Principalele personaje mitologice şi-au găsit loc în cer sau mai corect spus, au fost întruchipate în stelele sau grupuri de stele. Între acestea un loc important îl ocupă Taurul, transformat într-o constelaţie zodiacală. Nu se poate şti când s-a făcut această identificare, dar profesorul Michael Rappenglück de la Universitatea din München este convins că reprezentarea acestei constelaţii este înregistrată de picturile rupestre de la Lescuax, unde Taurul este însoţit de către Pleiade. Aceste picturi sunt datate între anii 15.000 şi 13.000 î.e.n.

Dacă ipoteza lui Michael Rappenglück este corectă, probabil că nu „Taurul” a fost subiectul de interes al reprezentări, ci grupul de stele al Pleiadelelor, un semn ceresc important pentru antici. Wolfhard Schlosser, profesor de astronomie, susţine nu fără temei, că preoţii şi şamanii din neolitic acordau o importanță extremă acestei grupări de stele, întrucât apariția ei marca în întreaga emisferă nordică începutul verii. Mărturie a acestei afirmaţii stă Discul de la Nebra datat în 1600 î.e.n.

Faptul că roiul Pleiadelor se găseşte în constelaţia Taurul vecină cu Orion, a născut şi legenda conform căreia Orion s-ar fi îndrăgostit de cele şapte nimfe…

În mitologia chineză există o legendă conform căreia, la început boul trăia în cer sub formă de stea. Împăratul celest îl trimite pe pământ să le comunice oamenilor hotărârea ca ei să înceapă să cultive pământul pentru a mânca o dată la trei zile. Boul face o confuzie şi spune oamenilor că trebuie să muncescă pământul încât să mănânce de trei ori pe zi. Pentru oameni sarcina era însă prea grea iar boul este condamnat să rămână să ajute oameni la treabă…

În China există şi o a doua o legendă cu un văcar, un bou fermecat şi cea mai mică din cele şapte fete ale Împăratului cerului. Fetele veneau pe pământ să se scalde în apele unui lac de munte. Sfătuit de boul său, băiatul fură hainele fetei celei mici şi ea rămâne să-i fie soţie iar aceasta va naşte doi gemeni.

După un timp, Regina cerului îşi descoperă fata lângă văcar şi o ia înapoi în cer. Băiatul, îmbrăcat în pielea fermecată a boului, zboară spre cer împreună cu cei doi copilaşi, dar înainte de a ajunge la soţia sa, Regina cerului reuşeşte să dea naştere „Râului de Argint” sau „Râul Cerului”, care îi va despărţii pe cei doi îndrăgostiţi, transformaţi la rândul lor în două stele: Altair şi Vega, situate de-o parte şi de alta a Căii Lactee. O singură dată în an cei doi se vor putea întâlni, cu ajutorul coţofenelor de pe pământ, care formează un pod peste Râul Cerului… Acest lucru se întâmplă în cea de-a şaptea noapte din cea de-a şaptea lună a calendarului chinezesc.

În mitul chinezesc ilustrat pe cer, Niu Lang „Steaua ciobanului” – Altair este însoţit de cei doi copii: β şi γ Aquilae, cunoscuţi drept „Hé Gŭ”, adică „Râul Tobei”. Ei sunt separaţi prin Râul de Argint – Calea Lactee de mama lor Zhi Nu – „Ţesătoarea” – steaua Vega.

Legenda „Boarul şi Ţesătoarea”, a cărei vechime este de circa 2600 de ani, stă la baza sărbătorii chinezeşti Qi Xi, adică „Noaptea celor şapte”, cunoscută drept „Festivalul Coţofenelor”. Aceiaşi sărbătoare se regăseşte sub numele de Tanabata în Japonia, Chilseok în Coreea şi That Tich în Vietnam. Ea este o replică a sărbătorii moderne  „Valentine’s Day”.

Ca fapt divers, cele două stele împreună cu steaua Deneb din constelaţia Lebăda sau Crucea Nordului, formează un  asterism pe cerul emisferei nordice, cunoscut sub numele de „Triunghiul de vară”.

