Dacă am urmărit evoluţia Marii Zeiţe, să pătrundem taina miturilor şi a unor simboluri pe care le-a generat.

La începuturile ei, religia a încercat să explice fenomenele din natură, de pe pământ şi din cer. Din acest efort s-au născut o serie de „ştiinţe”, în primul rând astrologia şi astronomia. Toate datele astrale, cunoscute de iniţiaţi, au fost incifrate pentru profani în povestiri. Astfel au apărut mituri şi noi zei, identificaţi în cer.

Una dintre aceste legende este cea generată de „Calea Lactee”. Mai multe povestiri apar în mitologia greacă, acolo unde îl au ca erou principal pe micul Hercules, dar primul mit vine din Egipt, acolo unde Calea Lactee a fost văzută drept un corespondent ceresc al Nilului, artera vitală a ţinutului.

Aşa cum apare pe boltă, Nilul ceresc era un „fluviu de lapte”, un lapte furnizat de către o „vacă divină”. Începând cel puţin din anii 2700 î.e.n., zeiţa-mamă Hathor a fost venerată ca „vacă-zeu”, aşa cum apare în cele mai vechi reprezentări, cu toate simbolurile unui zeu suprem: discul solar, cobra, o „cravată” şi coroană, mai apoi ca o femeie cu cap de vacă, şi în final cu cap uman, păstrând însă coarnele iniţiale. Hator, care mai apoi va fi înlocuită de zeiţa Neith şi în final de către Isis, este însă o reinterpretare relativ târzie a unor „zeiţe-vacă” egiptene mai vechi precum Mehturt sau Mehet-Weret „Vaca celestă”, zeiţă a creației și a renașterii, considerată născătoarea soarelui Ra. Numele zeiţei înseamnă „Marea inundaţie” sau „Marele potop”, cu trimitere directă la Calea Lactee.

Nici zeiţa Mehturt nu a fost însă cea mai veche zeiţă-vacă egipteană. Ea este doar o continuare a zeiţei primordiale Bat, care apare figurată pe „Paleta lui Narmer”, un artefact datând din perioada predinastică, adică din anii 4200 î.e.n.

Vaca celestă egipteană apare în mai multe reprezentări, care în miturile ulterioare a fost luată drept ilustraţie în mitul facerii lumii de către zeul suprem Amon sau Amen, acolo unde vaca primordială a devenit zeiţa cerului Nut.

Zeiţe-vacă sau zeiţe cu coarne apar nu numai în Egipt ci şi în alte zone. Astfel, în India este semnalată zeiţa Kamadhenu– cea care a născut „sacralitatea” vacilor de astăzi, în Scandinavia divinitatea Audhumbla, în Akkad şi Babilon apare Ishtar „Belili” iar în Cartagina zeiţa Tanit

În zona indiană, conceptele religioase, au cunoscut de-a lungul timpului câteva prefaceri majore, de la mitologia prearică, autohtonă, la hinduismul dominant astăzi. Pe parcursul câtorva milenii zeităţile au avut perioade de glorie şi decădere, au fost preluate dintr-o mitologie în alta, conceptele s-au amestecat, şi este dificil de identificat funcţiile primare ale divinităţilor invocate.

Băştinaşii vechii Indii s-au închinat la începuturi Zeiţei Mamă Pământ. Vechile centre de civilizaţie de la Mohenjo-Daro şi Harappa s-a trezit ocupate de războinicii arieni veniţi din nord şi nord-vest. Ei au adus noi zei de sorginte indo-europeană, cunoscuţii drept „zei vedici”. Marea Mamă însă va rămâne întâi sub forma lui Prthivi, reprezentând pământul, apoi Aditi – „Neasemuita”, „Independenta”, „Nemărginita”, mama a divinităţilor primordiale „Aditya”.

Perioada vedică are cea mai mare întindere în timp şi chiar dacă a trecut prin câteva transformări, a avut mereu în fruntea panteonului clasica triadă indo-europeană, peste care trona din ceruri, Dyaus Pitar care apoi, după o reformă religioasă, a devenit Brahman, divinitate abstractă şi care simbolizează esenţa universului, „Absolutul cosmic”.

În această perioadă apare şi un scenariu pentru „facerea lumii”, într-un fel similară cu vechile cosmogonii.

În viziunea cosmogonică indiană, zeul creator a făcut pământul după un proces similar obţinerii caşului din lapte. Astfel, iniţial a existat un imens „ocean de lapte” furnizat de Vaca Celestă – Zeiţa Mamă – imaginea Căii Lactee din care, prin batere de către Vişnu, s-a născut pământul.

Vaca Celestă este păstrată în mitologie până în ziua de astăzi, şi în reforma hinduistă poartă numele de Kamadhenu, nume provenit din „kama-dhenu” însemnând „vacă-dorită”. Datorită ei în religia hindusă de astăzi vaca este un anumal sacru.

Asocierea Marii Zeiţe cu Vaca Sacră a dispărut destul de repede din mitologie dar reminiscenţe a aceastei etape mitologice se regăsesc chiar şi la zeităţile Olimpului grecesc. Hera avea ataşat epitetul „bo-opis”, care ar pute fi tradus prin „cea cu ochi de bou”, epitet ce ar putea indica o zeiţă – vacă. Tînăra Io, preoteasă a zeiţei Hera, este preschimbată într-o vacă albă de către Zeus. Numele strâmtorii Bosfor, înseamnă „Vadul vacii”, în amintirea tinerei preotese.

Scriitorul O. Menghin remarca: „Coarnele bovinelor sunt emblema divinei Magna Mater. Peste tot unde apar, fie în culturile neolitice, fie în iconografie, fie purtate de idoli cu înfăţişare de bovine, ele marchează prezenţa Marii Zeiţe a fertilităţii.”

Coarnele de vacă iniţiale se vor transforma peste timp în „coarnele Lunii” şi astfel o serie de zeităţi care în primă fază au fost „zeiţe-vaci” vor evolua în „zeiţe ale Lunii”, unele dintre ele păstrând cel puţin parţial vechiul atribut al fertilităţii, altele căpătând aparent atribute noi, legate însă de feminitate…

De fapt, zeiţe complexe mai vechi, care însumau o serie întreagă de funcţii, au fost „divizate” în două sau chiar mai multe zeiţe noi, care şi-au împărţit atributele vechii zeiţe sau au preluat doar o parte dintre ele.

Un exemplu al transformării din „zeiţă-vacă” în „zeiţă-Lună” este cartagineza Tanit, „urmaşă” a lui Ishtar dar „inspirată” din egipteana Hator-Isis…

 

Please follow and like us:
https://i0.wp.com/liber-cugetatori.ro/wp-content/uploads/2018/10/19.3-Hator-Muzeul-Louvre.jpg?fit=290%2C421https://i0.wp.com/liber-cugetatori.ro/wp-content/uploads/2018/10/19.3-Hator-Muzeul-Louvre.jpg?resize=150%2C150Raduistoria religiilorDacă am urmărit evoluţia Marii Zeiţe, să pătrundem taina miturilor şi a unor simboluri pe care le-a generat. La începuturile ei, religia a încercat să explice fenomenele din natură, de pe pământ şi din cer. Din acest efort s-au născut o serie de „ştiinţe”, în primul rând astrologia şi astronomia....Pentru cei care știu să gândească singuri