Istoria ateismului (19) – Ateismul în a doua jumătate a secolului XX
La scurt timp după terminarea celei de-a doua conflagraţii mondiale, lumea s-a împărţit din punct de vedere politic în două tabere. Această divizare a avut repercursiuni şi asupra evoluţiei mişcărilor ateiste.
În Statele Unite, port-drapelul luptei împotriva comunismului sovietic, religia, cu preponderenţă cea creştină, a fost folosită ca o armă împotriva „ateismului marxist”. Conform istoricului Geoffrey Blainey, SUA s-a auto-declarat gardianul, militar al „lumii libere”și apărătorul religiei sale în fața comunismului militant. În timpul Războiului Rece, Statele Unite și-au caracterizat adesea oponenții drept „comuniști fără de Dumnezeu”, iar acest lucru a fost pus în practică şi pe teritoriul american, din anii 1947 până în 1956, perioadă cunoscută sub numele de „Sperietoarea roșie”, o doctrină cunoscută şi sub numele de „McCarthyism”. A fost o adevărată „Vânătoare de vrăjitoare”, căreia i-au căzut victime personalităţi din întreaga industrie a divertismentului, din universități și școli la toate nivelurile și din multe alte domenii.
Numai în primii doi ani ai administrației Eisenhower au fost demişi 3.002 funcționari de stat și alţi 5.006 au fost obligaţi să demisioneze.
În volumul său memorial, preşedintele Eisenhower a scris despre această perioadă: „McCarthysmul a fost dăunător multor oameni și țării întregi. Nimeni nu era la adăpost de acuzațiile nebunești lansate de niște iresponsabili. Au căzut victime persoane nevinovate, care nici până astăzi nu au reușit să iasă din umbra bănuielii neîntemeiate… Bărbați și femei și-au pierdut slujbele sau încrederea superiorilor și colegilor lor. Prețul a fost tragic”.
În acest context, în 1954, în jurământul de credință față de ţară au fost inserate cuvintele „sub Dumnezeu”, iar în 1956, deviza națională a fost schimbată din „E Pluribus Unum” (Din mulți unul) în „In God We Trust” (În Dumnezeu avem încredere).
În aceste condiţii afirmarea ateismului şi chiar ireligiozitatea a fost evitată. Cu toate acestea, au existat unii activiști atei proeminenți activi în acest moment. În 1948, Vashti McCollum o atee declarată, a reclamat la Curtea Supremă a Statelor Unite predarea religiei în şcolile publice, după ce în 1946 pierduse un prim proces. De data aceasta, Curtea i-a dat câştig de cauză lui McCollum, hotărând că clasele religioase erau neconstituționale. McCollum declara pentru New York Times că îşi va cotinua lupta: „Atâta timp cât școala publică este folosită pentru a recruta copilul sau pentru a separa copiii în funcție de religie sau pentru a folosi puterea școlilor publice pentru a-i determina să meargă la cursurile de religii, împotriva voinţei lor”.
La mijlocul secolului al XX-lea, unul dintre cei mai influenți atei americani a fost Madalyn Murray O’Hair (1919 – 1995), care în 1963 a cerut la Curtea Supremă a SUA interzicea rugăciunii obligatorie și a citirii Bibliei în școlile publice din Baltimore, caz cunoscut sub numele de „Murray contra Curlett”. Cu ocazia procesului, câştigat, Madalyn Murray a spus: „Un ateu se străduiește să se implice în viață și nu să scape în moarte. El vrea ca boala să fie cucerită, sărăcia învinsă, războiul eliminat. El vrea ca omul să înțeleagă și să-l iubească pe om. El vrea un mod de viață etic. El crede că nu putem să ne bazăm pe un zeu sau să canalizăm acțiunea în rugăciune și nici să sperăm la sfârșitul necazurilor într-un viitor. El crede că suntem păzitorii fratelui nostru și suntem păzitorii propriilor noastre vieți; că suntem persoane responsabile și că slujba este aici, iar timpul este acum.”
Tot în 1963, ea a fondat Ateii americani, o organizație dedicată apărării libertăților civile ale ateilor și pledând pentru separarea completă a bisericii de stat.
Madalyn Murray O’Hair va declara: „Ateii sunt acum aici şi vor rămâne. Suntem pregătiţi să preluăm cultura şi s-o împingem înainte în beneficiul întregii umanităţi. Religia a fost întotdeauna anti-umană, anti-femei, anti-viaţă, anti-pace, anti-raţiune şi anti-ştiinţă. Ideea de dumnezeu a fost nu numai în detrimentul omenirii, ci şi al pământului. Este timpul, acum, ca raţiunea, educaţia şi ştiinţa să preia controlul”.
Pe acest fond, în societatea americană au început să se audă tot mai multe voci anti-religioase…
Carl Sagan (1934 –1996) un savant american, cunoscut mai ales pentru studiul asupra vieţii extraterestre şi a demonstrat experimental că aminoacizii de bază a vieţii se pot produce din substanțe chimice de bază sub influenţa radiațiilor cosmice, s-a declarat fără rezerve, ateu. În acelaşi timp nu va milita activ pentru ateism motivând: „Nu poţi convinge un credincios de nimic; deoarece credinţa lui nu se bazează pe dovezi, ci se bazează pe o nevoie profundă de a crede”.
