Aria de răspândire a svasticii pe planetă este impresionantă şi a stârnit numeroase dispute privitoare la locul, modul şi momentul apariţiei simbolului. Apariţia şi răspândirea svasticii pe glob s-a încercat a fi explicată prin trei teorii principale: dezvoltare independentă, evenimente cosmice şi difuziune culturală.

Conform primei teorii, simetria şi simplitatea svasticii ca simbol al soarelui, a condus la apariţia ei independent în diferite zone ale lumii, fie ca urmare a „inconştientului colectiv” concept elaborat de Jung, fie ca simplu simbol.

O a doua explicaţie este sugerată de Carl Sagan în cartea sa Cometa. Sagan reproduce străvechiul manuscris chinezesc „Atlasului de mătase al cometei” elaborat în perioada dinastiei Han (sec. II î.e.n.), care prezintă variante ale cozii cometelor. Cele mai multe sunt variaţii ale unei cozi simple, dar ultima (se citeşte de la dreapta la stânga), înfăţişază nucleul cometei din care pornesc patru braţe îndoite într-o imagine ce aminteşte de svastică. Sagan sugerează că în antichitate o cometă ar fi putut ajunge atât de aproape de Pământ încât jeturile de gaz izvorâte din ea, deviate de rotaţia cometei, ar fi devenit vizibile conducând la adoptarea svasticii ca simbol în întreaga lume.

O altă explicaţie privind apariţia semnului pe întreaga planetă este dată de mişcarea aparentă pe cer a constelaţiei Carul Mare în jurul Stelei Polare. Pe parcursul anului constelaţia efectuează o rotaţie completă iar la momentele solstiţiilor şi a echinocţiilor apare un unghi de 90° între cele patru braţe care unesc Steaua Polară cu ultima stea din constelaţie. Astfel vedem svastica drept o rotație a unui braț în jurul axei sale la intervale de 90 de grade.

Teoria „originii unice” ca simbol sacru, preistoric, îi indică ca iniţiatori pe proto-indo-europeni. Fildeşul de mamut ucrainean ar veni în sprijinul acestei teori, care susţine că svastica a fost adoptată, prin difuzie culturală, în Sumer prin anii 3.500 î.e.n. şi în Egipt la anii 2.630 î.e.n. (Totuşi în Sumer şi cu atât mai puţin în Egipt, svastica nu a lăsat amintiri). Tot arienii au dus semnul sacru în India, unde a fost adoptat şi promovat de către budism. Budismul s-a bucurat de un mare succes răspândindu-se spre est şi prinzînd rădăcini în Asia de sud-est, China, Corea şi Japonia până la sfârşitul primului mileniu. Utilizarea svasticii de către religia Bön originară din Tibet, ca şi de religii sincretice, cum ar fi Cao Dai din Vietnam şi Falun Gong din China, este considerată de asemenea ca fiind un împrumut din budism. Dacă prezenţa svasticii ca simbol solar în civilizaţiei Akan din Africa de sud-vest ar putea fi rezultatul unui transfer cultural realizat în jurul anului 1500 e.n. între centrele negoţului de sclavi africani, prezenţa svasticii pe continentul american înainte de venirea europenilor, nu poate fi explicată prin această teorie. Apoi, semnul svasticii a apărut în multe zone înainte de migraţia indo-europeană iar multitudinea de forme ale semnului contrazice ipoteza „originii unice”.

Svastica este prezentă în mai multe situri europene: etrusce sau iberice, dar cele mai interesante reprezentări se regăsesc la Val Camonica, unde acest motiv datează din epoca fierului. Desenul care apare aici a fost studiat de Paola Farina, numindu-l „trandafirii camunieni”. Ea a identificat 84 de „trandafiri” gravaţi pe 27 de pietre. Motivul „trandafirului” de la Val Camonica se regăseşte însă atât în Europa nordică cât şi sub forma crucii basce…

Dacă în celelalte zone ale globului, semnificaţia sacră a svasticii s-a estompat sau chiar s-a pierdut sub asediul crucii creştine, în zona asiatică svastica a continuat să fie legată de sacralitate, a primit semnificaţii mai profunde, a rămas înconjurată de o aură magică şi a devenit un puternic simbol purtător de noroc, un talisman. În religiile indiene, svastica se regăseşte des imprimată pe inima lui Buddha.

Ca şi alte simboluri păgâne, svastica a fost preluată fără nici o reţinere şi de către creştinism, fiind folosită ca simbol alături de peşte şi chiar înaintea crucii. Istoricii creştini au încercat să motiveze prezenţa svasticii în creştinism, nu ca un simbol solar, ci ca un subrefugiu în faţa persecuţiilor din secolele I – III e.n. atunci când svastica ar fi mascat de fapt crucea, adevăratul semn al credinţei.

Explicaţia mistifică adevărul. Dacă obiectele creştine purtătoare de svastici au putut fi în mare măsură disimulate, svastica nu a putut fi ştearsă de pe pavimentele unor construcţii creştine, care au fost ridicate mult după secolul al III-lea, atunci când nu se mai punea problema persecutării creştinilor…

Svastica apare ca motiv proeminent în mozaicul bisericii Sf. Sofia din Kiev, construită în secolul al XII-lea. Este prezentă ca motiv ornamental şi pe un mormânt din biserica Sf. Ambrozie de la Milano şi încă în multe altele. Svastica nu apare numai în lumea creştină. Ea este prezentă şi în moscheia din Isfahan şi moscheea Jāmeh din Yazd, în Iran sau în moscheia Taynal din Tripoli, în Liban.

S-ar putea susţine că în creştinism svastica a fost folosită doar ca element de decor dar există o serie întreagă de artefacte care contrazic acest lucru. Pietrele de mormânt ale unor prelaţi creştini sunt decorate cu svastici, urne mortuare sau sarcofage creştine poartă semnul svasticii ca simbol al reînvierii, apoi ea este prezentă şi în iconografia creştină medievală. Pe piatra de mormânt a abatelui Simon de Gillans, mort în anul 1345, personajul apare cu o etolă decorată cu svastici. Şi stola purtată de către preotul creştin în pictura lui Roger van der Weyden din anul 1445, apare decorată cu svastici în loc de cruci. Svastici sunt prezente şi în catedrala Winchester pe piatra mortuală a episcopului Whilliam Edington datată în anul 1366, şi este prezentă şi pe mormântul episcopului Huyshe Wolcott, din catedrala Coventry.

Svastica îşi va continua istoria până în ziua de astăzi…

Facebook Comentariu
Distribuire
https://i0.wp.com/liber-cugetatori.ro/wp-content/uploads/2019/01/4.2.2.1-coperta.jpg?fit=398%2C219https://i0.wp.com/liber-cugetatori.ro/wp-content/uploads/2019/01/4.2.2.1-coperta.jpg?resize=150%2C150Raduistoria religiilormitologiiAria de răspândire a svasticii pe planetă este impresionantă şi a stârnit numeroase dispute privitoare la locul, modul şi momentul apariţiei simbolului. Apariţia şi răspândirea svasticii pe glob s-a încercat a fi explicată prin trei teorii principale: dezvoltare independentă, evenimente cosmice şi difuziune culturală. Conform primei teorii,...Pentru cei care știu să gândească singuri