Trăim într-o lume unde este imposibil să nu fi auzit de ideologii (politice), iar dacă nu ați auzit de cuvântul ideologie, ideologii, sigur ați auzit de: conservatorism, liberalism, socialism, social democrat, etc, iar ca să vorbim despre problema de  bază asupra ideologiei și a ideologiilor social politice a societăților actuale, ne putem rezuma la o singură frază:

„Majoritatea celor implicați în politică nu au idee ce este ideologia și confundă ideologiile cu doctrinele…. ”, deci prin acest articol vom încerca să oferim ideile de bază despre ideologie și ideologii și vom ruga cititorii să își formeze propria părere.

                Articolul de față va încerca să răspundă la cele mai frecvente întrebări referitoare la adresa ideologiei social politice, și specificăm faptul că va fi o continuare ce  vă va prezenta asocieri ale evoluției societății în raport cu evoluția ideologiilor social politice adoptate. Încercând să păstrăm articolul în limitele impuse de site, acest articol nu va face „politică” și va încerca să prezinte date istorice și sociale fără a susține  o doctrină  sau vreun curent politic, date istorice și sociale prezentate cu scopul de a oferi o imagine de ansamblu a cititorilor,  la adresa cărora se face apel de a-și folosi propria rațiune pentru a trage propriile concluzii (exact cum am specificat deja mai sus). Acest articol va avea două părți:

Prima parte

  • Ce sunt ideologiile politice?
  • Scopul ideologiei politice
  • O mică istorie a începutului noii științe, când a început a fi folosită de către politică?
  • De ce termenul este folosit așa de des în politică?
  • Sunt ideologiile social-politice ceva benefic sau ceva dăunător societății?

A doua parte

  • Care sunt diferențele dintre ideologie și doctrină?
  • Principalele ideologii (politice) și doctrinele ce au la bază ideologiile politice.
  • Legătura dintre evoluția civilizației umane și evoluția ideologiei sociale.

1. Ce sunt ideologiile politice?
Conform DEX:ideologii, s. f. Totalitatea ideilor și concepțiilor filozofice, morale, religioase etc. care reflectă, într-o formă teoretică, interesele și aspirațiile unor categorii într-o anumită epocă. ♦ P. restr. Totalitatea ideilor și concepțiilor care constituie partea teoretică a unui curent, a unui sistem etc. ♦ Știință care are ca obiect de cercetare studiul ideilor, al legilor și al originii lor. [Pr.: -de-o-] – Din fr. idéologie.   sursa: DEX ’09 (2009)

Conform  DEX de specialitate:IDEO- „idee, noțiune”. ◊ gr. idea „formă, aparență, idee” > fr. idéo-, germ. id., engl. id., it. id. > rom. ideo-; ~log (v. -log), s. m. și f., persoană care formulează, apără și reprezintă ideologia unei clase sau a unui grup social; ~logie (v. -logie1), s. f., totalitatea ideilor și concepțiilor care exprimă, într-o formă teoretică, interesele și aspirațiile unei clase sau ale unei categorii sociale, determinate de condițiile obiective ale existenței acesteia; sursa: DETS (1987)

                Se observă  conform definiției din DEX, faptul că ideologia este definită astfel:

  • ideologia ca  știință, iar o știința, se știe că, este descrisă, definită ca un ansamblu de cunoștințe sigure și demonstrabile, obținute în urma analizei logice și raționale a naturii, a universului, iar în cazul de față a comportamentului „societății umane”… Se subliniază faptul că știința nu este una cu tehnologia, sunt termeni diferiți cu înțelesuri diferite… știința oferă cunoașterea (cumulare de informații și înțelegerea acestora) iar tehnologia oferă metode de a fi folosite informațiile oferite de știință (în cazul de față ideologia social politică este știința iar politica este tehnologia), iar definiția din DEX de specialitate cizelează definiția oferind o specificare clară asupra domeniului ce îl cuprinde ideologia (- asupra totalității ideilor și concepțiilor care exprimă într-o formă teoretică interesele unei clase sau unei categorii sociale);
  • ideologii ca totalitatea ideilor și concepțiilor filozofice, morale, religioase etc. care reflectă, într-o formă teoretică, interesele și aspirațiile unor categorii într-o anumită epocă; totalitatea ideilor și concepțiilor care constituie partea teoretică a unui curent, a unui sistem etc. idei și concepții ce se subînțeleg ca fiind definite de către ideologie ca știință.

