Crucea, cea cu patru braţe egale, s-a născut acum câteva mii de ani ca imagine a Soarelui şi a fost prezentă ca atare pe tot pământul fie ca simbol individual, fie ataşată zeilor solari aşa cum apare astăzi ataşată lui Iisus.

Motivul crucii solare este destul de reprezentat şi pe ceramica din Cultura Cucuteni 3.500 î.e.n. Câteva dintre decoruri invocă explicit soarele. Dintre piesele din civilizaţia Cucuteni, ne atrage atenţia o piesă care se găseşte în colecţiile Muzeului din Piatra Neamţ. Decorul de pe vas prezintă crucea purtată între coarnele unui bovideu, amintind de stema Moldovei de peste milenii…

Crucea este prezentă şi în templele dedicate zeilor solari. Lângă oracolul lui Apollo din Delphi sunt expuse o serie de basoreliefuri provenite din vechiul templu. Câteva dintre basoreliefuri prezintă vechiul simbol al soarelui.

În Muzeul arheologic din Heraclion, Creta, se găseşte o cruce din marmură descoperită în ruinele de la Knossos, care datează cel puţin din anul 1600 î.e.n. Aceasta se găsea într-un altar a cărei imagine a fost imortalizată de către Sir Arthur John Evans. În fotografie, crucea este încadrată de două „Zeiţe cu şerpi” simbol al Zeiţei Pământului.

În vechiul oraş al mayaşilor Palenque, care a înflorit în secolul al VII-lea e.n. există aşa-numitul Templul Crucii format din trei structuri principale: Templul Soarelui, Templul Crucii și Templul Crucii Foliate, pe care regele mayaș  K’ihnich Kan B’ahlam II (684-702 e.n.) le-a consacrat în 10 ianuarie 692 e.n. Pe panoul central din Templul Crucii cu Frunze apare un basorelief care îl înfățișează pe regele K’ihnich Kan B’ahlam II în două momente diferite ale vieții sale, copil – personajul din stânga și adult – personajul din dreapta în dreptul c[ruia este indicat anul 684, adică anul în care acesta a devenit rege, împlinind „sacrificiul de sine”. Între cele două personaje, apare un arbore în formă de cruce, deasupra căruia stă o pasăre – avatarul zeului Itzamna, creatorul lumii, zeul principal al mayașilor. Această reprezentare a cucii nu este însă una închinată Soarelui ci mai degrabă este o reprezentare a unui alt simbol religios primordial – „Arborele lumii”, simbolul vieții, al prosperității și al cunoașterii. La mayaşi acesta este reprezentat sub forma porumbului, care ocupă un loc important în mitologia maya.

Crucea ca simbol al zeului-soare a fost utilizată pentru închinare, dar similar cruciuliţelor creştine purtate ca simbol al supunerii în faţa zeului creştin, ea a fost purtată cu aceleaşi conotaţii şi în timpurile antice. Pe „Stela lui Șamși-Adad al V-lea” (824-811 î.e.n.), descoperită în templul lui Nabu din Kalhu (azi Nimrud) în Irak, regele asirian al cărui nume înseamnă „Addu este soarele meu”, poartă la gât o amuletă în formă de cruce. Regele este reprezentat arătând spre emblemele celor cinci mari zei asirieni:  Adad (zeul furtunii), Assur (zeul național al asirienilor), Iștar (zeița vieții, a iubirii și a fecundității), Sin (zeul lunii) și Șamaș (zeul Soare).

O întreagă colecţie de idoli şi amulete în formă de cruce datate între anii 3500 şi 2500 î.e.n. provine din Cipru. S-ar putea spune că ciprioţii sunt primii creştini…

Simbolul crucii a fost utilizat şi pe monede în locul chipului zeului tutelar al emitentului sau drept stemă.

O vastă colecţie de cruci şi simboluri solare provine din vechea civilizaţie hittită. Marea majoritate a pieselor se găsesc în „Muzeul civilizaţiilor anatoliene” din Ankara. În mod expres atrag atenţia câteva piese din bronz unice în felul lor, probabil piese de cult, datate în perioada 2200 – 2000 î.e.n. Majoritatea acestora au fost descoperite în mormintele priciare de la Alaca Höyük dar reprezentări similare au fost găsite şi la Horoztepe. Rolul acestor piese este neclar dar imaginile lor sunt destul de sugestive. Dintre aceste obiecte, trecem în revistă doar trei.

Prima piesă pare să reprezinte cerul susţinut de coarnele „Taurului ceresc”, iar în centrul stă agăţat Soarele sub forma dharmachakrei budiste.

A doua piesă prezintă acelaşi Univers străjuit de cei şapte „zei planetari”, iar în mijloc se găseşte „crucea solară” – Soarele.

