Istoria Islamului (27) – Răspândirea Islamului în lume
Islamul este astăzi a doua cea mai mare religie din lume, cu 1,8 miliarde de adepți reprezentând 24,1% din populația globului, iar musulmanii reprezintă o majoritate a populației în 49 de țări. Este religia cu cea mai rapidă creștere după numărul adepților din lume, datorită mai ales unor condiții socio-economice favorabile din țările sărace.
Din totalul credincioșilor musulmani, Indonezia găzduiește 12,7%, Pakistan 11%, India 10,9% și Bangladesh 9,2%. Comunități mari se mai găsesc țările africane, în China, Rusia și, parțial, în Europa.
Răspândirea credinței islamice, pornită din Arabia, a cuprins inițial Orientul Mijlociu, unde s-a aflat mută vreme centrul politic al califatelor musulmane, apoi a cuprins nordul african, primele teritorii cucerite de către arabi și care au avut o lungă istorie comună cu cea a califatelor.
Un caz oarecum inedit îl reprezintă apariția și răspândirea islamului în Africa Centrală. Capul de pod l-a constituit Cornul Africii.
Populația din Cornul Africii a fost influențată religios încă de la începuturile istoriei de popoarele vecine: egiptenii antici, evrei și apoi de către musulmanii de pe cealaltă parte a Mării Roșii, datorită interacțiunilor comerciale și sociale. Încă de la începuturile islamului, înainte de hegira, la finele anului 613, se spune că a avut loc un prim exod musulman la Zeila, în nordul Somaliei moderne, pentru a căuta protecție împotriva meccanilor Qurayși, în Regatul Aksum, la curtea împăratului Aksumite, desemnat în sursele musulmane sub numele de „Negus”. La scurt timp, la Zeila va fi construită moscheea Labo-Qibla. Mai târziu, zona a intrat sub influența califilor musulmani iar islamul a câștigat teren.
La sfârșitul secolului al IX-lea, musulmanii locuiau de-a lungul malului nordic al Somaliei iar Zeila a devenit capitala unui regat devenit mai apoi Sultanatul Adal, condus de o dinastie locală ce pare că stăpânea și peste Sultanatul Mogadisciu. Orașul Mogadiscio a ajuns să fie cunoscut sub numele de Orașul Islamului, și a controlat comerțul de aur din Africa de Est timp de mai multe secole. Vasco da Gama, care a trecut pe lângă Mogadisciu în secolul al XV-lea, a remarcat că era un oraș mare, cu case de câteva etaje și palate mari în centrul său, pe lângă multe moschei cu minarete cilindrice. Islamul s-a instalat temeinic în Somalia, iar în 1960, când Somalia și-a câștigat independența, noua republică s-a declarat stat islamic.
Pe teritoriul actual al Etiopiei, în sec. II î.e.n. este semnalat regatul Axum care a fost puternic creștinat încă din sec. al IV-lea e.n. Puternicul regat a început să decadă după înfrângerea contra arabilor de la Mecca, în bătălia din anul 570. Regatul Axumit a fost infiltrat de refugiați musulmani în același timp cu teritoriul somalez, fapt care face ca regele Ashama ibn Abjar să fie identificat cu acel „Negus” din textele musulmane. Cum țara era dominată de creștinism, centrul principal al culturii, învățării și propagării islamice a fost Wello, aproape de țărmul Mării Roșii.
Islamul și creștinismul au avut conflictele lor în țară, de la nașterea Islamului până în secolul al XVI-lea.
Perioada de Fasilizilor (r.1632-1667) a dat musulmanilor o bună oportunitate de a extinde religia lor în întreaga țară. Împăratul Yohannis (r.1667-1682) a creat un consiliu de musulmani pentru a-și stabili propriile cartiere în Addis Alem, departe de creștinii din capitala comercială politică, orașul Gondar. Musulmanii au putut avea astfel propriul spațiu, iar populația musulmanilor a crescut din cauza urbanizării mai largi.
