După ce omul primitiv a divinizat obiecte fără formă, el a început să le plămădească şi să creeze zei după chipul şi asemănarea lui…

Se pare că dărnicia pământului a fost primordială şi, sub influenţa matriarhatului, prima zeitate a umanităţii a fost „Marea Zeiţă” sau „Zeiţa Mamă”, identificată cu „Zeiţa Pământ”. Oricum statuetele acestei zeităţi sunt cele mai vechi reprezentări cunoscute ale unei divinităţi.

Statuetele paleolitice şi-au continuat povestea peste timp luând diverse aspecte.

Staţiunea neolitică Çatal Höyük din Turcia oferă vestigii din perioada anilor 7500 – 5700 î.e.n. între care şi o vestită „Madonă”. După milenii, „Marea Zeiţă” este regăsită aidoma dar cu alt nume. „Marea Zeiţă” a evoluat, a devenit „Zeiţa Mamă” o zeitate a rodniciei pământului. Toate zeiţele prezentate accentuează formele „materne”, sâni şi şolduri exagerate. Zeiţa Mamă este posibil să fi fost şi o protectoare a căminului şi a comunităţii, dar în prima fază a avut în principal o funcţie agricolă, ea germinând pământul.

În zona europeană, sub influenţa invaziei popoarelor indo-europene, sunt consemnate statuile unor „zeiţe mamă” de tip „menhir”. Menhirii se încadrează deja în categoria „Zeiţei Mamă a Pământului”…

Prin secolul al IV-lea î.e.n., adică acum mai bine 5000 de ani, Mama Zeiţă a căpătat şi atribute cereşti, îşi pierde din formele materne, căpătând o reprezentare vericală, reprezintă o „axă”, o legătură înte cer şi pământ. Sunt aşa-numitele „Zeiţe – pasăre”. Semnele incizate pe „madonele” carpatice sunt mesaje către cer. Nu există un loc de naştere a acestui nou tip de „madonă”, dar ele abundă în cultura Vinča-Turdaş, apoi vor fi găsite şi în cultura Cucuteni.

Şi la statuetele indiene feminine – shakti –  descoperite în statul indian Gandhara este sesizabilă evoluţia de reprezentare, care apare în cazul „madonelor” carpatice.

Shakti provine din sanscritul „shak” care literar înseamnă „a fi înstare, a putea”, semnifică o forţă sacră, energia cosmică primordială şi personifică divinitatea feminină creatoare, Marea Zeiţă, devenită soţia lui Indra în hinduism.

În timp, atunci când omul a înţeles că viaţa lui depinde şi de factorul ceresc, Cerul a fost la rândul său zeificat. Astfel a apărut o pereche de zei primordiali. În cadrul acestui cuplu, Marea Zeiţă a primit valenţe noi. Momentul de trecere de la Marea Zeiţă la Zeiţa Mamă este insesizabil dar el este legat de clipa în care omul identifică zeii celeşti. Atunci „Marea Zeiţă” se va transforma în „Zeiţa Mamă a Zeilor”.

Această transformare nu este una totală, căci Mama Zeiţă va păstra şi atributele vechii divinităţi şi va rămâne „responsabilă” de rodnicia pămîntului.

Marea Mamă s-a unit cu Cerul şi a dat naştere primilor zei. La început noii zei s-au născut în cer, dar mai târziu viitorii zei cereşti s-au născut pe pământ, au murit şi apoi s-au urcat la cer, transformându-se în stele şi constelaţii. Scenariul unei naşteri pământene şi urcarea ulterioară la cer, s-a repetat pentru zeii care au urmat dar, după „naşterea” primilor zei, şi Marea Zeiţă va lăsa locul unei „Născătoare pământene”, care însă prelua şi funcţiile vechii zeiţe.

O „mamă a zeilor” nu putea fi însă o femeie obişnuită. Ea trebuia să fie cel puţin o semi-zeitate, o femeie neprihănită. Născătoarea îşi va păstra aura divină prin naşteri mistice, ea rămânând astfel mereu pură, devenind „Fecioara veşnică”, un epitet extins apoi şi asupra altor zeităţi feminine, chiar dacă ele nu au fost născătoare de zei.

Această metamorfozare a adus şi o modificare în reprezentarea zeiţei. Ea ţine acum la sân pruncul care va deveni viitorul zeu.

Please follow and like us:
https://i1.wp.com/liber-cugetatori.ro/wp-content/uploads/2018/10/Zeiţa-cu-lei-1.jpg?fit=236%2C277https://i1.wp.com/liber-cugetatori.ro/wp-content/uploads/2018/10/Zeiţa-cu-lei-1.jpg?resize=150%2C150Raduistoria religiilorDupă ce omul primitiv a divinizat obiecte fără formă, el a început să le plămădească şi să creeze zei după chipul şi asemănarea lui... Se pare că dărnicia pământului a fost primordială şi, sub influenţa matriarhatului, prima zeitate a umanităţii a fost „Marea Zeiţă” sau „Zeiţa Mamă”, identificată cu „Zeiţa...Pentru cei care știu să gândească singuri