Simbolul format din trei cruci în formă de „T”, cunoscut sub numele de „Triplu Tau”, este perceput astăzi drept o emblemă francmasonică şi din acest motiv este privit cu oarecare reticienţă.

La originile ei francmasoneria a fost o breaslă a meşterilor pietrari, constructori de de biserici și catedrale în Evul mediu. Percepută ca o societate închisă, asociaţia nu a fost una secretă ci a încercat doar să instituie un monopol al breslei, păstrând secretele meseriei într-un cerc restrâns prin depunerea unui jurământ, instituirea unor grade de iniţiere şi proclamându-l pe Dumnezeu drept „Mare Arhitect al Universului“. Astfel organizaţia apărută sub forma ei actuală în secolul al XVIII-lea în Marea Britanie, poate să fie comparată cu Școlile de Mistere din Antichitate.

Biserica Romei a perceput organizaţia francmasonilor ca un potenţial pericol ce ar fi putut da naştere unei erezii şi în consecinţă a condamnat masoneria ca fiind cea mai periculoasă destabilizare a credinței şi a declarat incompatibilă calitatea de catolic cu cea de francmason. Iniţial Biserica Ortodoxă nu a avut o poziție ostilă masoneriei, chiar membri marcanţi ai bisericii au întemeiat loji masonice sau au fost membri ai asociaţiei.

Cum francmasoneria a fost o organizaţie trans-frontalieră, curentele naţionaliste şi cele xenofobe au reacţionat negativ la adresa acesteia iar apoi şi Biserica Ortodoxă şi-a revizuit poziţia. Astfel Biserica Ortodoxă a Greciei a hotărât în 1933 că „francmasoneria nu poate fi compatibilă cu creștinismul“ și că „toți fiii credincioși ai bisericii trebuie să se ferească de francmasonerie“. La fel va reacţiona şi ortodoxismul românesc când în Sinod din 11 martie 1937, aprobă anatemizarea francmasoneriei, considerând-o ocultă și anticreștină impunând „o acțiune persistentă publicistică și orală de demascare a scopurilor și activității nefaste ale acestei organizații”, iar cazul în care framncmasonii nu se căiesc, „Biserica le va refuza slujba la moarte. De asemenea, le va refuza prezența ca membri în corporațiile bisericești“. Această poziție mai este oficială și astăzi.

Atitudinea net potrivnică francmasoneriei provine din incultură, superstiții, fanatism și din propaganda dictaturilor, inclusiv cea religioasă. Practic, toate simbolurile „satanice” ale francmasoneriei provin din simboluri biblice prelucrate. Între ele se regăseşte şi Triplul Tau, o variantă a Ochiului lui Dumnezeu.

În jurul simbolului „Triplu Tau” circulă mai multe legende dar cel mai probabil, simbolul a fost „descoperit” de către cruciaţi la Ierusalim şi adus în Vest, unde a apărut ca un semn misterios, cu semnificaţii ascunse.

De fapt totul porneşte de la simbolul „tau”, litera ebraică care provine din vechiul alfabet fenician unde este simbolizată printr-un „X”. În timp, ea a fost modificată atât în alfabetul ebraic cât şi în cel grecesc, acolo unde a căpătat forma „T”. În antichitate, „tau” era folosit ca simbol pentru viață sau înviere.

În Biblie „tau” a fost semnul sfinţeniei, care apare menţionat cel puţin de două ori, în Ezechiel 9:4 şi Iov 31:35, deşi versiunile moderne au înlocuit termenul antic „taw” cu „semn”, respectiv „semnătură”: „Domnul i-a zis: Treci prin mijlocul cetăţii, prin mijlocul Ierusalimului, şi fă un semn [în original TAW] pe fruntea oamenilor care suspină şi gem din pricina tuturor urâciunilor care se săvârşesc acolo… Ucideţi şi nimiciţi pe bătrâni, pe tineri, pe fecioare, pe copii şi pe femei, dar să nu vă atingeţi de niciunul din cei ce au semnul [TAW] pe frunte!” (Ezechiel 9:4-6).

Ca simbol al sfinţeniei, „tau” a fost interpretat drept crucea răstignirii şi a fost adoptat încă de la început drept un simbol creştin. El a fot adoptat de Sf. Francisc de Assisi ca semnătură, după ce l-a auzit pe Papa Innocent al III-lea (1198 – 1216) vorbind despre acest simbol în momentul întemeierii Ordinului Franciscan la 16 aprilie 1210.

Astăzi, aproape toate bisericile franciscane au pictat un tau cu două brațe încrucișate, una a lui Iisus și cealaltă a lui Francisc, ambele cu stigmatul crucificării. De obicei, membrii Ordinului Franciscan Secular poartă un lemn în formă de „τ” într-o sfoară cu trei noduri în jurul gâtului. Şi Sf. Antonie din Padova a purtat o cruce sub formă de tau pe mantia sa.

