Înainte chiar de a diviniza soarele, omul primitiv a înţeles că astrul zilei joacă un rol existenţial major şi l-a reprezentat grafic. O parte dintre reprezentările primare ale soarelui au căpătat peste timp putere de simbol şi s-au perpetuat până în religiile de astăzi unde le regăsim sub forma crucii, a svasticii sau a dharmachakrei budiste. Alte reprezentări si-au pierdut importanţa ori au avut o evoluţie ulterioară limitată.

Semnele solare nu au avut un loc de naştere, din care să fi migrat spre alte zone. Cum soarele este peste tot acelaşi, şi simbolurile sale au căpătat forme asemănătoare chiar la populaţii care nu au avut legătură unele cu altele. În momentul în care soarele a început să fie divinizat, şi simbolurile generate de el au căpătat o aură de sacralitate. În acest fel, un simbol solar, precum crucea sau svastica, apare utilizat drept simbol sacru pe tot globul. O ţesătură a populaţiei navajo, amerindienii cunoscuţi şi sub numele de apaşi, prezintă ca decor atât crucea cât şi svastica…

Crucea şi svastica sunt astăzi cele mai cunoscute şi utilizate simboluri solare, dar cel mai vechi simbol solar documentat arheologic este sipirala, ea apărând gravată pe un colţ de mamut provenit de la Mal´ta, în vest de lacul Baikal, datat cu aproximaţie între anii 24.000 – 18.000 î.e.n.

Simbolul este regăsit apoi, la momente de timp diferite diferite, pe toate continentele..

Semnificaţia primară a spiralei nu poate fi identificată cu certitudine dar probabil că simbolul a fost inspirat de către mişcarea soarelui. De fapt, o serie de spirale apar explicit asociate soarelui.

Numele de „sirală” provine din rădăcina indo-europeană „sper, care însemna:  a (se) roti, a (se) învârti, a (se) încolăci, a deveni, a (se) înfășura, a (se) răsuci. Este o imagine a soarelui care se rotește pe boltă, nu atât a soarelui dătător de viață, lucru de la sine înțeles, cât a soarelui – imagine prin excelență a ciclului, a evoluției, a dezvoltării, a continuităţii: naștere-moarte-renaștere. Așa se explică de ce spirala a devenit omniprezentă în viața oamenilor, mai ales în epoca neolitică, după dezvoltarea agriculturii, atunci când spirala a fost asociată fertilităţii fie ca simbol singular decorând idoli feminin ori vase ritualice, fie asociat cu arborele viţii, fie reprezentând unirea rituală a celor două principii masculin și feminin, aşa cum apare în necropole din Sicilia şi Malta.

 

Unirea principiului masculin, cu spirala ca principiu feminin, apare cel mai plastic exprimat pe un vas ritualic din cultura Gumelniţa (4600-3900 î.e.n.), un vas pe care l-am putea numi „Cupă a mirilor” care găzduieşte în interior o pereche bărbat/femeie, la care apare evident simbolistica „phallus/spirală”. Să remarcăm şi sensul spiralei, care se desfășoară din interior spre lume, înfăptuind mica magie a rodirii și a înmulțirii. Rotirea se întinde de la izvorul vieții spre marginile lumii…

În timp, spirala a căpătat şi simbolismul reînnoirii perpetue, al vieţii eterne fiind prezentă pe pereţii bordeielor, ai templelor și ai mormintelor atribuindu-i-se puteri protectoare a celor în viaţă, dar şi a celor morţi. Astfel de spirale au fost identificate decorând locuinţe neolitice dar şi în marile necropole ale vremii.

În Irlanda, la Brú na Bóinne, un centru semnificativ al activității umane neolitice, simbolul spiralei este o caracteristică dominantă. Site-ul este un complex de monumente megalitice dintre care se remarcă impresionantele morminte de la Newgrange, Knowth și Dowth. Fiecare dintre ele are şi o semnificație astronomică. Se crede că Newgrange și Dowth au aliniamente solare legate de solstițiu de iarnă, iar Knowth are o aliniere în legătură cu echinocţiile.

În insulele britanice spiralele apar construite și pe pământ, marcând probabil un loc sacru unde „se deschidea”, poarta dintre cele două lumi, cea a oamenilor și cea a zeilor…

Am văzut că „dubla spirală” apare de regulă drept un simbol al fertilităţii, dar există şi reprezentări ale triplei spiraletriskelion-ul, un simbol care este documentat mai întâi în Malta perioada anilor 4400-3600 î.e.n., îl regăsim în mormântul de la Newgrange (3200 î.e.n.), în decorurile culturii Cucuteni, în Grecia şi apoi în toată Europa.

Tripla spirală pare a fi o emblemă a unei treimi divine, treimi de zei care sunt semnalate în multe mitologii, dar semnul a făcut carieră mai ales în mitologia celtică unde a persistat până în secolul al V-lea e.n., atunci când misionarii creştini au fost nevoiţi să-l preia interpretându-l ca un simbol al Trinităţii creştine: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt.

Și, dacă tot am pomenit de tripla spirală, trebuie să spunem că există şi spirala cvadruplă – tetraskelul – care, pe un vas antic provenit din civilizaţia Cicladelor greceşti, reprezintă imaginea lumii.

Spirala clasică a născut peste timp o serie de simboluri care s-au dezvoltat independent. Este vorba despre Mitsudomoe în Japonia, Gankyil în budismul tibetan sau a coreeanului Taegeuk şi mai ales cunoscutul simbol „Yin şi Yang”, semn modern din taoismul chinez. Totuşi, simbolul chinezesc îşi are strămoşul în reprezentări provenite din cultura preistorică dunăreană.

Please follow and like us:
https://i0.wp.com/liber-cugetatori.ro/wp-content/uploads/2018/12/2.4.14-titlu.jpg?fit=417%2C411https://i0.wp.com/liber-cugetatori.ro/wp-content/uploads/2018/12/2.4.14-titlu.jpg?resize=150%2C150Raduistoria religiilorÎnainte chiar de a diviniza soarele, omul primitiv a înţeles că astrul zilei joacă un rol existenţial major şi l-a reprezentat grafic. O parte dintre reprezentările primare ale soarelui au căpătat peste timp putere de simbol şi s-au perpetuat până în religiile de astăzi unde le regăsim sub forma...Pentru cei care știu să gândească singuri