiale din 2012. La finele anului 2013 după răsturnarea președintelui Mohamed Morsi, Frăția a fost declarată organizație teroristă, de către noul Guvern.
Și pe plan internațional, Frăția Musulmană a fost și este controversată, atât în țări musulmane cât și non-musulmane.
Cel mai activ grup care militează pentru restabilirea califatului este Hizb ut-Tahrir – „Partidul Eliberării”, o organizație pan-islamică, fundamentalistă, al cărei scop declarat restabilirea califatului islamic pentru a uni comunitatea musulmană – ummah, și punerea în aplicare a Șariah, astfel încât să ducă apoi prozelitismul Islamului în restul lumii. Partidul a fost fondat în 1953 ca o organizație politică în Ierusalimul controlat atunci de Iordania, de către Taqiuddin al-Nabhani, un cărturar islamic și judecător al Curții de Apel din Haifa. Al-Nabhani a dezvoltat un program și un „proiect de constituție” pentru Califat. Această organizație s-a răspândit în peste 50 de țări, inclusiv în unele țări occidentale, și a ajuns la un număr însemnat de membri.
Hizb ut-Tahrir a fost interzis în Germania, Rusia, China, Egipt, Turcia, Pakistan și toate țările arabe, cu excepția Libanului, Yemenului și EAU. Membrii se întâlnesc de obicei în cercuri private, dar în țările în care grupul nu este ilegal, se angajează și în mass-media și organizează mitinguri și conferințe.
Organizațiile islamiste, cum ar fi „Statul Islamic Federat al Anatoliei” care a avut sediul în Germania și a ființat între 1994-2001 sau „Statul Islamic al Irakului și Levantului”, abreviat ISIS, înființat în 1999, au declarat că au restabilit Califatul.
Statul Islamic este o grupare insurgentă de esență sunnită și salafistă, afiliată la al-Qaida, activă în Irak și Siria, precum într-un Califat, nedefinit, cu capitala la Raqqa în Siria. Gruparea a fost fondată de iordanianul jihadist Abu Musab al-Zarqawi, care a declarat „război total” împotriva șiiților din Irak, ucis de un comando american în 2006. Un alt lider al mișcării, Abu Bakr al-Bagdadi sinucis în 2019 sub amenințarea unui alt comando american, fiind înlocuit în fruntea mișcării de către Abu Ibrahim al-Hashimi al-Qurashi…
Statul Islamic mai e numit Daeș, după acronimul arăbesc al titulaturii organizației jihadiste ISIL. Acest acronim semnifică în limba arabă: „cel care zdrobește sau calcă în picioare” și se aseamănă cu alt termen arăbesc: Dāhis („cel care seamănă discordie”). Organizația nu acționează doar în zona de conflict cunoscută, ci activează prin filiale și în Turcia, Liban, Libia, Nigeria, Egipt, Filipine și chiar în Arabia Saudită.
Al-Qaeda – „Baza” sau „Fundația” este o organizație transnațională extremistă, născută din mișcarea salafistă, care în secolul al XIX-lea s-a vrut un oponent al imperialismul european occidental. Ideologia ei a avut rădăcini în wahabismul care a născut Arabia Saudită. Al-Qaeda a fost formată în Pakistan, în 1988, de câțiva voluntari arabi, care luptaseră ca voluntari în războiul sovieto-afgan, între care se regăseau: Osama bin Laden, Ayman al-Zawahiri și Abdullah Azzam. Organizația, responsabilă pentru numeroase atentate, a fost desemnată ca grup terorist, atât de organizațiile mondial: ONU, NATO sau UE, dar și de multe țări.
Al-Qaeda a adoptat drept stindard „steagul negru” care, conform tradiției islamice, a fost drapelul de luptă al profetului Mahomed. Din punct de vedere istoric, un prim steag negru a fost folosit de Abu Muslim în 747, în luptele Abbasizilor împotriva Omeiazilor. Astfel steagul negru a fost asociat Califatului Abbasid. Steagul negru este prezent și în șiism, unde apare ca un simbol care anunță apariția lui Mahdi, echivalentul lui Iisus.
Organizațiile jihadiste musulmane au adoptat acest steag, pe care este înscris cu alb, o formulare a crezului islamic: unicitatea lui Allah, născând astfel steagul negru jihadist.
O altă mișcare islamistă militantă, de data asta șiită, este Hezbollah, adică „Partidul lui Allah”, cu sediul în Liban. Organizația sau aripa sa militară au fost desemnate organizații teroriste de cel puțin 21 de țări, inclusiv țările musulmane, cu excepția excepția Irakului și Libanului, unde Hezbollah este cel mai puternic partid politic. Ideea Hezbollah a apărut în 1982, rândul clericilor libanezi care au adoptat modelul stabilit de Ayatollah Khomeini după Revoluția iraniană. De fapt, organizația a fost înființată și cu ajutor financiar iranian
În contextul războiului civil libanez din anii 1980, manifestul Hezbollah din 1985 enumera printre obiectivele sale „americanilor, francezilor și aliaților lor definitiv din Liban, punând capăt oricărei entități colonialiste de pe pământul nostru”.
De esență sunnită organizația fundamentalist islamică Hamas este produsul naționalismului palestinean, înființată în 1987, ca ramură a Frăției Musulmane. Organizația are o aripă de servicii sociale, una dedicată prozelitismului și o aripă militară. A fost de facto autoritatea guvernantă a Fâșiei Gaza și în această calitate a avut o serie de conflicte militare cu Israelul. Astăzi o serie de state o consideră drept o organizație teroristă, în timp ce Iranul, Rusia, China și Turcia, nu.
Episodul: 1 « 2 « 3 « 4 « 5 « 6 « 7 « 8 « 9 « 10 « 11 « 12 « 13 « 14 « 15 « 16 « 17 « 18 « 19 « 20 « 21 « 22 « 23 « 24 « 25 « 26 « 27 « 28 « 29 « 30 « 31 « 32 
33 
34 »35
lasă un comentariu, scrie-ne părerea ta.