Simbolistica literei „T” a fost utilizată şi în Evul Mediu pentru reprezentatea Pământului, în cunoscuta hartă „T şi O elaborată de către savantul Isidore din Sevilla care folosea simbolul sacru „T” pentru a ilustra nu numai continentele cunoscute la acea vreme, ci şi rasele biblice născute din Noe: Sem – Asia, Iafeth – Europa şi Ham – Africa. Călugărul spaniol Beatus de Liébana (730–785), în „Comentariul despre Apocalipsă”, inspirat de scrierile lui Sf. Isidor din Sevilla, Ptolemeu și Biblie, va publica şi el o hartă similară cunoscută sub numele de „Harta lui Beatus”.

Ierusalimul a fost considerat centrul lumii creştine şi de aici „Triplul Tau” a fost acceptat iniţial ca simbol al Sfântului Templu de la Ierusalim – Templum Hierosolymae, o monogramă, care combina literele „T” şi „H”.
Simbolul ebraic nu este chiar original căci el a fost inspirat din mitologia popoarelor vecine.

Pentru a înţelege sensul primar al simbolului vom apela la două vechi artefacte: „Paleta lui Narmer” (3100-3000 î.e.n.) şi „Sigiliul lui Adda” (2.300-2.200 î.e.n.).

Pe artefactul egiptean, într-un pătrat apare numele lui Narmer, format din două hieroglife dispuse sub forma literei „T”, sprijină pe un suport care reproduce intrarea templelor egiptene. Faraonul era reprezentantul zeului pe pământ… Pe sigiliul akaddian, zeul soarelui Shamash se ridică dintre doi munţi.

Dacă punem în paralel reprezentările de pe artefactul egiptean, cu cel mesopotamian şi simbolul ebraic pentru Templul din Ierusalim, avem o reprezentare similară:

Astfel putem identifica „T”-ul central din simbolul ebraic cu zeu suprem, vechiul zeu-soare. Identificarea este susţinută chiar de reprezentarea sunetului „t” şi „th” în vechile alfabete, acolo unde litera corespunzătoare este un vechi simbol solar. Alfabetul grecesc a preluat forma „T” pentru crucea solară – devenită creştină şi forma „Θ” pentru „Θεός” – zeul suprem. Evoluţia crucii solare la cea creştină se observă cel mai bine la creştinii egipteni…

Dacă iniţial „Triplul Tau” a simbolizat Templul Soarelui şi apoi Templul de la Ierusalim, creştinismul l-a interpretat iniţial ca un întreit „T” deci „Sfânta Treime”. Mai târziu s-a revenit asupra interpretării declarând că este vorba despre un „H” care reprezintă monograma lui Hristos iar „T”-ul a fost transformat în crucea răstignirii…

În acest timp masonii au încadrat simbolul în triunghiul Trinităţii, dar acceptă şi „H”-ul dar ca iniţială a lui Hiram – biblicul constructor al templului de la Ierusalim… Totuşi disputata literă „H” apare pe un dinar roman emis în perioada 114 – 113 î.e.n., pe care litera „H” este iniţiala lui Helios – Soarele…

P.S.

Triplul Tau va fi preluat şi de către alte organizaţii elitiste, printre care şi celebra organizaţie Ku Klux Klan, înfiinţată în anul 1865, care îl prezintă astfel: „Triplu Tau, emblema din centrul steagului nostru, este la fel de vechi ca orice simbol înregistrat vreodată. Acesta a fost utilizat pentru a reprezenta divinitatea, viaţa şi moartea, utilizarea sa ca simbol al creştinismului datează de la Hristos, prin simbolul H, intersectat de un T unde „H” îl reprezintă pe Dumnezeu, iar T este crucea lui Hristos[…] Pentru noi, este un simbol de pocăinţă pentru păcatele din lumea asta, homosexualitate, avort, idolatrie şi de orice fel de ură. Ca şi evreii care îşi purtau steaua, ne vom duce şi noi Triplul Tau. Insistăm că rasa albă are dreptul de a exista, şi acest drept trebuie să fie recunoscut..

Facebook Comentariu
Distribuire
Please follow and like us:
https://i0.wp.com/liber-cugetatori.ro/wp-content/uploads/2020/01/16.3.0-Copetra.jpg?fit=311%2C305https://i0.wp.com/liber-cugetatori.ro/wp-content/uploads/2020/01/16.3.0-Copetra.jpg?resize=150%2C150Raduistoria religiilorSimbolul format din trei cruci în formă de „T”, cunoscut sub numele de „Triplu Tau”, este perceput astăzi drept o emblemă francmasonică şi din acest motiv este privit cu oarecare reticienţă. La originile ei francmasoneria a fost o breaslă a meşterilor pietrari, constructori de de biserici și catedrale în Evul mediu....Pentru cei care știu să gândească singuri