În secolul al XIX-lea, împăratul Tewodros II (r.1855-1868) a cerut supușilor săi musulmani să se convertească la creștinism sau să părăsească imperiul său. Unii musulmani s-au convertit din cauza constrângerii și cei care nu s-au mutat în partea de vest a Gojjamului, lângă Sudan, unde au continuat să practice Islamul. Succesorul împăratului Tewodros II, împăratul Yohannes IV (r.1872-1889) a continuat să-i constrângă pe musulmani să se convertească pentru a obține uniformitate religioasă, ordonându-le să fie botezați toți în termen de trei ani. Cu toate acestea astăzi 34% din populația Etiopiei declară că urmează religia musulmană. În Etiopia se găsește și orașul Harar, care găzduiește 82 de moschei, dintre care trei datează din secolul al X-lea, precum și 102 altare astfel că este considerat cel de-al patrulea oraș sfânt al Islamului.
Islamizarea teritoriilor africane din Sahel, zona de tranziție de la pustiul saharian și savană, care cuprinde nordul Senegalului, sudul Mauritaniei, Maliul, nordul Burkinei Faso, sudul extrem al Algeriei, Nigerul, nordul extrem al Nigeriei, extremitatea nordică a Camerunului, Republica Centrafricană, Ciadul și Sudanul, a pornit de la acesta din urmă.
Islamizarea țărilor din această regiune a avut lor de-a lungul unei perioade destul de lungi, care se întinde din secolul al VIII-lea până în secolul al XVI-lea, a avut loc în urma unor cuceriri teritoriale dar mai ales de-a lungul rutelor comerciale. Tot prin relații comerciale, islamul s-a extins și spre sud african, în regiunea Marilor Lacuri și pe coasta Oceanului Indian, în special în actuala Tanzanie. Aici, în Zanzibar, în secolele al IX-lea și al X-lea, au fost fondate colonii musulmane, timp în care a fost fondat Sultanatul Kilwa, de către Ali ibn al-Hassan Shirazi. Centrul sultanatului a fost situat pe o insulă din fața coastei. Pe această insulă, în secolul al X-lea, musulmanii au ridicat o moschee din coral, unică în lume din acest punct de vedere și declarată astăzi drept sit UNESCO.
În secolul al XX-lea, Islamul a crescut în Africa atât prin naștere, cât și prin conversie. Numărul musulmanilor din Africa a crescut de la 34,5 milioane în 1900, la 315 milioane în 2000, trecând de la aproximativ 20% la 40% din populația totală a Africii. Această spectaculoasă rată de creștere, se datorează socialismului islamic care este promovat în comunitățile sărace africane, în timp ce comunitarismul creștin este doar proclamat, dar amânat pentru Viața de Apoi…
Arabii au făcut tranzacții pe coasta indiană Malabar chiar înainte de nașterea Islamului și în această zonă, în vârful sud-vestic al peninsulei, în actualul stat Kerala, a apărut pentru prima dată religia islamică.
Legendele native spun că un grup de sahaba, condus de către Malik Ibn Deenar, a ajuns pe coasta Malabar și a predicat islamul. Conform acestei legende, prima moschee din India a fost construită de al doilea rege Chera Cheraman Perumal, care a acceptat islamul și a primit numele Tajudheen. Înregistrările istorice sugerează că moscheea Cheraman Juma Masjid a fost construită în jurul anului 629.
Islamul s-a impus însă în India pe calea cuceririlor. În secolul al VIII-lea, Muhammad bin Qasim a cucerit provincia pakistaneză Sindh de la gurile Indusului, apoi cuceririle islamice s-au extins în secolul al XII-lea, sub Mahmud din Ghazni, ducând la înființarea în bazinul râului Indusului a Imperiului Ghaznavid. Cuceririle au continuat iar misionarii islamici s-au instalat temeinic în Bengal, în partea opusă a peninsulei, unde au avut cel mai mare succes în privința convertirilor.
În 1206, Qutb-ud-din Aybak a cucerit Delhi unde a înființat Sultanatul Delhi, care a cucerit aproape întreaga peninsulă indiană și a avut o lungă dominare în lumea hindusă. Sultanatul Delhi s-a făcut remarcat prin faptul că a fost una dintre puterile care au reușit să facă față cuceritorilor mongoli dar și prin faptul că, pentru o vreme a fost condus de către o femeie, Razia Sultana, care a domnit din 1236 până în 1240, una dintre puținele femei conducătoare din istoria musulmană.
