Începând din Paleolitic, la multe popoare taurul a fost un animal divinizat iar sacralitatea sa a dominat epoca bronzului între anii 4000-1700 î.e.n. Imaginea sa şi simbolistica coarnelor sale s-a perpetuat în timp fiind transferată noilor zei.

În mitologia greacă, alături de fulger, vultur și stejar, taurul a fost alăturat lui Zeus. Ca simbol al forţei creatoare, taurul l-a reprezentat pe Zeus sub forma unei statuete de bronz care se prindea în vârful unui baston sau lancii.

Dionysus a fost un zeu al renaşterii şi prin natura sa a fost legat de taur. Într-un imn de închinare de la Olympia, el este invitat să vină ca un taur şi este portretizat cu coarne de taur. La Cyzikos, în Anatolia, el are o imagine tauromorfă, cu referire un mit arhaic în care Dionysus este sacrificat ca un vițel și este mâncat de către Titani. Un imn orfic de invocare a zeului spune şi el: „Îl chem pe Dionysus, întâiul, cu dublă natură, de trei ori născut, domnul bacchic, sălbatic, inefabil, tainic, cu două coarne… acoperit cu iederă, cu fața de taur, războinic, urlând, pur…”

În tradiţia greacă, taurii neîmblanziţi simbolizau dezlănţuirea violenţei. Ei îi erau consacraţi lui Poseidon, zeul mării şi al furtunilor. De fapt, taurul a fost un simbol al divinităţilor atmosferice încă din anii 2400 î.e.n.

Dacă în artă Zeus apare mai puţin pus în legătură cu taurul sau coarnele acestuia, el apare prezentat cu coarnele de berbec ale lui Amon-Ra. Acelaşi fenomen este sesizabil şi în cazul lui Jupiter, zeul suprem roman. Mai târziu, în secolul II e.n., sub influenţa cultelor orientale şi a celor de mistere, zeul suprem roman va lua forma lui Jupiter Dolichenus, care apare explicit alăturat taurului. Acest cult a apărut din cultele semitice ale lui Hadad, Baal şi Teshub, zei ai furtunii şi ai fertilităţii, legaţi direct de taurul sacru şi deseori reprezentaţi alături de acesta sau cu coarnele sale.

Baal a fost un important zeu al cerului şi furtunilor al cărui cult s-a răspândit de la Ugarit în Siria şi apoi în Egipt, unde avea deja propriul său cler în timpul dinastiei a XVII-a.

Ca zeu al cerului şi furtunilor, Baal a avut şi funcţii războinice, coarnele zeului simbolizând în acest sens puterea.

O reprezentare similară o găsim şi în cazul zeului hurrit Teshub, echivalentul hittitului Tarhunt sau în cazul zeului fenician Melqart, pe care greci şi romani l-au identificat cu Hercules.

Poate cel mai important zeu purtător de coarne a fost egipteanul Khnum, divinitate primordială în mitologia egipteană, numit „măreţ în pene, ascuţit în coarne”. Khnum este considerat creatorul tuturor lucrurilor. A creat toţi zeii şi a făurit omul pe o roată de olărit. La Esna este considerat chiar creatorul universului.

Dacă hinduismul a preluat taurul sacru sub forma lui Nandi – taurul lui Shiva, budismul foloseşte şi el simbolistica „Taurului ceresc” afirmând că Gautama Buddha s-a născut când „Luna plină” se afla în Vaisacha, adică în constelaţia Taurul. Ziua de naștere a lui Buddha este sărbătorită prin festivalul Wesak, sau Vesākha, fixat în prima sau a doua Lună plină atunci când Soarele este în Taur. Festivalul comemorează nașterea, iluminarea și moartea lui Buddha.

Şi hinduismul reţine un zeu cu coarne, pe Naigamesha, cinstit în special în sudul Indiei fiind asociat cu Kartikeya, zeul războiului.

