Toporul – arma divină
În mitologia populară românească există credinţa că un topor aruncat poate pune capăt unei furtuni, la fel cum îngropat cu tăişul în sus într-un ogor, toporul poate proteja cultura de vremea rea. Aceste credinţe au la bază funcţia sacră a toporului venită din ancestral…
Civilizaţia cretană a lansat câteva simboluri mitologice printre care şi dublul topor cunoscut sub numele de „labrys”.
Dublul topor cretan a fost considerat iniţial drept un simbol al puterii regale dar descoperiri ulterioare conferă labrys-urilor o simbolistică religioasă. În perioada anilor 2.500 – 1450 î.e.n. o serie de peşteri din Creta: Arkalochori, Kamares sau Psychro, au avut funcţia de sanctuare dedicate unor zeităţi iar în ele au fost decoperite depozite votive în care apar şi o serie de labrys-uri din bronz, argint sau aur. Doar la Arkalochori au fost descoperite douăzeci și cinci de labrysuri din aur și șapte de argint. Tot aici a fost descoperit şi un dublu topor din bronz încrustat cu 15 simboluri similare celor de pe celebrul „Disc de la Phaistos”.
Interesant este că în religia minoică aceste labrys-uri nu însoţesc niciodată zeii bărbați, ci apar ataşate doar unor zeităţi feminine sau au fost folosite de către preotese, probabil o prelungire a cultului zeiţei-mamă.
Dublul topor ca simbol al divinităţii nu este însă specific civilizaţiei minoice. El pare importat din Asia Mică. Unul dintre cele mai vechi obiecte votive sub forma labrys-ului provine din aşezarea neolitică de la Çatalhöyük, care a fiinţat între anii 7100 şi 5700 î.e.n. Simbolistica labrys-ului de aici nu poate fi precizată dar mai târziu, dublul topor apare asociat cu Teshub, zeul hurrit al cerului și furtunii şi cu Tarḫunz, omologul său hittit. Ambii zei apar înfăţişaţi cu un mănunchi de fulgere într-o mână şi cu un topor dublu în cealaltă.
Alăturarea celor două simboluri ne trimit spre zeii indo-europeni ai furtunii, care apar deseori chiar în postură de zei supremi: Indra, Perun, Perkūnas, Thor, Taranis, Jupiter sau Zeus.
Imaginea vechilor zei semiţi ai furtunii se va păstra în Asia Mică până în târziu. La Labraunda în vechiul regat al Cariei, în secolul al IV-lea î.e.n. era slăvit Zeus Labraundos, un zeu al furtunii care poartă pe umeri dublul topor.
Vechiului zeu sumerian Ninurta a fost venerat iniţial ca un zeu al agriculturii, apoi i-au fost atribuite şi funcţia de zeu al vânătorii şi al războiului. Principalul simbolul al zeului a fost arma sa magică sharur, înfăţişată sub forma unui mănunchi format din trei fulgere, care funcţiona ca un buzdugan şi putea avea calitatea de emisr. Buzduganul ca emisar este conservat şi în basmele româneşti…
Aceiaşi armă magică, cunoscută sub numele de vajra, o avea şi zeul Indra, o divinitate vedică a cerurilor, fulgerelor, tunetelor, furtunilor și a războiului. Reforma hindusă a adus în calitate de războinic divin pe Parashurama, indentificat drept cel de al şaselea avatar al zeului Vishnu, probabil o prelucrare a străvechiului Parjanya, care în conformitate cu Vedele, era o zeitate a ploii, tunetelor, fulgerelor și cel care fertiliza pământul. Arma mitică a lui Parashurama este un topor.
Numeler zeilor vedici par să derive din rădăcina verbală proto-indo-europeană *per- , „a lovi”, care a evoluat în „pelek’u-” şi a dat „πέλεκυς” (topor) în greacă sau „parashu” în sanscrită. În mitologia proto-indo-europeană, numele reconstruit al zeului furtunii este cel de Perkwunos iar numele său s-a perpetuat în mitologia slavilor sub forma Perun sau Perkūnas în mitologia baltică.