În secolele XIII-XVI, pe teritoriul indian au ființat și alte sultanate dintre care Bengalul a fost o mare putere comercială, descrisă de europeni drept „cea mai bogată țară cu care face comerț”, în timp ce dinastia Shah Mir din Kașmir, a asigurat conversia treptată a populației la Islam. Cel mai important factor de islamizare în India a fost însă puternicul Imperiului Moghul, care a ființat din secolul al XVI-lea până spre secolul al XIX. Astăzi India înregistrează un procent de 14,2% de musulmani, credința principală, cu un procent de 79,8%, fiind hinduismul.
În Asia de sud-est, respectiv în insulele indoneziene, Islamul a ajuns în urma comerțului maritim. În secolul al VII-lea, comercianții din Mecca au ajuns în Indonezia. Înainte încă, comercianții arabi din Yemen aveau deja o prezență în Asia servind drept comercianți intermediari între Europa și Africa. Aceștia comercializau nu numai bunuri arabe, ci și bunuri din Africa, India și de mai departe, care includeau fildeș, parfumuri, mirodenii și aur.
În secolul al VIII-lea comercianții arabi făceau tranzacții cu locuitorii din Ceylon, actuala Sri Lanka. Misionari sufiști au tradus literatura sufistă clasică din arabă și persană în malaeză. Până în 1292, când Marco Polo a vizitat Sumatra, majoritatea locuitorilor erau convertiți la islam. Prin comerț și comerț, Islamul s-a răspândit apoi în Borneo și Java. Până la sfârșitul secolului al XV-lea, Islamul a fost introdus în Filipine prin insula sudică Mindanao. Pe măsură ce islamul s-a răspândit, acesta a apărut ca o putere culturală și politică dominantă în regiune. Au apărut trei puteri politice musulmane principale: Sultanatul Aceh, Sultanatul Malacca și Sultanatul Demak, care au contribuit la accelerarea islamizării.
Astăzi, Islamul este cea mai mare religie din Indonezia, 87,2% din populația indoneziană identificându-se drept musulmană și tot Indonezia, cu aproximativ 225 de milioane de musulmani, are cea mai mare populație musulmană din lume.
Tradițiile musulmane chineze spun că patru sahaba – foști însoțitori ai lui Mahomed: Sa’d ibn abi Waqqas, Wahb Abu Kabcha, Jafar ibn Abu Talib și Jahsh ibn Riyab, în anul 616/17 au sosit în China din Cornul Africii și au predicat pentru prima dată islamul.
După cucerirea Persiei, Sa’d ibn abi Waqqas s-a întors în China prin anul 637, împreună cu trei tovarăși, aducând cu el un Coran complet, iar în anii 650-51, Sa’d a condus în China o ambasadă musulmană pe care împăratul Gaozong a primit-o, apoi a ordonat construirea Moscheei Huaisheng din Guangzhou, prima moschee din țară, în memoria profetului.
Islamul a pătruns în China și prin comerțul maritim precum și în urma lungii interacțiuni cu diferitele triburi și imperii de stepă, prin comerț, război, subordonare sau dominație. Musulmanii au servit ca administratori, generali și lideri ai unor comunități, care au fost transferați în China din Persia și Asia Centrală pentru a administra imperiul sub mongoli. Religia musulmană a atins apogeul în timpul dinastiei mongole Yuan.
Musulmanii din China au reușit să-și practice credința, încă din secolul al VII-lea până în prezent, uneori împotriva unor restricții mari. Astăzi, Islamul este una dintre religiile care este recunoscută oficial în China, iar credincioșii musulmani reprezintă 1,5% din totalul populației, asta în condițiile în care 73,6% dintre chinezi declară că nu practică niciun fel de religie.
Episodul: 1 « 2 « 3 « 4 « 5 « 6 « 7 « 8 « 9 « 10 « 11 « 12 « 13 « 14 « 15 « 16 « 17 « 18 « 19 « 20 « 21 « 22 « 23 « 24 « 25 « 26 
27 
28 » 29 » 30 » 31 » 32 » 33 » 34 »35
lasă un comentariu, scrie-ne părerea ta.