Mişcarea soarelui pe cer a stârnit imaginaţia oamenilor. În Egipt, acolo unde Nilul era centrul vieţii, soarele a fost „îmbarcat” pe o navă şi trimis în călătorie pe bolta cerească. Barca lui Ra apare ca ilustrare a mitului său, apoi este asociată cu călâtoria către lumea lui Osiris. În final ea a devenit un accesoriu mortuar al oamenilor, pentru ca defunctul să poată călători spre Lumea de Apoi. Barca solară egipteană a trecut mai târziu în mitologia greacă, unde devine barca lui Charon, cea cu care acesta duce morţii peste Styx, în schimbul unei taxe de un obol, monedă care se punea în gura mortului. Obiceiul s-a păstrat până în ziua de astăzi…

Miniaturalizată, „Barca lui Ra” va fi prezentă în templele egiptene unde era folosită în momentele festive pentru a purta zeitatea sau zeităţile templului prin mijlocul mulţimii cu ocazia festivalurilor dedicate acestora. Într-un fel, barca sacră aduce cu descrierea „Chivotului lui Yahweh” din Vechiul Testament iar creştinii africani folosesc Chivotul legii aidoma vechilor bărci solare…

Mitologia solară a fost prezentă şi pe alte meleaguri şi peste tot a născut un atelaj ceresc. În mitologia nordică, zeitatea solară Sol sau Sunna, străbate bolta cerească în „trăsura trasă de cai”, similară „bărcii solare” egiptene. De la Trundolm, din Danemarca, provine o remarcabilă „Trăsură Soarelui”, datată între 1700 – 1500 î.e.n.

Carul soarelui apare în mitologia greacă fie asociat lui Helios, personificare a soarelui, fie zeului solar Apollo şi chiar lui Iisus – „noul soare”, în primele reprezentări creştine. Să remarcăm că în noile mitologii carul zeului solar este tras de către patru cai, cele patru puncte cardinale devenite cele patru braţe ale crucii.

Carele soarelui sunt prezente şi în religia iudaică, ele fiind obiecte de închinare în Templul lui Solomon, cel puţin până la reforma lui Iosia, atunci când acestea au fost scoase din Templu: „A îndepărtat de la intrarea casei Domnului caii, pe care împăraţii lui Iuda îi închinaseră soarelui… şi a ars în foc carele soarelui.” (2 Împăraţi; 23:11). Totuşi mitologia ebraică reţine carul solar în povestea prorocului Ilie, urcat la cer în carul de foc…

Carul solar apare şi în mitologia indiană asociat zeului Surya, personificare a soarelui, care călătoreşte într-un car tras de şapte cai, fiecare dintre ei reprezentând o culoare a curcubeului.

Înainte însă ca vehiculul solar să intre în mitologia greacă, motivul exista atât în lumea tracă cât şi la popoarele celtice unde carul solar era tras de către lebede.

Două astfel de care solare, aparţinând culturii Zuto Brdo – Gârla Mare, provin dintr-un mormânt de la Dupljaja (Serbia) şi datează din anii 1500 î.e.n. Figurile antropomorfe cu chip de pasăre precum şi vehiculul în sine, sunt împodobite cu semne solare: svastica, cercul şi spirale caracteristice cultului solar.

Despre cele două pesonaje masculine prezente în car, predomină supoziţia, sugerată în 1954 de Sprokhoff, că l-ar reprezenta pe un precursor al lui Apollo Hyperboreanul, divinizat ca zeu al soarelui. Există un mit potrivit căruia Apollo ar fi călătorit într-un car tras de lebede spre Helikon, ţara hyperboreenilor sau spre Africa.

Carul votiv este prezent în mai multe zone din spaţiul carpatic, fie ca o prelungire a vechii culturi dunărene, fie de origine celtică. Au fost găsite care din lut la Vlădastra-Olt, Vărşand-Arad şi care din bronz la Bujorul (Cultura Basarabi), Satu Mare şi Orăştie. Care votive au fost însă descoperite peste tot în lumea veche…

Carele solare din vechile mitologii erau folosite cu ocazia procesiunilor dedicate divinităţilor. De aici s-a născut noţiunea de „carnaval”, de la carul cu roţi ce închipuie o navă celtică (carrus navales).

Carnavalurile sau mascaradele la români coincid cu solstiţiul de Anul Nou şi echinocţiul de „lăsata secului”. În tradiţie, 12 personaje figurând cele 12 luni ale anului apar într-un car tras de patru perechi de boi. Este carul ritual solar, preistoric. În urma carului, mascaţii, alaiul dionisiac, copii, gură-cască… Anul Vechi îşi povesteşte faptele, Anul Nou promite vremuri mai bune. Vechile festivităţi închinate zeilor s-au înrădăcinat în tradiţia populară iar religia creştină nu a putut decât să „înfiereze” obiceiul păgân al carnavalelor şi implicit vechea imagine a „carului solar”, pe care l-a atribuit „forţelor răului”…

O incursiune interesantă în privinţa mijloacelor de transport ale zeilor, se poate face în mitologia indiană, acolo unde vehiculele zeilor poartă numele generic de vahana, şi de regulă, fiecare divinitate are o „vahană” specifică…

 

 

 

Please follow and like us:
https://i0.wp.com/liber-cugetatori.ro/wp-content/uploads/2018/11/2.3.38a-Cybele-şi-carul-ei-tras-de-lei..jpg?fit=465%2C442https://i0.wp.com/liber-cugetatori.ro/wp-content/uploads/2018/11/2.3.38a-Cybele-şi-carul-ei-tras-de-lei..jpg?resize=150%2C150Raduistoria religiilorMişcarea soarelui pe cer a stârnit imaginaţia oamenilor. În Egipt, acolo unde Nilul era centrul vieţii, soarele a fost „îmbarcat” pe o navă şi trimis în călătorie pe bolta cerească. Barca lui Ra apare ca ilustrare a mitului său, apoi este asociată cu călâtoria către lumea lui Osiris. În...Pentru cei care știu să gândească singuri