În vestul european, taurul a devenit un obiect important de închinare printre druizi. Festivalul lor religios tauric era ținut în timp ce Soarele trecea prin această constelație. În primul secol al erei noastre, Pliniu cel Bătrân descrie o ceremonie religioasă din Galia în care druizi îmbrăcaţă în alb sunt implicaţi într-un ceremonial având în centru doi tauri.

Un taur fantastic numit Tarvos Trigarnus a fost o divinitate celtică proeminentă. El apare astăzi pe reliefurile catredalei de la Trier din Germania sau pe cele ale catredalei Notre-Dame din Paris.

Numele de Tarvos Trigarnus adică „Taurul cu trei păsări” vine de la faptul că el este reprezentat purtând trei păsări pe spatele său. Cele trei păsări apar şi pe un pilon de la Trier care îl reprezintă pe zeul Esus sau Hesus, tăind cu toporul un copac în care sunt cele trei păsări. Asociat apare şi un cap de taur.

În Galia iconografia reţine şi un taur cu trei coarne – probabil un simbol războinic străvechi neînteles în epoca galo-romană. Cel de-al treilea corn se numeşte în Irlanda lon laith sau „luna eroului, un soi de aură de sânge care tâşneşte din creştetul capului eroului cuprins de furia războiului. Acest al treilea corn apare însă şi în iconografia lui Baal, şi probabil că cele trei păsări sunt puse în legătură cu cele trei coarne.

Un alt zeu celtic cu coarne este Cernunnos divinitate a fertilității, vieții, a animalelor, a bogăției și a lumii interlope. Numele în sine este atestat doar o singură dată, pe „Pilonul luntraşilor”, dar imaginea zeului cu coarne apare în întreaga Galie și printre celţii iberici, în peste 50 de reprezentări.

Spre deosebire de zeii orientali, la celţi zeul poartă în general coarne de cerb, reminiscenţă a aceluiaşi străvechi cult al coarnelor dar aici nu atât simbolizând puterea, ci renaşterea. Cea mai veche reprezentare a unei astfel de divinităţi, cunoscută sub numele de „Vrăjitorul”, provine din Peștera Trois-Frères, Franța, care a fost datată în jurul anilor 13.000 î.e.n. După câteva mii de ani, un alt zeu cu coarne va fi desenat pe pereţii de la Val Camonica. O reprezentare similară apare tocmai la indigenii americani, o petroflifă de la San Rafael Swell Utah…

În Marea Britanie, în situl mezolitic de la Star Carr, au fost descoperite 21 de „capişoane” datate în anii 9000 î.e.n. făcute din capete de căprioară, un fel de precursoare ale coifurilor vikingilor. În ţeasta căprioarelor au fost practicate două găuri prin care era trecută o sfoară care se lega sub bărbia purtătorului.

Un cult din Asia Mica, introdus în Italia în secolul al II-lea e.n., îmbogăţeşte cultul Cybelei cu o practică necunoscută până atunci la Roma: tauroboliumul – iniţierea printr-un botez cu sângele taurului. Credinciosul care vroia să beneficieze de aceasta inţiere cobora într-o groapă anume săpată şi acoperită cu un grilaj. Deasupra era omorât cu un par sacru un taur al cărui sânge îl scălda pe cel din groapă. Acesta devenea renatus in aeternum, renăscut la viaţa veşnică. Probabil că întreg scenariul este o spiritualizare a legendei lui Cybele şi Attis.

Tot din Orient, s-a răsândit în Imperiul Roman cultul lui Mithra, un cult care a existat între sec.I şi V e.n. Divinitate a soarelui în mitologia iraniană, după unele legende el s-a născut dintr-o piatră sau într-o peşteră în ziua solstiţiului de iarnă. El s-a luptat cu soarele şi a capturat taurul divin, din al cărui sânge au apărut toate plantele şi animalele folositoare omului. Uciderea taurului de către Mithra, ritual cunoscut sub numele de tauroctonie, a fost motivul central al cultului său. Mithra a devenit „Sol Invictus”. Împăratul roman Commodus a fost iniţiat în cultul lui Mithra. La rândul său, Constantin cel Mare a fost şi a rămas preotul suprem al acestui cult până la moarte. În cinstea lui Sol Invictus, la data de 7 martie 321 Constantin va declara duminica – „dies solis”, zi de sărbătoare şi odihnă în tot Imperiul.

