De unde știm? Episodul 6 – Creație sau fizică?
Big Bang – modelul cosmologic care explică condițiile inițiale și dezvoltarea ulterioară a Universului.
Pentru a înțelege concepția de origine a universului, vă propun un joc de imaginație. Se presupune un punct infinit de mic, fără dimensiuni, adică o singularitate. Apoi dintr-un motiv necunoscut, ceva l-ar activa și l-ar face să se extindă brusc, formând tot ce cunoști azi ( spațiu, materie, energie, timp, etc). Așa, acum căută sursa declanșării acelui punct.
Dacă te-ai gândit cumva la o divinitate, nu te întrista, nu ai greșit cu nimic, încă. Mintea noastră nu e capabilă să înțeleagă totul din lipsă de informații sau incapabilitatea stăpânirii unor metode bine stabilite de a separa realitatea de ceea ce pare real. Când este neantrenată în a accepta că ce nu cunoaștem înseamnă doar că nu cunoaștem fără să își însușească dreptul de a ridica o presupunere la gradul de axiomă, orice persoană apelează instinctiv la o forță supranaturală, așa cum am făcut și în trecut și încă mulți o mai fac; din lipsa norocului de a avea parte de o educație și un sistem educațional care să le ofere libertatea de a gândi.
Așa s-a întâmplat și cu originea universului, toți credeau că a fost creat de vreo ființă mult superioară nouă, până s-a găsit unul să cerceteze mai intens și mai atent, propunând că totul a pornit de la explozia „atomului primar” pe atunci nu se știa de singularități , acesta fiind chiar un preot catolic, Georges Lemaître.
Dar să o luăm cu începutul, mai precis, ce l-a făcut pe acest preot să gândească astfel. Din 1910, Vesto Slipher, și mai târziu Carl Wilhelm Wirtz, au observat că nebuloasele spiaralate ( mai târziu numite galaxii spiralate) se îndepărtează de Pământ. În 1927, Lemaître folosește această descoperire, plus legea lui Hubble formând teoria universului în expansiune.
El își bazează în continuare teoria pe lucrările lui De Sitter și a lui Einstein a cărui formulă a teoriei relativități relata un univers în expansiune, chiar dacă Einstein a acceptat greu această idee incluzând în formulă o constantă pentru ca rezultatele să difere și ecuația să relateze un univers static acceptat la acea vreme de comunitatea științifică. Lemaître a reușit de asemenea în teoria sa, să derive în mod independent ecuațiile lui Friedmann, fiind adaptate pentru un univers în expansiune. În 1931, Lemaître a propus în ipoteza sa de prim-atom că universul a început cu explozia atomului primar, ce mai târziu era să fie numit Big Bang de către Fred Hoyle în 1950.
Această teorie, se ține tare pe picioare chiar și azi, fiind acceptată de oamenii de știință, cât și de unele culte religioase, recunoscând veridicitatea Big Bang-ului chiar liderul bisericii Catolice “Teoria evoluţionistă şi Big Bang-ul sunt reale, iar Dumnezeu nu este un magician cu o baghetă magică” . Totuși încă mai există religioși care dezaprobă teoria „Marii Explozii”, bazându-se pe formarea lumii în 6 zile de o divinitate sau alt mit religios ( în funcție de religie).
Ce prevede de fapt teoria Big-Bang?
Big-Bang-ul nu este o teorie ce își propune să explice originea singularității din care a generat și a început să se extindă, și nici compoziția acesteia, nu își propune decât sa demonstreze ca totul (spațiul, timpul, materia și energia) s-a extins dintr-un punct. Indiferent care se dovedește în viitor a fi originea singularității sau compoziția ei, totul va rămâne o teorie valabilă pentru ca într-adevăr există suficiente argumente care nu pot fi combătute, cel mai bun fiind expansiunea universului.
Câteva argumente car au susținut teoria Big Bang în timp au fost :
Expansiunea universului.
Cam aproximativ când s-a propus ipoteza universului în expansiune, a venit și Vesto Slipher care a observat că există mai multe galaxii care se îndepărtează de noi, decât galaxii care se apropie, folosindu-se de spectrul lor de lumină. Apoi vine în 1929 și Edwin Hubble care a descoperit că galaxiile îndepărtate se distanțau de noi cu viteze mai mari, proporționale cu distanțele lor, adică spectrele galaxiilor mai îndepărtate erau mai tare deplasate spre roșu. Astfel, urmărind înapoi în timp această expansiune, obținem un moment în care toate erau unite într-un singur punct.
