Oul cosmic
Oul cosmic este un concept vechi reînviat de ştiinţa modernă în anii 1930. Modele cosmologice actuale susţin că în urmă cu 13,7 miliarde de ani, întreaga masă a universului a fost comprimată într-o singularitate, într-un „ou cosmic”, de la care s-a extins până la starea sa actuală prin acel Big Bang.
Idea unui „ou cosmic” a existat în majoritatea mitologiilor antice şi s-a născut din încercarea celor din vechime de a-şi explica nşterea lumii. Oul este cel mai reprezentativ germen al vieţii şi de aceea imaginea acestuia a fost cel mai des utilizată.
În Egipt, într-un mit elaborat la Hermopolis, din oceanul primordial s-a ridicat o movilă de pământ. Pe această movilă, o pasăre cerească a depus un ou în care se găsea Ra – cel care a născut totul. După naşterea cultului lui Thoth se spune că oul primordial a fost un dar al acestuia şi a fost ouat de către o pasăre ibis, pasărea cu care zeul era asociat.
În mitologia finlandeză, creaţia prezentată în poemul epic Kalevala, începe dintr-un ou ouat de o raţă pe genunchii lui Ilmatar, zeiţa a aerului:
„Un ou s-a spart în două jumătăţi
Şi a devenit pământul de dedesupt,
Şi jumătatea sa superioară s-a ridicat
Şi a devenit cerul de deasupra;
Din gălbenuş soarele a fost făcut,
Ca lumina zilei să strălucească peste noi;
Din albuş Luna s-a format,
Lumina de noapte pentru a ne da raze de sus…”
În misterioasa mitologie a poporului Dogon din vestul Africii, zeul creator a făcut el însuşi un ou. Din acest ou au apărut două perechi de gemeni, fiecare pereche constând dintr-o femeie şi un bărbat. Acesta este motivul pentru care la această populaţie există un cult al gemenilor.
În mitologia greacă divinitatea primară a generării vieţii şi a procreării, descrisă ca o entitate hermafrodită, a apărut dintr-un ou cosmic, „clocit” de un şarpe. Această zeitate primordială este cunoscută sub numele de Phanes, care are sensul de „aduce lumina”, „face să apară” şi mai poartă numele de Protogonus, adică „primul născut”.
Acest concept al creaţiei pare să fi fost introdus în mitologia greacă de tradiţia orfică, acolo unde apare oul orfic.
Mai târziu, Protogonus sau Phanes a fost identificat cu Zagreus, care după moarte a renăscut sub forma lui Dionysus.
Şi în Egipt şi India, oul cosmic este uneori fecundat de un şarpe, probabil o personificare a Căii Lactee.
Mitologia indiană a trecut prin mai multe prefaceri cea mai veche etapă fiind cea vedică cunoscută din scrierile sanscrite.
Din scripturile sanscrite vine ideea de „cosmos în formă de ou”. Termenul sanscrit pentru el este Brahmanda. Brahm înseamnă „cosmos” sau „extindere”, anda înseamnă „ou”. Brahmanda Purana vorbeşte în detaliu despre acesta.
Un alt concept similar este Hiranyagarbha, care înseamnă „fătul de aur” sau „embrionul de aur”. Într-un imn din Rig Veda (R.V. 10,121) el este un nume pentru izvorul sau sursa universului. Upanişadele spun că Hiranyagarbha a plutit în gol un timp apoi s-a rupt în două jumătăţi care au format Dyaus „Cerul” şi Prithvi „Pământul”. Întregul univers, inclusiv soarele, luna, planete şi galaxiile, totul a fost în interiorul oului. (Vayu Purana 4.74-75). La sfârşitul „miilor de ani”, oul a fost împărţită în două de către Vayu. (V.P. 24.73). Zeul Mithras este adesea descris ca apărând din interiorul oului.
Scrierile hinduse aduc în atenţie noţiunea de „Şarpele Kundalini”. Potrivit textelor indiene, Kundalini este energia primordială, absolută, care are valenţe de Mare Mamă, susţine şi dă naştere fiecărui lucru din universul cunoscut.
Potrivit descrierilor antice energia Kundalini este încolacită asemenea unui şarpe, analog într-un fel cu şarpele Ananta sau Shesha „şarpele infinit”. Astfel în zona de influenţă a religiilor indiene şarpele a fost asociat legendei lui Buddha, a căpătat un statut divin şi a devenit un simbol des întâlnit, fie singular, fie în reprezentarea a doi şerpi înlănţuiţi. Această ultimă ipostază va fi preluată în simbolistica zeilor medicinei şi a medicinei în general.
Numele de Kundalini este derivat din cuvântul sanskrit „kundal” care înseamnă „răsucire, buclă”. El reprezintă energia primordială prezentă sub forma a trei bucle şi jumătate, parte din ea existând în fiecare fiinţă umană şi se învârte sub formă de spirală de-a lungul coloanei vertebrale pornind de la osul sacru.
Vechii greci au numit acest os hieron osteon deoarece el era ultimul care putea fi distrus atunci când corpul era ars şi i se atribuiau puteri supranaturale. Şi egiptenii îl considerau locul unei puteri speciale.
Legat de Kundalini să reţinem cele „trei bucle şi jumătate”, număr egal cu cei „trei ani şi jumătate” cât a durat misiunea lui Iisus pe pământ. Probabil că nu este întâmplător faptul că în limba arabă, cuvintele care denumesc viaţa şi şarpele sunt aproape identice – el-hayyah şi el-hayat – unde El-Hay, partea comună a celor doi termeni este nume de zeu însemnând «Cel de Viaţă Dătător».
Dacă mitologia ulterioară nu a acordat prea multă atenţie conceptului de ou cosmic sau nu l-a dezvoltat, în civililzeţiile străveci apar o serie de artefacte interesante sub formă de ou. Cel mai vechi pare să fie un ou descoperit la Strachina-Dorohoi, datat cu aproximaţie în anii 15.000 î.e.n. şi pe care apar încrustate cele trei spirale şi jumătate ale „şarpelui Kudalini”. Obiecte încrustate sub formă de ou au mai fost descoperite în zona Dunării de Jos, fără a se putea aprecia exact semnificaţia lor…
O piesă care suscită imaginaţia a fost descoperită în Silves, Algarve-Portugalia. Este vorba despre un „ou cosmic” de factură megalitică, cu o lungime de aproximativ 6 metri şi cu o vechime de aproximativ 7000 de ani. Pe suprafaţa oului apare sculptată în relief o înlănţuire de „şerpi” asemănătoare cu imaginile găsite pe alte artefacte antice. Oul descoperit în 1953, care este de fapt o sculptură în sine, se află în muzeul din Lagos (Portugalia) dar nu s-au găsit explicaţii satisfăcătoare pentru semnificaţia sa.
Oul cosmic, sub influenţa orfismului, nu a putu fi trecut cu vederea nici de religia creştină care i-a preluat semnificaţia în iconografia legată de Iisus, prezentat iniţial în centru oului cosmic, închipuit în creştinism drept „vesica piscis” sau o „mandorlă”, apoi Iisus ia locul lui Dumnezeu, fiind reprezentat drept creatorul lumii…
lasă un comentariu, scrie-ne părerea ta.