Soarele a fost reprezentat în diverse forme dar principalele simboluri care s-au impus au fost crucea şi svastica, ambele sugerând cele patru puncte cardinale. Ideea este prezentă în principale mitologii antice.

Brahma, zeul creator din hinduism este caracterizat de cifra patru. El este reprezentat ca având patru capete şi patru mâini, în una ţinând cele patru cărţi ale Vedelor.

Cele patru feţe ale lui Brahma reprezintă cele patru directii: nord, est, vest şi sud. În acelaşi timp, ele descriu mintea (manas), inteligenţa (buddhi ), ego-ul (ahamkara), şi încrederea de sine (citta). Cele patru mâini deţin simboluri ale cunoașterii și creației. Într-o mână, el ține textele sacre ale vedelor, un vas numit kamaṇḍalu, un şirag de mărgele akṣamālāsimbolizând timpul,şi una sau două spatule – sruva folosite în sacrificii.

Tradiţia budistă are şi ea patru regi protectori – lokapala – regi cereşti sau divini, care păzesc cele patru colţuri ale cosmosului sau „legea budistă” de forţele răului. Fiecare dintre cei patru regi este asociat unuia dintre punctele cardinale, a unui anotimp şi are o armă specifică. Cei patru sunt:

VaiśravaṇaCel care cunoaşte” este protectorul nordului, al iernii şi al ploii. Are drept simbol o umbrelă şi este asociat cu culoarea galbenă sau verde.

VirūḍhakaCel care măreşte regatul” este protectorul sudului şi al verii. Arma lui simbolică este sabia pentru a
proteja Dharma. Este asociat cu culoarea albastră. 

DhṛtarāṣṭraCel care menţine regatul legii” este asociat cu culoarea albă. Arma lui simbolică este pipa (instrument cu coarde). Utilizează muzica sa pentru a converti pe alții la budism.  VirūpākṣaCel care vede totul în regat” este protectorul vestului şi al toamnei. Arma lui simbolică este un șarpe sau un cordon roșu. El vede oameni care nu cred în budism și îi converteşte. Este asociat cu culoarea roșie.

Mitologia egipteană consemnează şi ea simbolismul celor patru direcţii cardinale. Textele piramidelor, cele mai vechi scrieri religioase egiptene, sculptate pe pereţii templelor şi pe sarcofage încă din anii 2400 î.e.n., consemnează pe cei patru fii ai zeului solar Horus, care în picturi apar prezenţi la îmbălsămarea unor personalităţi, ba chiar şi la îmbălsămarea zeului Osiris deşi, conform legendei, acesta a devenit bunicul lor după moartea sa.

Iniţial cei patru au fost însoţitorii lui Horus şi au reprezentat doar cele patru puncte cardinale. Mai târziu ei au devenit „cei patru fii ai lui Horus” fiind implicaţi şi în procesul mumificării, preluând sarcina de a proteja ficatul, plămânii, intestinele şi stomacul mumiilor, care erau extrase din corpul celui care urma să fie îmbălsămat. Ele trebuiau păstrate cu grijă pentru momentul învierii în Lumea de Apoi. Astfel cei patru vor fi identificaţi cu patru recipiente cnoptice.

Un tablou al celor patru arată astfel:

Imsety are o formă umană şi este asociat culorii verzi. Reprezintă direcția de sud, proteja ficatul şi era protejat de Isis.

Duamutef reprezentat sub formă de şacal era asociat cu albul şi simboliza estul. Proteja stomacul şi era protejat de Neith.

Hapi sub formă de babuin era asociat galbenului şi reprezenta nordul. Proteja plămânii şi era protejat de Nephthys.

Qebehsenuef cu formă de șoim, era asociat culorii roşu şi indica vestul. Proteja intestinele şi era protejat de Serket.

Ideea celor patru păzitori sau însoţitori ai Soarelui nu este apanajul religiilor indiene sau a celei egiptene… În anul 1973, în situl arheologic de la Gherăești, judeţul Neamţ, a fost descoperit un vas ritualic din ceramică cu capac. În interiorul vasului, lipite de pereţii acestuia, erau patru figurine dispuse în cruce.