Abundența heliului și prezența deuteriului în univers.
Ambele elemente sunt create prin fuziune nucleară. Fuziunea unui proton și a unui neutron produce deuteriul, iar fuziunea a două nuclee de deuteriu produce heliul. Aceste reacții pot avea loc numai la temperaturi foarte ridicate, cum sunt cele din interiorul stelelor. Asta sugerează că au început a fi „create” de când universul era foarte foarte fierbinte, cea mai mare cantitate fiind chiar de dinainte ca stelele să înceapă să le producă. Acest proces se numește “nucleosinteza Big Bang-ului”.
P.S. deuteriul nu poate fi creat în interiorul stelelor
Radiația cosmica de fond.
Cea mai convingătoare dovadă pentru Big Bang provine din observarea radiației cosmice de fond. Aceasta este o formă de radiație electromagnetică care se găsește peste tot în Univers. În jurul anilor 70, COBE a măsurat temperatura caracteristica a radiației de fond, aceasta fiind de 2.726 +/- 0.010 grade Kelvin. Această temperatură este semnificativ mai mică decât temperatura inițială a radiației deoarece universul aflat în expansiune a întins lungimea de undă a radiației, făcând-o mult mai putin energetica. Astfel cercetătorii au putut determina faptul că radiația a pornit de pe vremea când Big Bang-ul avea aproximativ 500.000 ani, permițându-ne practic să „vedem” Marea Explozie.
Acum să trecem la partea mea preferată, și anume, ” argumentele ” folosite de creaționiști pentru a combate Big Bang-ul. Sincer o să fac o listă 🙂
1. Ce a fost înainte de Big Bang atunci?
Sincer, știința nu știe, încă, dar aceasta recunoaște și continuă să caute un răspuns. Dacă tu crezi că Dumnezeu a fost cauza declanșării singularității, sau a creat totul în 6 zile, nu ai de cât. Și eu cred că un extraterestru a provocat Big Bang-ul când i-a explodat aparatul de făcut bere. Ipoteza mea e la fel de validă ca a ta, odată ce niciuna nu are argumente valide.
2. De unde a apărut materia din singularitatea care a produs Big Bang-ul, doar știința zice că materia nu poate fi nici creată, nici distrusă.
Răspunsul e simplu. Ştiinţa nu poate afla nici asta, deocamdată. Nu există materie în sensul macro pe care îl percepem noi. Pur și simplu singularitatea este un fenomen greu de înțeles chiar și de cei cu un neuron mai mult (o densitate infinită, masă infinită etc.). Avem speculații, dar nu uitați că ăsta e abia începutul cunoștințelor despre univers, curând o sa avem un răspuns la aproape orice 🙂
3. E ireal ca din praf și mai știu ei ce, să se formeze o planetă.
Mulți creaționiști îl citează pe astrofizicianul de la Harvard, Abraham Loeb, cum că încă nu înțelegem complet modul în care s-au format stelele la un nivel fundamental. Aceștia însă ignoră total „ipoteza nebulară”. Aceasta afirmă că stelele şi planetele s-au format pe parcursul a câtorva miliarde de ani pe măsură ce gravitaţia a strâns laolaltă gaze şi diferite particule materiale pentru a crea mase mari.
4. Dacă a zis Biblia că e așa, atunci e așa.
Da, se pare că mulți folosesc versetele biblice drept argument. Câteva dintre acestea ar fi :
Geneza 1:1.–La început, Dumnezeu a făcut cerurile şi pământul.
Psalm 19:1.–Cerurile spun slava lui Dumnezeu şi întinderea lor vesteşte lucrarea mâinilor Lui.
Psalm 33:6,9.–Cerurile au fost făcute prin Cuvântul Domnului şi toată oştirea lor prin suflarea gurii Lui.
Exodul 20:11.–Căci în şase zile a făcut Domnul cerurile, pământul şi marea şi tot ce este în ele, iar în ziua a şaptea S-a odihnit.
Nu cred că mai este nevoie de explicație aici 🙂
Chiar dacă Big Bang-ul este susținut de majoritatea comunității științifice, se pare că mai sunt persoane care îl pun sub semnul întrebării, de aceea cred că nivelul de încredere în evoluţionism și cosmologia Big Bang scade pe măsură ce crește încrederea într-o fiinţă superioară.
lasă un comentariu, scrie-ne părerea ta.