Actorul comic George Carlin (1937-2008) va afirma: „Religia a convins lumea că există un om invizibil pe cer care urmărește tot ceea ce faci. Și există 10 lucruri pe care nu vrea să le faci sau altfel vei merge într-un loc în flăcări cu un lac de foc pentru eternitate. Dar te iubește! … Și are nevoie de bani! Este puternic, dar nu se descurcă cu bani!”
Paul Edwards (1923–2004), un filozof moral austro-american va scrie: „Nu există Dumnezeu, nu există viață după moarte, Iisus a fost un om și, poate cel mai important, influența religiei sale este în mare măsură rea”.
O analiză din 1980 privind situaţia religiei în 35 de state europene considera că 5 state erau „seculare” în sensul neutralității religioase, 9 erau considerate „ateiste” și 21 de state considerate „religioase”, dar nu există un recensământ al religiozităţii populației acestor state.
În acest timp Statele Unite, încă de la începutul secolului XX afişa o religiozitate impresionantă a populaţiei, 9 din 10 americani afirmând că cred în Dumnezeu și că aparțin unei religii organizate, marea majoritate dintre ei numindu-se creștini. Acest număr s-a menținut aproape constant până în anii ’80. La începutul anilor 1990, neafilierea religioasă a început să crească şi până la începutul secolului XXI, numărul ireligioilor s-a dublat iar această dinamică s-a păstrat şi în perioada următoare…
Această dinamică a creşterii ireliogiozităţii şi implicit a ateismului în SUA a avut la bază câteva cauze.
În primul rând societatea americană a evoluat nu doar din punct de vedere cultural ci şi social, promovându-se o serie de măsuri în spiritul „drepturilor omului”, care au condus la o revizuire a politicii publice, cu libertăţi civile sporite. Acest fapt a dus la o reacţie a conservatorilor religioşi, care, începând cu anii ’70, au pornit o campanie agresivă pentru promovarea „dreptului creștin” caracterizat prin poziții conservatoare din punct de vedere social pe probleme precum rugăciunea școlară, design inteligent, cercetarea celulelor stem embrionare, homosexualitate, eutanasie, contracepție, naționalism creștin, educație sexuală, avort sau sabatarianism duminical.
Mai multe asociaţii creștine militante s-au implicat activ şi în politică, inclusiv strângere de fonduri, nu tocmai corecte, pentru Partidul Republican. Astfel a apărut din partea populaţiei o dublă reacţie adversă la acţiunile mişcărilor militant religioase: una cauzată de partizanat şi revoltă politică, cealaltă de apărarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, valabilă şi în alte ţări. Efectele vor apare cu o oarecare inerţie…
Creşterea numărului celor neafiliaţi religios s-a făcut simţită după 1990 când Blocul Comunist va dispărea şi pe măsură ce URSS-ul, asociat cu ateismul ca inamic al Americi iar „steagul creştinismului salvator” a început să fluture în zadar… Biserica ameninţase cu Iadul şi comunismul… Pericolul palpabil a dispărut iar cel iluzoriu nu avea efect într-o societate civilizată…
Ca o ironie a sorţii, după dispariţia URSS-ului ateu, noul duşman declarat al Americi a devenit Islamul, adică tocmai organizaţii fundamentaliste care îl aclamau pe Dumnezeu şi în numele căruia au declanşat acţiuni teroriste, ce au culminat cu atacurile teroriste de la 11 septembrie 2001. Americanii au constatat pe pielea lor că religia este distructivă, iar mişcările ateiste din SUA au profitat din plin.
În acelaşi timp, în fostele ţări cu regim marxist, situaţia a luat, cel puţin aparent un curs contrar. Populaţia şi-a descoperit brusc nevoia de credinţă, iar procentul de credincioşi a crescut spectaculos de la ţară la ţară, într-o oarecare măsură artificial, dar şi în funcţie şi de nivelul de educaţie. În Rusia, mai ales în oraşe, lumea nu se înghesuie la biserici dar cu toate acestea chiar și rușii nereligioși se autoasociază cu credința ortodoxă din motive culturale. În mare măsură, la care a contribuit şi chestionarul referitor la apartenenţă religioasă al recensămintelor de după ’90, majoritatea covârşitoare a populaţia României s-a declarat ortodoxă, tot în baza culturală. (A fost și o manevră prin care BOR a evitat în mare măsură restituirea proprietăţilor Bisericii Greco-Romane, pe care şi le-a însuşit în 1948). În acest timp, China apare pe primul loc la nivel mondial în privinţa nereligiozităţii, Cehia, cu 25% atei și 47% non-religioşi, ocupă locul al treilea. Şi Albania va rămâne între ţările cu cel mai mare procent de neafiliaţi religios…
Totuşi, la începutul secolului XXI, în multe zone de pe glob, religia joacă un rol important iar noţiunea de „ateu” rămâne o etichetă acuzatoare şi mulţi preferă noţiunea de „neafiliaţi”.
Relevant în acest sens este istoria numelui organizaţiei ateiste „Brights Movement”. Termenul „brights” adică „luminoşii” a fost adoptat de profesorul Paul Geisert, pentru a înlocui pe cel de „atei” adică „fără Dumnezeu”, deoarece a crezut că această etichetă ar înstrăina publicul larg pentru care termenul „ateu” este sinonim cu „răul”…
Episodul: 1 « 2 « 3 « 4 « 5 « 6 « 7 « 8 « 9 « 10 « 11 « 12 « 13 « 14 « 15 « 16 « 17 « 18 
19
lasă un comentariu, scrie-ne părerea ta.