Onestitatea Creștină
Pentru marea majoritate a creștinilor, militanți sau nu, onestitatea reprezintă un lucru de bază în practicarea convingerilor lor religioase indiferent de biserica confesiunii acestora. Un bun străjuitor al acestei idei este porunca a IX-a din Sfântul Cod Moral Creștin care spune: „Să nu mărturisești strâmb împotriva aproapelui tău”, deci ce învățătura putem trage din aceasta? Învățătura e că Dumnezeu urăște minciuna folosită împotriva unui alt individ sau în scopuri personale, dar oare chiar așa se aplica această lege morală de fapt în mintea persoanei teiste?
Un om fără Dumnezeu cunoscut și ca ateu sau anti-teist, în viziunea multor creștini este o persoana imorală întrucât el nu crede în existenta divinității, deci de aici și concluzia că, dacă nu ai respect pentru acel zeu nu ai respect nici pentru legile sale, neavând frica unei pedepse eterne. Evident acest lucru este cat se poate de eronat, întrucât omul a evoluat sa fie o ființă socială, o ființă obișnuită să trăiască într-un grup, și astfel, care sunt cerințele primordiale de acceptare într-un grup extins de oameni? Exact, este să te supui regulilor acestora. Privit din punct de vedere filozofic poate că omul ateu nu ar trebui sa fie etic, însă așa suntem „programați” genetic din naștere, iar gândirea etică nu este o invenție creștină sau invenția oricărei alte dogme.
De fapt, chiar un ateu ar putea fi, oricât de paradoxal ar suna, mult mai onest și sincer decat un credincios,iar prin a explica mai bine acest fenomen trebuie să împărțim Cele 10 Porunci în doua grupuri: porunci spirituale și porunci sociale.
Poruncile spirituale se referă la poruncile ce exemplifica modul de venerare a zeității „Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, să nu ai alți dumnezei afară de mine”, iar cele sociale sunt cele ce exemplifică datoriile față de oameni, și revenind la ce am spus mai sus „Să nu mărturisești strâmb împotriva aproapelui tău”, sau „Să nu furi”.
Creștinul, în teorie, va urma toate aceste porunci, iar ateul doar pe cele sociale, deci cum se face că sinceritate poate fi mai accentuată la necredincios: răspunsul constă în faptul că aici vorbim de o sinceritate personală și nu de una împărtășită, ce mulți încearcă să o ascundă.
Voi începe argumentarea acestui eseu folosindu-mă ca exemplu de prezentare bine cunoscutei comunități LGBT formată din persoanele cu preferințe sexuale pentru cei de același gen. În ciuda preconcepțiilor că oamenii aleg să fie homosexuali, sau că e lucrarea diavolului, acest lucru este cat se poate de fals: cromozomii x (cei responsabili de sexualitate) au o mai mare abundenta a genelor Xq28 și genelor 8 decât persoanele normale (straight), dar pot fi și modificate mai târziu de factorii mediului, însă nu este o alegere individuală, în plus, cum este și exemplificat în cartea „Naked Apes” ,sunt peste 400 de specii animaliere în natură ce prezintă un comportament homosexual.
În altă manieră, anumiți oameni obișnuiesc să aibă tendința de a poseda anumite caracteristici specifice sexului opus, sau să își aducă schimbări corporale simțindu-se mult mai în largul lor.
Ce au aceștia în comun: mulți oameni ce pot fi definiți ca apartenenți ai acestor grupuri, crescând în fundaluri religioase, au fost învățați că un astfel de mod de viață e cât se poate de greșit, iar în încercarea de a se conforma regulilor ajung să se închidă în ei înșiși. Studiile arată că acești indivizi tind sa aibă o situație de spirit mult mai scăzută în general, simțindu-se mult mai presați de cei din jur, așa că acești oameni învață să se mintă, să se autoamăgească, că ceea ce fac este calea corectă, ajungând într-un stadiu mult mai depresiv în realitate, ateii fiind mai deschiși și sinceri în aceste condiții. Biserica a dezonorat mereu un astfel de comportament, dar pentru religie de fapt, a fi sincer nu înseamnă să exprimi ceea ce simți, ci ceea ce simți atâta timp cât este în concordanță cu textul biblic. Ne întâlnim aici cu o eroare logică în care Dumnezeul ce ne vrea onești, ne impune să mințim în legătură cu sentimentele noastre.
Filozoful german Friedrich Nietzsche (citit Nici)a fost un vehement critic asupra creștinismului, acuzând că acesta încearcă să distrugă starea naturală a omului, că încearcă să ‘amelioreze’ persoana. Studiile acestui filozof și psiholog arata felul cum simplele instincte umane sunt cele ce ne croiesc viața, cum o pornire subconștientă precum invidia (condamnată ca păcat de moarte de către Biserică), dacă este moderată ne poate face mai ambițioși, una din declarațiile lui Nietzsche fiind:
„Omul trebuie să învețe să-și controleze instinctele, dar creștinismul caută să le nimicească!”
Concluzionând că, religia are capabilitatea de a fi o lamentabilă piedică împotriva adevăratelor noastre gânduri, idei și convingeri.
Bibliografie:
https://www.google.ro/amp/amp.livescience.com/50058-being-gay-not-a-choice.html
https://secretlivesofobjects.blog/2016/12/14/joash-woodrow-a-hidden-life-in-pictures-part-2/
lasă un comentariu, scrie-ne părerea ta.