În articolul de față ne vom axa mai mult pe ideologie ca știință.

Eu unul consider ideologia social-politică ca fiind una dintre cele mai noi științe și printre cele mai puțin înțelese, cu teorii puține și ipoteze multe acceptate ca realitate (a se consulta dicționarul de specialitate pentru cei ce nu știu să diferențieze o teorie științifică de o ipoteză sau nu sunt siguri de diferențe), iar principalul motiv pentru care situația este aceasta o reprezintă faptul că majoritatea celor care se cred specialiști sau sunt considerați specialiști în domeniu nu sunt chiar oameni cu o gândire științifică capabili să formuleze teorii științifice și să diferențieze ceva real de ceva ce pare real. Domeniul științific adresat ideologiei este inundat de personalități ce practică politica sau lucrează pentru organizații politice astfel fiind avizi după putere sau alte foloase  și nu după cunoaștere, iar analizele lor sunt de natură mai mult filozofică iar teoriile lor sunt de fapt ipoteze ce nu au studii științifice la bază, și cu toate acestea, sunt adesea acceptate ca teorii și predate ca realitate chiar și în școli, universități.

                Termenul de ideologie a fost definit prima dată de filozoful francez Antoine Desttut de Tracy în secolul XVIII, solicit să NU să se considere că înainte de secolul XVIII nu se poate vorbi de ideologie social politică. Repet, ideologia este o știință,  descrie, denumește și oferă capacitatea de înțelegere a unui fenomen ce poate exista cu mult înainte cât și după definirea lui.

 

 

                Filozoful Antoine Destutt de Tracy considera că ideologia trebuie să se ocupe cu studiul sistematic al originii și structurii ideilor, ideile sale find conturate pe ipoteza lui John Locke, potrivit căreia, mintea umană la naștere este lipsită de informațiile ce definesc  cunoașterea unui om asupra lumii până la principiile și caracterul uman și pe faptul că tot ce definește un om se formează în cursul vieții prin evenimentele experimentate. Antoine afirmă că putem descoperi cauzele și putem înțelege de ce sunt oameni diferiți cu idei diferite, susținându-și ipoteza pe faptul că oamenii au experiențe formative în perioada timpurie din viață, experiențe ce diferă datorită diferențelor sociale, religioase sau culturale. De asemenea conform primului volum Projet d`elements d`ideologie din celebra serie Elements d`ideologie  se observă clar elementele filozofiei lui ce transformă ideologia într-o știință; elemente precum studiul sistematic, observația, comparația, experimentele sociale, concluziile logice și verificabilitatea rezultatelor, precum și scopul declarat al noii filozofii numite ideologie. Dacă s-ar respecta pași impuși de el în definirea ideologiei nu am avea în ziua de azi inundația de ipoteze la adresa noi științe și a domeniilor ei de activitate.

2. Scopul ideologiei politice.

               Fiind definită ca știință, ideologia politică nu poate avea alt scop decât cel oferit de definiția științei și limitat în parametrii domeniului ce îl studiază, deci dacă știința este definită ca: ansamblu de cunoștințe despre un obiect dat sau distinct (natură, societate, gândire etc.) dobândite prin descoperirea legilor obiective ale fenomenelor și explicarea lor. (conform: dicționar explicativ al limbii române, ediția a II-a  revăzută și adăugită 2009); iar ideologia politică este definită ca totalitatea ideilor și concepțiilor filozofice, morale, religioase etc. care reflectă, într-o formă teoretică, interesele și aspirațiile unor categorii într-o anumită epocă, putem concluziona faptul că scopul ideologiei politice este acela de a studia societatea și a identifica grupuri de indivizi în funcție de ideile și concepțiile filozofice, morale sau religioase, etc; ca ulterior să ajute la înțelegerea grupurilor respective și eventual a societății, oferind  explicații pentru comportamentul indivizilor și a grupurilor, având  ca scop oferirea uni set coerent și comprehensiv de idei care să explice și să evalueze condițiile sociale, ajutând oamenii să-și înțeleagă locul în societate și oferă suport informațional pentru creearea programelor pentru acțiune socială și politică.

