Încă un mister despre formarea planetelor a fost rezolvat
Experții în spațiu nu au în prezent prea multe îndoieli cu privire la ipoteza formării planetelor care se bazează pe praful format într-un cadru planetar. O altă cercetare a fost condusă de un grup francez-britanic-australian, ei susținând că au un răspuns adecvat care demonstrează dezvoltarea unor spații ordonate, unde roca este prinsă înăuntru și creează temelia unei planete .
Dr. Jean-Francois Gonzalez, de la Centrul de Recherche Astrophysique de Lyon din Franța, a declarat: „De curând am încercat să clarificăm cum se pot întâlni rocile pentru a forma planete, dar am găsit acum o mulțime de planete în cercuri în jurul unor stele diferite. Asta ne-a pus să ne gândim cum putem rezolva acest puzzle „.
Imaginea de mai jos prezintă perioadele procedurii de creare pentru aceste spații asemănătoare unor capcane. Steaua focală este portretizată cu galben, înconjurată de cercul protoplanetar, aici în albastru. În prima etapa, micile roci s-au dezvoltat în mărime și s-au mutat spre interior spre steaua focală. În a doua etapa, piatra măsoară granule mai mari, iar în a treia etapă gazul este împins în exterior ca o reacție adversă, formându-se presupusele capcane.
Capcanele din acel punct permit rocilor să ajungă în totalitate la o forma planetoidă. Există două probleme, care ar trebui să fie dezvăluite ținând cont de scopul final de a ajunge la o formă planetoidă. Prima, tragerea gazului pe granulele curate, într-un cerc, care influențează plutirea rapidă spre steaua focală, iar a doua problemă e aceea că granulele care se extind pot fi separate într-un impact rapid, prin ruperea lor în nenumărate bucăți și prin întoarcerea procesului de conglomerare. Totuși, în procesul de modelare al planetelor aceste probleme pot fi depășite.
În aceste segmente de greutate mare, mișcarea de plutire încetinește, permițând acumularea de boabe de praf. Mai mult, boabele pot, de asemenea, să mențină o distanță strategică de fractură atunci când se lovesc. De curând, cosmologul afirma că, desigur, aceste capcane ar putea exista doar într-o situație distinctă. Modelul lor explică modul în care curățarea într-un cerc întârzie factorul de gaz . În majoritatea reamenajărilor cosmice, gazul face mișcarea ordonată.
Aceste capcane unesc nucleele granulelor originare din împrejurul lor, creând un inel solid extrem de gros și oferind o anumita asistență aranjamentului planetelor. Gonzalez și grupul său plus o mulțime de alți membri din lume, intenționează acum să lărgească capcana, afișând distanța până la aranjamentul planetelor.
Acum, observatoarele precum ALMA din Chile analizează inele strălucitoare și slabe în modelarea cadrelor planetare despre care se crede că sunt așa-zisele capcane. Gonzalez a declarat: „Am fost încântați să aflăm că, odată cu fixarea corectă, capcanele ordonate se pot încadra precipitat, într-o varietate largă de condiții. Acesta este un răspuns fundamental și puternic pentru o problemă îndelungată în formarea unei planete”.
Articol scris inițial pe astronomyspace12.blogspot.com, în Decembrie 2017
lasă un comentariu, scrie-ne părerea ta.