Pe platoul munţilor Bucegi, o serie de stânci cu forme ciudate au atras atenţia drumeţilor stârnind imaginaţia. Primele au fost „Babele” apoi la finele secolului al XIX-lea, Emmanuel de Martonne a adus în atenţie, „babele” de pe Vârful cu Dor, figura „Omului Mare” şi interesanta stâncă de pe vârful Omul. Aceste plăsmuiri din piatră şi alte câteva, la începutul anilor 1900 au fost prelucrate mitologic de către Nicolae Densuşeanu în „Dacia preistorică”. La acel moment însă „statuia” Sfinxului din Bucegi nu fusese descoperită şi Densuşeanu nu o include între „monumentele dacice” din scrierea sa.

Fascinaţi de ideile lui Densuşeanu, o serie de adepţi ai acestuia au preluat figura Sfinxului de pe platoul Bucegilor, care prezintă un profil asemănător cu statuia egiptenă, şi au creat în jurul monolitului de aici o întreagă mitologie, susţinând că acesta ar fi de fapt modelul de inspiraţie pentru Sfinxul egiptean. Au fost lansate o serie de ipoteze fanteziste – inclusiv cea paleoastronautică.

Ipotezele sunt incitante dar ele sunt doar simple speculaţii fără niciun fundament…

Stânca din Bucegi este departe de a fi reprezentat cândva o statuie. Privită din alte unghiuri decât cel optim, chiar şi din zona din care se vede „faţa”, este greu de făcut o apropiere cu Sfinxul egiptean. Din acest motiv, Sfinxul a fost „descoperit” abia în anul 1935, iar prima sa descriere a apărut în anul 1936. Tot din această cauză, mulţi dintre cei care urcă la Babe, nu ajung să „descopere” şi Sfinxul, dacă nu sunt îndrumaţi spre el şi sfătuiţi asupra locului din care acesta trebuie privit. Numai privită dinspre sud-vest, stânca prezintă un profil asemănător cu statuia egiptenă.

Munţii Bucegi, ca şi Ciucaşul, este constituit din conglomerate care includ roci mai dure prinse în sedimente friabile, mult mai uşor erodabile de vântul puternic care bate dinspre nord-nord-vest. Tocmai în această direcţie priveşte Sfinxul. Aceasta este partea „sculptată”.

Sfinxul nu este singura „statuie” de pe platoul Bucegilor, ci face parte dintr-o listă mai lungă cu astfel de realizări ale vântului care a erodat şi erodează încă stâncile de pe culme.

Babele sunt cel mai elocvent exemplu, dar în această zonă mai sunt şi alte „sculpturi”. Ele nu au ajuns cunoscute fiind eclipsate de faima Sfinxului.

De fapt, astfel de „sculpturi megalitice” populează toţi munţii şi au apărut fie datorită constituţiei masivului respectiv, caz în care sunt mai numeroase, fie datorită hazardului, cazuri în care aceşti „megaliţi” apar izolat.

Călimanii, datorită structurii lor geologice, cu neckuri vulcanice expuse eroziunilor de tot felul, găzduiesc zeci, dacă nu sute de astfel de pseudo-sculpturi megalitice.

Pentru pasionaţi se poate face o adevărată colecţie cu sculpturi găzduite de munţi, dar nici una nu este opera omului, chiar dacă în unele cazuri, acestea au putut să aibă şi un rol magico-religios, cum ar fi posibil în cazul Moşului sau Celor 12 Apostoli din Călimani ori a stâncilor din Ceahlău, unde există cel puţin mărturii arheologice vizând omul primitiv. Nu este însă cazul Sfinxului din Bucegi.

Referitor la Sfinxul din Bucegi, să mai amintim că în încercarea de mitificare a acestuia, a fost lansată povestea conform căreia, în perioada rebeliunii legionare, într-un acces de nebunie sau beţie, un legionar şi-a descărcat arma asupra Sfinxului distrugând nasul statuii… Este o trimitere directă spre povestea Sfinxului din Egipt şi un bun exemplu al procesului de mitificare şi mistificare mitico-religioasă…

Facebook Comentariu
Distribuire
Please follow and like us:
https://i0.wp.com/liber-cugetatori.ro/wp-content/uploads/2019/12/15.3.0-Coperta.jpg?fit=316%2C341https://i0.wp.com/liber-cugetatori.ro/wp-content/uploads/2019/12/15.3.0-Coperta.jpg?resize=150%2C150Raduistoria religiilorPe platoul munţilor Bucegi, o serie de stânci cu forme ciudate au atras atenţia drumeţilor stârnind imaginaţia. Primele au fost „Babele” apoi la finele secolului al XIX-lea, Emmanuel de Martonne a adus în atenţie, „babele” de pe Vârful cu Dor, figura „Omului Mare” şi interesanta stâncă de pe vârful...Pentru cei care știu să gândească singuri