               

Pornind de la o definiție similară a rolului ideologiei Richard Dagger a sistematizat patru funcții ale ideologiei:

  1. explicativă –oferă o explicație asupra cauzelor ce fac condițiile politice, sociale și economice să fie așa cum sunt. Totodată, încearcă să răspundă la întrebări pentru o mai buna înțelegere a lumii în care trăim.
  2. evaluativă –se referă la gradul de bine sau de rău, utilitate sau non utilitate,  justificare sau non-justificabilitate a unui eveniment, persoane politice sau proces social-istoric.
  3. orientativă –oferă o orientare adepților săi, ajutându-i să-și afle poziția și identitatea politică, să afle locul căruia îi aparțin, a modului în care relaționează cu restul lumii.
  4. programatică –stabilește un program general de acțiune socială și politică, spunând adepților săi ce sa facă și cum sa procedeze.

               Eu unul consider că  a III-a și a IV-a funcție sunt gândite greșit, aceste funcții aparținând de fapt unei doctrine și nu ideologiei, altfel zis a III-a și a IV-a funcție descriu doctrina creeată pe baza unei ideologi și nu ideologia în sine.  Dar ce e drept în lucrările sale, R. Dagger nu trasează o linie clară între ideologie și doctrină, iar dacă o face nu prea respectă înțelesurile celor două „ideologie și doctrină” date de DEX. lucru întâlnit foarte des la personalitățile, instituțiile sau organizațiile politice, și asta probabil datorat numărului mare de personalități politice sau sociologi ce NU acceptă faptul că ideologia este o știință și astfel NU acceptă ideea potrivit căreia, cercetarea și concluziile lor în domeniu să respecte metode științifice. Astfel la baza ipotezelor elaborate de ei și numite artificial Teorii (comform DEX o teorie trebuie să respecte metode științifice de cercetare și verificare a informaților obținute încât mesajul transmis să fie irefutabil), ei apelează adesea la metode filozofice ca mod de cercetare și studiu. Subiectul referitor la diferențele dintre ideologie și doctrină vor fi dezbătute în articolul următor al seriei.

Am menționat special numele lui Richard Dagger pentru că este un recunoscut politolog la nivel mondial și am dorit să subliniez ideea potrivit căreia, în ziua de azi ideologia deși este recunoscută ca știință, este tratată încă necorespunzător, ne trasându-se linii clare între ea și domeniile ce au ideologia la bază și acționează nu ca știință și ca tehnologii, domenii precum doctrina sau tehnici de manipulare mai complexe. nu pot spune că aceste confuzii se fac în mod intenționat, dar sigur există.

               În concluzie, putem susține faptul că partidele politice, regimurile politice au obiceiul de a confunda atât voit cât și neintenționat ideologia cu doctrina, astfel ideologia politică este folosită pentru a justifica acțiunile grupurilor politice, deci acțiuni precum crime, rasism, crize economice sau umanitare sunt folosite în campanii electorale menite să denigreze concurența; iar acțiuni ce au dus la creșterea nivelului de trai sau au avut alte beneficii sunt însușite în campanii electorale pentru promovare pozitivă și cumulare de credit electoral.