A treia piesă este mai complexă. Ea este datată în jurul anului 1.750 î.e.n. şi reprezintă acelaşi Univers, deasupra căruia veghează 12 zei. (Penultimul dintre aceştia a fost rupt şi astfel pot fi număraţi doar 11 zei). Pe „Cerul universului” stau agăţate trei cruci care reprezintă probabil trei zei importanţi: Luna, Soarele şi Venus, adică „SfântaTreime” hittită.

Aceiaşi „Sfântă Treime”, dar de data asta creştină, apare figurată de două ori ceva mai la sud de fosta capitală hittită, în cadrul complexului rupestru mănăstiresc de la Göreme, în Cappadocia, la intrarea în Çarıklı Kilise – „Biserica sandalelor” şi în biserica Sf.Ioan Botezătorul. Ambele biserici au fost decorate în jurul anului 1.200 e.n. şi în mod evident basoreliefurile de la intrare vor să sugereze „Sfânta Treime”. Dumnezeu, Iisus şi Sfântul Duh. Crucea centrală este figurată explicit, chiar în discul solar… Într-un fel aceasta explică de ce ideea Sfintei Treimi creştine s-a născut în Cappadocia…

O interesant cruce, verigă între crucea clasică şi svastică, este cunoscută sub numele de „Crucea Sfintei Brigitte” sau „Bogha Bride”. La origine, simbolul a fost cel al zeiţei Brigantia, divinitate irlandeză de sorginte celtică. Crucea se confecţiona pe data de 1 februarie, când se desfăşura sărbătoarea zeiţei, asociată cu purificarea prin foc, după iarna care se încheia, semnificând astfel începerea primăverii. Sărbătoarea este cunoscută sub numele de Imbolc. Neputând fi ştearsă din folclorul irlandez, zeiţei i-a fost confecţionată o biografie creştină şi a fost trecută în rândul sfinţilor. Astfel vechea zeiţă Brigitte este actualmente o „sfântă” în calendarul creştin catolic.

Vechile tradiţii nu au putut să fie şterse din memoria populaţiilor care trebuiau creştinate şi s-a recurs la o serie de stratageme, mai mult sau mai puţin complicate. În cazul populaţiilor cu rădăcini celtice crucea creştină a fost impusă cu oarecare uşurinţă căci semnul exista deja cu secole înainte de creştinare. Se spune ca Sfântul Patrick a luat simbol celtic al soarelui şi a extins una dintre părţi pentru a forma o combinaţie între crucea creştină şi simbolul celtic al soarelui. Astfel a avut loc naşterea „crucii celtice”, neschimbată în esenţă dar recunoscută astăzi ca o „varietate” a crucii creştine. În Maramureş, la Ariniş, există un vechi cimitir în care se păstrează crucea celtică, neschimbată din vremea când tribul tauriscilor celţi au venit pe aceste meleaguri la sfârşitul epocii fierului. Aceiaşi cruce celtică este prelungită în decorul „porţilor maramureşene”.

Cea mai veche mărturie despre crucea celtică pare să fie „cercul de piatră” de pe insula Lewis din Scoţia. Pietrele de la Callanish, sunt un aranjament cruciform de pietre verticale, care au la mijloc un mic cerc de piere. Monumentul megalitic a fost ridicat în perioada neolitică şi a fost utilizat în scopuri religioase cel puţin timp de 1500 de ani.

Pe continentul nord-american, populaţia indigenă a folosit şi ea semnul crucii ca simbol solar şi a celor patru puncte cardinale, simbolizate de regulă prin patru perechi de yei. Zeii masculini sunt figuraţi cu cap rotund, iar zeităţile feminine cu capul pătrat… Crucea specifică indienilor navajo apare deseori într-o formă ce aminteşte de svastică.

Reprezentările populaţiei navajo fac trimitere spre simbolismul crucii…

Facebook Comentariu
Distribuire
Please follow and like us:
https://i2.wp.com/liber-cugetatori.ro/wp-content/uploads/2019/01/3.1.9.3-Civilizaţia-hittită-3.jpg?fit=339%2C327https://i2.wp.com/liber-cugetatori.ro/wp-content/uploads/2019/01/3.1.9.3-Civilizaţia-hittită-3.jpg?resize=150%2C150RaducreștinismIstoria crestinismuluiistoria religiilormitologiiCrucea, cea cu patru braţe egale, s-a născut acum câteva mii de ani ca imagine a Soarelui şi a fost prezentă ca atare pe tot pământul fie ca simbol individual, fie ataşată zeilor solari aşa cum apare astăzi ataşată lui Iisus. Motivul crucii solare este destul de...Pentru cei care știu să gândească singuri