Cei patru fii ai lui Horus, mai ales înfăţişarea lor, ne trimite cu gândul la cele patru „făpturi apocaliptice” care stăteau în jurul „scaunului de domnie”: „Cea dintâi făptură vie semăna cu un leu; a doua făptură vie semăna cu un viţel; a treia făptură vie avea faţa ca de om; şi a patra făptură vie semăna cu un vultur care zboară.” (Apocalipsa; 4:7). În tradiţia creştină de mai târziu, cei patru evanghelişti: Matei, Marcu, Luca şi Ioan sunt reprezentaţi prin simbolurile: om, leu, bour şi respectiv vultur. Cele patru făpturi îl însoţesc deseori pe zeul-solar Iisus, asemeni celor patru fii ai zeului-soare Horus.

Imaginea din Apocalipsa creştină nu este preluată din mitologia egipteană, ci din Biblia ebraică, mai exact din „Viziunea lui Ezechiel” (1:5), care datează din anul 593 î.e.n., din perioada exilului în Babilon. Ezechiel spune: „Am văzut ceva ca patru fiare, a căror înfăţişare semăna cu chipul omenesc: fiecare avea patru feţe şi fiecare avea patru aripi… toate patru îşi aveau feţele lor întoarse înspre patru direcţii… Tuspatru aveau câte o faţă de om înainte, tuspatru aveau câte o faţă de leu la dreapta, tuspatru aveau câte o faţă de bou la stânga şi tuspatru mai aveau şi câte o faţă de vultur în spate.”

În viziunea sa profetul israelit pare că a fost influenţat de cultura mitologică mesopotamiană populată cu figuri fantastice, cunoscute sub numele de lamassu sau shedu, care au evoluat mai apoi în acei heruvimi din religiile abrahamice. Cu toate acestea, viziunea lui Ezechiel este inspirată doar în mică măsură de păzitorii templelor babilonene. Ea porneşte din astrologia mesopotamiană  acolo unde cele patru animale reprezintă cele patru constelaţii cardinale ale zodiacului.

În mileniile al IV-lea şi al III-lea î.e.n., momentele cheie care marcau drumul soarelui pe cer, erau distribuite astfel: constelaţia Taur la echinocţiul de primăvară, Leul la solstiţiul de vară, Scorpion la echinocţiul de toamnă şi Vărsător la solstiţiul de iarnă. Cele patru constelaţii zodiacale erau „păzitorii cerului” la babiloneni şi au fost preluate sub forma celor patru păzitori ai „tronului ceresc”. Cei patru păzitori sau însoţitori ai Soarelui, apar figuraţi în vechile zodiacuri. În scrierea lui Ezechiel şi apoi în scrierea creştină prezenţa „scorpionului” nu suna prea bine, astfel că el a fost înlocuit cu „vulturul”, constelaţia vecină…

Acelaşi simbolism al celor patru braţe ale crucii este prezent şi în Apocalipsa creştină: cei patru călăreţi aduc patru urgii, patru îngeri şi există patru porţi ale Ierusalimului ceresc…

Cele patru puncte cardinale sunt prezente şi în mitologia chineză şi în cea tibetană.

În mitologia chineză, în mijlocul pământului se situează un imperiu cu cinci direcţii, una pentru fiecare punct cardinal şi în centru, sub Soarele aflat la zenit, este Mijlocul. Patru munţi ca nişte piloni susţin cerul. Cei patru stăpâni ai punctelor cardinale sunt supuşi Împăratului Mijlocului, al Împăratului Galben, al Soarelui, al împăratului Celest.

Împăraţii celor patru puncte cardinale îşi împărţeau anotimpurile. Împăratul din sud domneşte peste vară, peste foc şi culoarea roşie, iar pasărea Phoenix este simbolul său. Împăratul din est, este cel al primăverii, al pădurii şi al culorii albastre. Simbolul său este un dragon. Împăratul din vest este cel al toamnei, al aurului şi albului. Este simbolizat de un tigru alb. Împăratul din nord are iarna, apa şi negrul. Este simbolizat de un animal jumătate şarpe, jumătate broască ţestoasă.