3. O mică istorie a începutului noii științe, când a început a fi folosită de către politic?
                Cu toate că astăzi ideologia ca știință este folosită cu succes în politica internațională, nu a fost tot timpul așa, la început a întimpinat mari obstacole chiar la ea acasă (în Franța, din partea societății, societate reprezentată la vremea respectivă de biserica catolică și nobilime) fiind văzută ca ceva periculos (pe bună dreptate) ce avea capacitatea de a detrona puterea din mâna acestora (a bisericii și a nobilimii). Chiar și Napoleon Bonaparte un susținător al noii științe la începutul anilor 1800 s-a declarat împotriva ei pentru a primi sprijinul bisericii și astfel proclamându-se împărat al Franței.

Așadar, noua știință NU a fost implementată și asociată politicii imediat cu descoperirea sa, ci  cu greu s-a impus peste lumea politică mondială, la început chiar și inițiatorii celei mai mari ideologii politice ale secolului XX (socialismul) s-au opus. Bineînțeles, paradoxal, inconștient chiar ei se foloseau de noua știință în ipotezele sociale ce le gândeau și pregătea ca soluție ale viitoarei lumi.

                Karl Marx şi Friedrich Engels  au numit termenul de ideologie drept o “falsă conștiință”. Considerau că termenul se referea la un sistem de idei a cărui funcție era de a justifica şi de a legitima conducerea societății de către clasa dominantă (și probabil eroarea lor provenea de la faptul că nu exista o clasă politică, o putere recunoscută ce să prezinte, reprezinte ideile și concepțiile filozofice, morale, religioase etc. ale clasei muncitoare pe care încercau ei să o reprezinte). Marx considera ideologia o arma în lupta de clasă, considera că modalitățile dominante de gândire despre relațiile sociale din întreaga istoriei nu erau altceva decât ideologii însă potrivit lui, ideile sale nu erau ideologice, ci erau științifice pentru că promovau interesele clasei exploatate şi asuprite, și le considera interesele întregii umanități. Chiar și astăzi cu regret recunosc că majoritatea celor ce își dau o părere la adresa ideologiei, inclusiv politicieni și sociologi celebri au o impresie similară lui Karl Marx și Friedrich Engels.

Karl Marx (1818-1883), filozof și politician german. (Photo by Roger Viollet Collection/Getty Images)

                Eu consider că ideologia a fost acceptată ca știință o dată cu Karl Manheim ce a demonstrat că metoda lui Marx de a folosi  ideologia ca armă împotriva clasei dominante poate fi întoarsă împotriva teoriei lui Marx însuşi, pentru că se pune întrebarea:

  • Dacă nu este foarte probabil ca și ideile altor clase sociale să se nască din aspirațiile și interesele specifice acelor clase?
  • Dacă ar fi aşa, atunci toate ideile despre societate pot fi trasate nu după un adevăr obiectiv, ci după originile lor în relațiile sociale sau istorice.

                În lucrarea “Ideology and utopia”, Manheim prezentă o sociologie a cunoașterii, ce făcea o distincție între concepțiile “totale” şi cele “particulare” ale ideologiei.


restul cărții îl puteți accesa de aici

                Astfel, s-a deschis un nou episod în perceperea ideologiei ca știință unde ideologia nu ia partea nici unei categorii sociale sau de altă natură și definește grupuri în funcție de ideile și concepțiile lor, având ca rol studierea grupurilor definite în mod individual inclusiv interacțiunea dintre ele. Catalogând ideile și concepțiile respective, oferă mijloace de a înțelege mai bine societatea și de a satisface nevoile fiecărei categorii ideologice.

4.De ce termenul este folosit așa de des în politic?
Așadar, în noua politică înființarea grupurilor politice, a partidelor politice s-a realizat în jurul unor grupuri ideologice, iar pentru a fi clară intenția noilor partide și grupuri politice, acestea au ajuns să includă în denumirea lor numele ideologiei politice aferente grupului sau grupurilor ce și-au propus să le reprezinte. Astfel, se poate afirma faptul că ideologia politică este permanent asociată partidelor politice din două motive:

  • – pentru proiectarea în spațiul public a obiectivelor sale cu scopul de a atrage grupuri care să reprezinte ulterior electoratul lor;
  • – formându-și electoratul prin proiectarea unei ideologii centrale se pot asigura că pot înțelege nevoile electoratului propriu, nevoi ce le pot folosi pentru a creea ustensilele necesare atingerii scopului de partid…. și da am zis bine scop de partid, partea teoretică în care un partid reprezintă electoratul propriu este foarte rar parte a realității.

