Yin şi Yang
Străvechea concepţie a „Oului primordial”, cel din care s-a născut lumea, şi-a pierdut importanţa din antichitate rămânând în actualitate doar prin diagrama taoistă „Yin-Yang”.
Daoismul sau taoismul este o religie a cărei întemeiere îi este atribuită lui Lao zi – Bătrânul Maestru, care a trăit între 641 şi 571 î.e.n. iar geneza taoistă evocă într-un fel sau altul cele două principii contrare Yin şi Yang, prezentate în două variante: o versiune filozofică şi un mit popular.
Versiunea filozofică, elaborată după tradiţie în secolul al VI-lea î.e.n. de către filozoful Lao zi, spune că din Wuji „Nefiinţa” – vidul atemporal, a apărut Taichi „Marele Final”, acesta conţinând principiul binar: Yin şi Yang, în care a şi fost divizat.
A existat ceva haotic, împlinit,
Înainte de Cer şi pe Pământ născut.
Fără sunet, fără formă,
singur, sta şi nu se supune schimbării
În cerc învârtindu-se, niciodată secat.
(Lao zi, Cartea despre Dao şi Putere)
În credinţa populară a chinezilor, geneza îl are în centrul povestirii pe Pan-gu sau Phan Ku ori P’an Ku.
Mitul lui Pan-gu care a apărut în jurul anului 200 e.n., descrie un univers care începe cu un ou cosmic din care, atunci când a venit timpul, s-a născut Pan-gu. El a rupt oul în două jumătăţi şi a ieşit afară. Pan-gu este prezentat ca un un primitiv păros uriaş îmbrăcat în blănuri de urs, uneori purtând şi două coarne (Precum Moise în sculptura lui Michelangelo). El a separat cele două jumătăţi, adică pe Yin de Yang şi le-a transformat în cer şi pământ. Pentru a putea despărţi cerul de pământ, Pan-gu s-a interpus între cele două entităţi şi a crescut mai bine de trei metri pe zi, timp de 18.000 de ani, împingând cerul tot mai sus, până când cerul s-a înalţat la aproape 50.000 de kilometri. Cu un ciocan şi o daltă a făcut apoi soarele, luna, şi stele. Când lucrarea a fost terminată, Pan-gu a murit pentru ca lumea creată să prindă viaţă. (Este o variantă a conceptului „Mântuitorului”).
Vocea lui a devenit tunete iar membre sale cele patru anotimpuri ale pământului. Carnea lui a devenit pământ, părul lui copaci, transpiraţia sa ploaie, oasele sale pietre. În cele din urmă, oamenii au apărut din puricii care se găseau pe corpul său. Din alte alte variante ale legendei reiese că zeiţa Nüwa, care trăia singură, a modelat primii oameni din noroiul Râului Galben.
În unele versiuni ale poveştii, Pan-gu este asistat în sarcina sa de către cele patru animale mitologice chinezeşti proeminente: Broasca ţestoasă, Qilin-ul, Phoenixul, şi Dragonul. (Este varianta celor patru fii ai lui Horus sau celor patru evanghelişti.). Tot mitologia chineză îl transpune pe Pan-gu în imaginea muntelui Tai Shan, care a devenit astfel unul dintre cei cinci munţi sacrii ai religiei daoiste. În vechea credinţă chineză era considerat cel mai înalt munte din lume, iar monarhii chinezi veneau aici ca să aducă jertfă cerului și pământului. Sunt consemnaţi șase împărați care au escaladat muntele.
Yin şi Yang sunt considerate concepte fundamentale în filozofia şi cultura chineză dar ele nu apar explicit în I-Ching „Cartea schimbărilor”, compusă cândva între anii 475 î.e.n. şi 200 e.n., ci sunt doar sugerate prin „luminos” şi „obscur” sau „tare” şi „slab”.