Simbolistica toporului ca armă divină s-a răspândit în toată lumea antică, din China până în insulele britanice. Din timpul Dinastiei Shang, adică din secolele XII – XI î.e.n., provin o serie de obiecte de cult, printre care şi securi votive. Poate că simbolismul toporului la chinezi este legat de legenda facerii lumii de către gigantul Pangu…
Cel puţin din neoliticul târziu toporul a a avut o semnificaţie religioasă şi în Europa. La Somerset Levels în Marea Britanie a fost descoperit un adevărat depozit de topoare care nu au fost niciodată folosite şi mai degrabă par a fi ofrande aduse unei zeităţi. Un topor dublu cu funcţii ceremoniale, aparţinând culturii Cortaillod, datat în perioada 4.000 – 3500 î.e.n., a fost descoperit la Cham-Eslen, în Elveţia. În lumea nordică topoarele au devenit o armă caracteristică a vikingilor. Multe dintre ele sunt bogat decorate, ceea ce denotă un cult pentru această armă. În plus, unele dintre artefacte descoperite nu au avut ca destinaţie lupta ci sunt obiecte votive dedicate zeului Thor. Muzeul de istorie din Stockholm deţine un topor cu două capete din lut, acoperit parţial cu aur. Un topor de lut nu putea să fie decât un obiect votiv. Şi muzeul din Copenhaga deţine un topor din argint, parţial acoperit cu aur. Toporul datat în anul 790 e.n. este bogat decorat şi cu certitudine nu a fost o armă de luptă ci un obiect de cult.
O veche colindă românească spune: „Pe Muntele Mare/ Mândră turmă de oi paşte,/ Dar la turmă cine umblă?/ Umblă, umblă Sfântul Soare…/ Cu fluieru-nverigat/ Cu toporu-ncolţurat”.
Asemeni basmelor şi superstiţiilor populare, imaginea din colindă transcede creştinismul venind din timpuri în care dumnezeul românilor de astăzi era un alt zeu, un zeu trac, probabil Zalmoxis ori Gebeleizis.
Mircea Eliade constata: „Faptul că mitologia populară românească din jurul profetului Ilie conține multe elemente ale unui zeu al furtunii dovedește cel puțin faptul că Gebeleizis era încă activ în momentul în care Dacia a fost creștinată.”
Nu se cunosc prea multe despre zeul suprem trac şi nici nu s-au găsit artefacte lămuritoare la acesta, dar în mormântul pictat de lângă Aleksandrovo (Bulgaria), care datează din secolul al IV-lea î.e.n., apare o scenă de vânătoare cu trimiteri mitice. Personajul cu dublul topor care ajută vânătorul este o divinitate, probabil zeul suprem al tracilor, cel cu „toporu-ncolţurat” din vechea colindă…
Ca fapt divers, este de sesizat asemănarea scenei din kurganul de la Aleksandrovo cu legenda întemeierii Moldovei.
În mitologia celtică zeul tunetului Taranis, apare înarmat cu un mănunchi de fulgere, care uneori sunt purtate pe umăr astfel încât ansamblul dă imaginea unui topor. Alături de aceste „fulgere”, zeul mai poartă cu el şi „roata solară” similară cu Dharmachakra budistă.
Mănunchiul de fulgere care apare la zeul celtic şi modul de prezentare trimite spre un alt tip de topor mitologic, care a făcut carieră în Roma antică, cunoscut sub numele de fascie.
Fascia este un pachet de tije de lemn legate, în jurul cozii unui topor al cărui lama apare în exterior. Se pare că acest obiect magic a fost moştenit de către romani de la înaintaşii lor etrusci. Se consideră că la acel moment, fascia simboliza „puterea prin unitate”, un pachet de tije firave căpătând forţă prin unirea lor cu un singur fir. Securea ataşată simboliza puterea. Termenul „fascie” înseamnă „legătură, pachet” şi derivă din proto-indo-european „*bʰask-” care se regăseşte cu sensuri similare şi în alte limbi.
În Roma antică „Fasces lictoriae” definea puterea funcţiei şi rangul social a unei persoane şi era purtat în timpul festivităţilor publice. Mai apoi, fasciile au rămas alăturate doar magistraţilor romani, simbolizând puterea juridică şi erau purtate de către „lictori” – funcţionari publici care constituiau şi garda de corp a magistraţilor.
Dubla secure din fascie simboliza autoritatea celui care comanda sau efectua o execuţie iar această semnificaţie a fost prelungită în dotarea călăilor din Evul mediu.
În timpul lui Ludovic XIII (1610 – 1643), arhitecţii francezi au preluat fascia ca motiv decorativ şi au continuat să o folosească în perioadele Imperiului lui Napoleon I (1804-1815). Revoluția franceză a revigorat simbolismul fasciei romane, care după 1848 va apare pe emblema Republicii Franceze.
După apariţia Statelor Unite mai multe birouri și instituții nou înfiinţate au preluat în emblema lor anticul simbol. Mişcare fascistă şi-a luat numele tocmai de la fascia romană şi a folosit acest simbol alături de svastică. Dacă svastica a fost ulterior proscrisă, fascia a rămas în uz tocmai prin faptul că era un simbol puternic înrădăcinat în toată lumea occidentală.
lasă un comentariu, scrie-ne părerea ta.