                Concluzionez, faptu că astăzi, ideologia este folosită pentru a oferi informații necesare la adresa electoratului, în tot ceea ce înseamnă lupta politică, de la campanii electorale până la impunerea unor proiecte locale, naționale sau internaționale, oriunde este necesar  votul electoratului sau de susținerea lui. Astfel, cunoașterea oferită de ideologie ca știință este folosită cu succes de către politic. Problema este că în cazul unui electorat needucat social-politic, se oferă resurse pentru a crea doctrine perfecte ce fac de multe ori parte din tehnologia de a-l controla necondiționat, iar ca și cum nu e de ajuns, doctrinele sunt aproape de fiecare dată prezentate ca find de fapt ideologii ( ideologii = totalitatea ideilor și convingerile unui grup social, religios sau de altă natură, definite de ideologie ca știință)

                Altfel zis, numele ideologiei politice adoptate de un partid politic sau altă organizație politică este prezent inclusiv în numele organizației cu scopul de a fi „o baliză” ce indică  semnul de acasă oricărui individ sau grup de indivizi ce se identifică cu valorile promovate.

 

5. Sunt ideologiile social-politice ceva benefic sau malefic societății?
                Se observă cum filozoful Antoine Desttut de Tracy, în scrierile lui, a avut cele mai bune intenții în schițarea teoriei sale referitor la ideologiile politice, și anume de a oferi umanității informațiile necesare preluării  controlului asupra societății. Nicio știință, tehnologie sau unealtă produs al celor două (știința și tehnologia) nu pot fi considerate rele sau bune, benefice sau malefice …. deci ideologia ca știință poate fi considerată  doar imparțială referitor la evoluția unei societăți sau a evoluției umanității.

                În acest moment (anul 2019), precum am specificat deja, cunoașterea oferită de ideologie ca știință este folosită cu succes pentru a atrage electorat, iar în cazul unui electorat ne educat social-politic oferă resurse pentru  tehnologia social psihologică de al manipula sau, și a-l controla, ceea ce nu am specificat este faptul ca cunoașterea oferită de ideologie poate fi o unealtă în mâna oricui, nu numai a politicului… Poate fi folosită de omul de rând pentru a înțelege societatea în care trăiește. Un electorat capabil să folosească ideologia social politică astfel încât să înțeleagă societatea în care trăiește și pentru care votează primește imunitate la o gamă largă de manipulări electorale și puterea de a controla societatea.

                Repet ce am scris mai sus: din definiția ideologiei se observă faptul că este o știință ce studiază societatea umană împărțind-o în grupuri definite de idei și concepții proprii, având  ca obiect de cercetare studiul ideilor, al legilor și al originii lor, inclusiv interacțiunea dintre grupurile definite de ea. Analizând următoarea serie de informații irefutabile:

  • orice persoană are nevoia de a se identifica cu un grup, cât și faptul că instinctiv fiecare dintre noi ne identificăm involuntar cu diferite grupuri.
  • pentru a manipula un om primul pas e să îi cunoști dorințele și fricile, pentru a manipula un grup trebuie să te asiguri că cunoști fricile şi dorințele comune ale membrilor grupului.

De aici eu personal trag concluzia că o organizație politică fie partid sau de altă natură, pentru a-și controla propriul electorat, trebuie să găsească numitori comuni de frică și dorințe ale grupului sau grupurilor ce le formează electoratul. Ideologia  oferă informațiile necesare să înțeleagă nevoile și dorințele acelor grupuri, categorii, în consecință tot ce este necesar pentru a crea metode de a le manipula.