Semnul „Yin & Yang” în forma cunoscută astăzi, a fost introdus în China sub numele de „Diagrama Taijitu” de către Lái Zhī-Dé, care a trăit între anii 1525-1604 e.n. Ea a fost însă inspirată probabil din mai vechea diagramă „Taiji-tushuo”, elaborată de către Zhou Dun-yi (1017-1073 e.n.). În această diagramă apare şi conceptul celor „cinci elemente”, care au generat ciclul creaţiei: foc, pământ, metal, apă şi lemn.
Acest concept este însă ulterior celui din filozofia greacă antică, iar diagrama chineză care reproduce semnul celebrei pentagrame, aminteşte schema lui Leonardo da Vinci, cunoscută sub numele de „Omul Vitruvian” (1487 e.n). La rândul său însă, desenul lui Leonardo se bazează pe câteva date şi corelaţii ale proporţiilor geometrice umane ideale, prezentate în Cartea III a tratatului intitulat „De Architectura” elaborat în sec.I î.e.n. de către arhitectul roman Vitruvius.
Dacă schema chinezească a celor cinci elemente este posterioară filozofiei greceşti, nici diagrama lui Zhou Dun-yi nu pare să fie o inovaţie filozofică ci doar transpune într-o grafie nouă o filozofie străveche, care se regăseşte încrustată pe vechile statuete votive din civilizaţia dunăreană pe care apare reprezentată, mai mult sau mai puţin evident, simbolistica diagramei chinezeşti, inclusiv simbolul Yin & Yang.
Şi elaborarea actualului simbol „Yin & Yang” poare că îşi are originea în mai vechi observaţii astronomice, mai corect spus în vechile ceasuri solare, care existau în Egipt încă din anii 3.500 î.e.n. şi au slujit la întocmirea unor calendare.
Urmărind variaţia umbrei unui stâlp de-a lungul unui an se puteau determina exact diferitele momente ale anului astronomic, fiecare zi din an putând fi caracterizată printr-o anumită lungime a umbrei stâlpului. Urmărind variaţia umbrei stâlpului central de-a lungul anului, avem o ilustrare grafică a simbolului „Yin & Yang”, o parte de „umbre” şi una de „lumină”. Pentru a marca momentul solstiţiului de iarnă şi a celui de vară, în această grafică au mai fost adăugate apoi două mici puncte, care marchează momentele respective şi astfel a rezultat forma de astăzi a simbolului.
De fapt, diagrama taoistă apare în civilizaţiile antice cu mult timp înainte de elaborarea ei filozofică. O regăsim asemănător în arta celtică, prin secolul al III-lea î.e.n., fiind reprezentat sub forma unor grupuri de frunze separate de o linie în formă de „S”. Din modelul celtic lipseşte însă elementul de penetrare reciprocă a celor două elemente.
Un mozaic dintr-o vilă romană din oraşul tunisian Sousse, prezintă culori diferite pentru cele două jumătăţi de cerc, dar lipsesc micile cerculeţe de culoare opusă, ce pot fi descriese ca „ochii peştilor”.
Există însă un document numit „Notitia Dignitatum” datând din jurul anului 430 e.n., care cuprinde o serie de însemne militare şi administrative din Imperiul Roman de Apus. Unul dintre semnele redate (al treilea din penultimul rând) este identic cu diagrama „Yin & Yang” elaborată în China după mai bine de 700 de ani…
Dincolo de filozofia chineză, simbolul „Yin & Yang” a făcut parte din cultura mitologică a lumii, cu mii de ani înainte de „elaborarea” sa. Cea mai veche ilustrare vine din aşezarea neolitică de la Çatalhöyük (7.500 î.e.n.) dar, mai mult sau mai puţin exact, îl putem identifica pe piese din cultura dunăreană şi în decorurile Civilizaţiei Cucuteni, în care pare asociat sau identificat cu „oul cosmic”. Decoruri similare apar chiar şi pe vechi obiecte din Cultura Yangshao, care a înflorit în China între anii 6.000 – 3.000 î.e.n.
lasă un comentariu, scrie-ne părerea ta.