Deneb, care prin anii 12.000 î.e.n. a fost „steaua polară” a Pământului, iar prin anii 14.000 e.n. va ocupa din nou această poziţie, a fost numită de către asirieni „Dayan-same”, nume însemnând „Judecătorul din Rai”, în timp ce în akkadiană a fost numită „Tir-anna”, adică „Viaţa din Rai”. În astronomia babiloneană, Vega se poate să fi fost una dintre stele numite Dilgan, „Mesagerul Luminii”.

Imaginea actuală a constelaţiilor s-a născut încă din jurul anului 2000 î.e.n. în astronomia babiloneană, după mai bine de un mileniu de observaţii continue a cerului de noapte. Astfel preoţii-astronomi mesopotamieni au constatat că la echinocţiul de primăvară, care marca începutul Anului Nou, soarele răsăra din constelaţia GU.AN.NA – „Cârma cerului”, adică din moderna constelaţie Taurul. Din acest motiv „Ciurda animalelor”, ca şi calendarul sumerian, va începe cu zodia Taurului şi va aduce în atenţia mitologiei „Taurul ceresc”.

În mitologia mesopotamiană, Taurul ceresc a devenit taurul zeului suprem Anu şi este evocat în Epopeea lui Gilgamesh, o legendă de largă circulaţie în timpul celei de-a treia dinastii din Ur (c. 2112 – c. 2004 î.e.n.), perioadă în care este datat şi calendarul Umma al lui Shulgi, cel care plasa constelaţia Taurul ca început a zodiacului.

Gilgamesh a fost un semizeu asemenea ulteriorului erou grec Hercules. Povestea sa descrie o serie de aventuri pe care le are cu prietenul său Enkidu, între care şi uciderea uriaşului Humbaba gardianul pădurii Cedar, acolo unde trăiau zeii, loc devenit apoi Edenul biblic. La un moment dat, eroul a avut un conflict cu zeiţa Inanna, care îi solicită tatălui său Anu să-i dea Taurul cerului pentru a-l omorî pe Gilgameș. Împreună cu prietenul său, Gilgamesh omoară Taurul şi-i oferă inima acestuia lui Shamash, zeul soarelui.

Taurul lui Anu a fost identificat cu constelația Taurul, iar mitul despre uciderea sa a avut o semnificație astronomică pentru mesopotamienii vechi. Probabil că gestul lui Gilgamesh de-a oferi inima celui ucis lui Shamash, semnifică momentul în care Soarele trecea din zodia Taurului în cea a Berbecului.

Uciderea Taurului ceresc apare ilustrată şi în reprezentări egiptene ale constelaţiilor, dar mitologia egipteană nu reţine un mit dedicat acestui moment. Mitul mesopotamian, bogat ilustrat în artă şi pe sigiliile cilindrice, va face carieră şi va influenţa mitologiile din Orientul Apropiat, inclusiv cea greacă, sub forma vânătorului pe care Zeus l-a plasat între stele sub forma constelaţiei Orion. Pe bolta cerului Orion este în permanentă luptă cu Taurul…

Plasarea „Taurul cerului” ca deschizător al „Ciurdei animalelor”, a făcut ca mai toate alfabetele să înceapă cu imaginea sa, cu litera alef care înseamnă „taur”, căci calendarul sumerian de la Nippur spunea: „La început a fost Taurul”…

Facebook Comentariu
Distribuire
Please follow and like us:
https://i0.wp.com/liber-cugetatori.ro/wp-content/uploads/2019/05/10.3.0-coperta.jpg?fit=339%2C254https://i0.wp.com/liber-cugetatori.ro/wp-content/uploads/2019/05/10.3.0-coperta.jpg?resize=150%2C150Raduistoria religiilorPrincipalele personaje mitologice şi-au găsit loc în cer sau mai corect spus, au fost întruchipate în stelele sau grupuri de stele. Între acestea un loc important îl ocupă Taurul, transformat într-o constelaţie zodiacală. Nu se poate şti când s-a făcut această identificare, dar profesorul Michael Rappenglück de la Universitatea...Pentru cei care știu să gândească singuri