                Pentru a sublinia cât de puternice sunt informațiile oferite de ideologie menționez că în psihologie, nevoia de apartenența a unui individ la un grup social sau de altă natură aparține nevoilor umane ocupând a treia dreaptă din piramida lui Abraham Maslow, fiind o nevoie psihologică ce o au toți oamenii neputând să o ignore. În concluzie dacă ne amintim că mai sus am evidențiat faptul că ideologia ne oferă informațiile necesare pentru a găsi numitori comuni care să unească grupuri ideologice într-unul singur al cărui frici și dorințe sunt cunoscute …. atunci înțelegem cât de periculoasă poate fi cunoașterea, oferită de ideologie, în mâini rău intenționate sau inconștiente.

Bineînțeles, să nu ignorăm nici faptul că pentru a crea grupuri ideologice cu numitori comuni de ură și dorințe, pe lângă faptul de a identifica membrii grupului și a-i aduce la un loc, există o metodă ce poate creea frici și dorințe comune de multe ori materializate prin crearea unui dușman comun (printre care, cea mai eficientă metodă find discursul instigator la ură „Hate Spech” și promovarea în spațiu public de știri false „Fake news”),dar despre astfel de metode și pericolul lor asupra societății, cât și de metode de a le evita vom discuta în alt articol.

                Înțelegând această analogie, sau doar intuind-o mulți ce intră în contact cu ideologia și ideologii își formează impresia greșită că ideologia dezbină oamenii, clasându-i în grupuri diferite… sper ca cititorii acestui articol să nu facă și ei această greșeală, ci să diferențieze clar ideologia, ideologiile de doctrină sau alte tehnici de manipulare ce au la bază informațiile oferite de ideologie.

                Este aproape imposibil să identifici și să acuzi o organizație politică sau de altă natură că se folosește de ideologie și de psihologie pentru a manipula masele, dar un lucru e clar, o organizație politică ce se folosește de cunoștințele oferite de ideologie și, sau de psihologie poate ușor genera planuri de manipulare și control al maselor, iar de multe ori există oameni care fac asta într-un mod inconștient dar cu foarte multă eficiență.

                Repet faptul că informațiile generate de către ideologie ca știință pot fi folosite în scopuri dăunătoare unei societăți, nu însemnă că ideologia este ceva rău, precum nici un cuțit ce poate fi folosit pentru a face lucruri oribile nu este ceva rău (fiind totuși indispensabil în bucătărie)…

                În încheierea primei părți, țin să menționez faptul că ideologia ca știință poate oferi tot ce este necesar instituțiilor politice pentru a modela societatea în ceva măreț, dar pentru asta trebuie ca electoratul să fie suficient de educat social politic încât să  poată contracara derapajele politicului. Ideologia ca orice știință pune la dispoziție cunoștințele sale atât politicului cât și electoratului, deci dacă vreți o țară pe care  să o lăsați cu mândrie copiilor sau nepoților voștri, EDUCAȚI-VĂ!

 

 

Facebook Comentariu
Distribuire
Please follow and like us:
https://i0.wp.com/liber-cugetatori.ro/wp-content/uploads/2019/02/ideologia-def-1.jpg?fit=597%2C376https://i0.wp.com/liber-cugetatori.ro/wp-content/uploads/2019/02/ideologia-def-1.jpg?resize=150%2C150Maxx7. Ed. politică@liber cugetator,@liber-cugatatori,#educatiepolitică.#ideologia politica definitie,#liber,#liber-cugetatori,#liber-cugetatori Romania,#liber-cugetatoriRomania,#libercugetator,#libercugetatori,ce este ideologia politica,ideologia politica nu e o religie,ideologia politica o stiință,ideologie,ideologie social politica,ideologie versus doctrina                Trăim într-o lume unde este imposibil să nu fi auzit de ideologii (politice), iar dacă nu ați auzit de cuvântul ideologie, ideologii, sigur ați auzit de: conservatorism, liberalism, socialism, social democrat, etc, iar ca să vorbim despre problema de  bază asupra ideologiei și a ideologiilor social politice a...Pentru cei care știu să gândească singuri