Dacă slăvirea taurului sacru, sub forma „Viţelului de aur”, a fost condamnată în religia iudaică, cultul coarnelor a persistat multă vreme la evrei şi transpare din paginile Vechiului Testament: „Zedechia, fiul lui Chenaana, îşi făcuse nişte coarne de fier şi zicea: Aşa vorbeşte Domnul: Cu coarnele acestea vei bate pe sirieni până îi vei nimici”. (1 Împăraţi; 21:11).

Coarnele puterii divine au împodobit altarele din templele semitice. Un astfel de altar, datat cca.1000 î.e.n., a fost descoperit la Meghido în Canaan iar un altul a fost identificat în templul din Dan.

Şi jertfelnicul lui Yahweh din Templul lui Solomon era înzestrat cu coarnele taurului. Faptul este atestat chiar de către scrierile Vechiului Testament: „Adonia s-a temut de Solomon, s-a sculat, s-a dus şi a apucat coarnele altarului.” (1 Împăraţi; 1:50). Apariţia coarnelor „ataşate” lui Yahweh are o explicaţie simplă. Zeul evreu a fost şi el un zeu al cerului şi furtunilor, similar lui Baal. În plus, să nu uităm că ahitectul Templului solomonic a fost Hiram, un canaanit din Tir, deci în mod logic el a aplicat planul clasic al templelor lui Baal… Săpături arheologice au relevat faptul că statuete de tauri au marcat frontiera regatului Israel de la Tel Dan şi Bethel.

O celebră statuie a lui Moise, realizată de Michelangelo în jurul anului 1515, aflată în Biserica San Pietro in Vincoli, îl prezintă pe legiuitorul israelit având pe cap o pereche de coarne…

Cultul taurului şi al coarnelor va fi demonizat în creştinism, atunci când vechiul simbol va fi ataşat Satanei. Tot acum va începe şi lupta creştinismului împotriva zeităţilor şi al ritualurilor păgâne.

Primul zeu demonizat va fi Moloch zeul canaanit cunoscut în Biblie sub numele de Malkam duşman declarat al lui Yahweh, devenit un nume comun pentru toţi zeii vecinilor. Moloch va fi promovat sub forma unui taur din bronz încălzit cu foc în care erau aruncate victimele cerute de zeul-taur. Taurul era venerat de oamenii din Anatolia, apărea şi în religiile de mistere, ca să nu mai vorbim de Mithra şi taurul lui. Împotriva cultului taurului şi a coarnelor sale, creştinismul a dus o luptă prin toate mijloacele. Ilustrativ pentru aceasta este povestea sfintei Trifina din Hellespont, care în mod ostentativ a acuzat violent oficialităţile pentru faptul că cinstesc idolii. Pentru acest fapt ea a fost aruncată la fiare dar niciuna nu s-a atins de ea decât un blestemat de taur, care a lovit-o cu coarnele sale spintecând-o. Taurul era un animal damnat…

Facebook Comentariu
Distribuire
https://i2.wp.com/liber-cugetatori.ro/wp-content/uploads/2019/05/10.5-coperta.jpg?fit=301%2C300https://i2.wp.com/liber-cugetatori.ro/wp-content/uploads/2019/05/10.5-coperta.jpg?resize=150%2C150Raduistoria religiilorÎncepând din Paleolitic, la multe popoare taurul a fost un animal divinizat iar sacralitatea sa a dominat epoca bronzului între anii 4000-1700 î.e.n. Imaginea sa şi simbolistica coarnelor sale s-a perpetuat în timp fiind transferată noilor zei. În mitologia greacă, alături de fulger, vultur și stejar, taurul a fost alăturat lui Zeus....Pentru cei care știu să gândească singuri