În stepă, până târziu, pentru orientare s-a folosit un sistem de culori, astfel: nord-negru, sud-roşu, est-albastru, vest-alb iar pentru „centru” era folosită culoarea galben sau auriu, simbol al soarelui. De la acest centru-galben/auriu se pare că vine şi numele statului tătar „Hoarda de Aur”… În Tibet, simbolistica celor patru puncte cardinale are corespondenţa: nord – tigru, sud – leu, est – dragon, respectiv vest – acvilă.

Simbolistica braţelor crucii solare se regăseşte şi în mitul biblic al grădinii Edenului, de unde porneau patru fluvii: „Numele celui dintâi este Pison; el înconjoară toată ţara Havila, unde se găseşte aur. Şi aurul din ţara aceasta este bun; acolo se găseşte şi bdelium şi piatră de onix, Numele celui de al doilea râu este Ghihon; el înconjoară toată ţara Cuş. Numele celui de al treilea râu este Hidechel (Tigru), el curge la răsăritul Asiriei. Al patrulea râu este Eufratul. (Geneza; 2:11-14). Bibliştii de astăzi dau explicaţii din cele mai fanteziste pentru localizarea Edenului şi implicit dovedirea „adevărului biblic”, deşi o identificare a celor două râuri necunoscute, nu pare greu de făcut, căci atât „ţara Havila” cât şi „ţara Cuş” pot fi identificate din scrierile antice.

Părinţii creştini din primele secole nu s-au străduit cu geografia ci doar cu simbolistica celor patru fluvii şi astfel Ioan Gură de Aur, Ambrozie sau Augustin au identificat cele patru fluvii ca fiind: Gangele, Nilul, Tigrul şi Eufratul. După Efraim, cele patru fluvii sunt: Dunărea, Nilul, Tigrul şi Eufratul. Astăzi ar părea straniu să se afirme că din Eden ar fi izvotât oricare variantă a celor patru fluvii, deşi Biblia indică clar cel puţin Nilul, Tigru şi Eufratul!

Povestea Edenului cu cele patru fluvii ale sale apare mai clar ilustrată în mitologia tibetană. Aici, Brahma, zeul suprem îşi are sediul pe muntele sfânt Meru, un munte mai lat la vârf decât la bază. Pe munte se află „Oraşul de Aur” în care trăiesc cei 33 de zei guvernaţi de puternicul Indra. În mijlocul oraşului creşte magnificul „pom al dorinţelor”. De la poalele muntelui Meru izvorăsc patru fluvii, care curg spre cele patru puncte cardinale…

Aici este cheia celor patru fluvii din Eden: Nilul curge spre nord, Eufratul curge spre sud, Tigrul curge spre vest, iar spre est curge Gangele sau Dunărea… Cele patru fluvii sacre, care au fost preluate în Geneză, apar figurate şi în mitologia asiriană, iar motivul este preluat şi de tradiţia creştină, acolo unde Iisus apare reprezentat aşezat pe „tronul ceresc” din care izvorăsc cele patru fluvii sacre…

Please follow and like us:
https://i2.wp.com/liber-cugetatori.ro/wp-content/uploads/2019/01/3.2.1.3-Capul-lui-Brahma-coperta.jpg?fit=369%2C452https://i2.wp.com/liber-cugetatori.ro/wp-content/uploads/2019/01/3.2.1.3-Capul-lui-Brahma-coperta.jpg?resize=150%2C150Raduistoria religiilorSoarele a fost reprezentat în diverse forme dar principalele simboluri care s-au impus au fost crucea şi svastica, ambele sugerând cele patru puncte cardinale. Ideea este prezentă în principale mitologii antice. Brahma, zeul creator din hinduism este caracterizat de cifra patru. El este reprezentat ca având patru capete...Pentru cei care știu să gândească singuri