Fantomele și spiridușii din dormitor explicate de știință
La începutul lunii iunie 2018 Alice M. Gregory care este profesor de psihologie la Goldsmiths, Universitatea din Londra, a publicat carta ”Nodding Off: The Science of Sleep from Cradle to Grave”, unde sunt explicate anumite fenomene legate de somn. La scut timp autoarea a publicat pe site-ul theconversation.com un articol în care prezintă, pe înțelesul tuturor, anumite aspecte ale somnului și legătura acestora cu ”paranormalul” din viața noastră.
Dacă credeți în paranormal, s-ar putea să nu vă surprindă dacă auziți povestiri despre persoane dragi care apar în timpul nopții, explozii uriașe auzite imediat înainte să adoarmă fără o cauză evidentă și alte evenimente speciale. Dar dacă nu credeți?
Interesul meu pentru paranormal a început la o cafea cu un coleg, Chris French, care studiază rapoarte despre experiențe paranormale. Mi-a povestit despre nenumărate persoane care au povestit astfel de evenimente. Aceste experiențe au avut tendința de a începe în timp ce stau în pat. Apoi s-ar întâmpla ceva neobișnuit – poate că ar apărea un demon sau mediul ar părea ciudat sau ar simți o prezență stranie. Persoana care are această experiență ar putea, de asemenea, să raporteze că este lipită de salteaua lor, înțepată în pat, complet incapabilă să se miște.
Nu este surprinzător faptul că oamenii care experimentează astfel de lucruri le-ar putea interpreta ca fiind paranormale. Dar anumite fenomene, cum ar fi paralizia somnului, oferă o alternativă la explicațiile paranormale pentru astfel de evenimente. De aici interesul meu față de subiect, ca cercetător al somnului.
Paralizie în somn
Când dormim, trecem prin diferite etape. Începem noaptea în etapa somnului numită ”non-rapid eye movement” (NREM)- care devine din ce în ce mai ”profundă”. Apoi, ”ne adâncim” mai mult până când atingem etapa somnului numită ”rapid eye movement” (REM). În timpul somnului REM, este foarte probabil să avem vise realiste. În acest stadiu suntem de asemenea paralizați, poate că un mecanism de siguranță care ne oprește să acționăm precum in vis, astfel încât să nu ajungem să încercăm să zboară.
Dar în timpul paraliziei somnului, trăsăturile somnului REM continuă să existe și în realitate. Cei care o experimentează se vor simți treji, dar ar putea să experimenteze halucinații asemănătoare visului și să se lupte pentru a se mișca. Această experiență este destul de comună, apărând în aproximativ 8% dintre persoane (deși estimările variază dramatic în funcție pe cine întrebăm). Este posibil chiar să provocăm paralizia somnului la unii oameni, perturbându-le somnul în anumite moduri specifice.
Unii cercetători, printre care și Franch, cred că acest lucru explică un număr imens de evenimente paranormale. Informațiile despre paralizia somnului devin, în cele din urmă, percepute în conștiința publică, dar acum trebuie să înțelegem mai multe despre acest fenomen.
Lucrarea noastră preliminară, despre care povestesc în noua mea carte Nodding Off: Știința somnului de la leagăn până la mormânt, indică posibile explicații genetice și de mediu pentru motivul datorită căruia unii oameni sunt mai predispuși decât alții să experimenteze paralizia somnului. Acest lucru trebuie acum reprodus folosind mostre mult mai mari. Revizuind lucrările de specialitate, am evidențiat, de asemenea, o serie de alte variabile asociate acestei experiențe comune, inclusiv stresul, traumatismele, dificultățile psihiatrice și bolile fizice.
Sindromul ”capului explodat”
Lăsând la o parte paralizia somnului, cum altfel cercetătorii de somn ajută la explicarea experiențelor paranormale? Oamenii descriu câteodată explozii uriașe în timpul nopții, care pur și simplu nu pot fi explicate. Nu există nici un semn că un raft a căzut sau altă sursă a vreunui zgomot mai puternic. Nu există nimeni care să cânte la chitara electrică de lângă capul tău.
Din nou, acest lucru poate fi legat de somnul nostru – de data aceasta explicat prin „sindromul capului explodant”, un termen inventat relativ recent de către neurologul JMS Pearce. Când adormim, formarea reticulară a trunchiului cerebral (o parte din creierul nostru implicată în conștiință) începe de obicei să împiedice capacitatea noastră de mișcare, de a vedea și a auzi lucrurile. Când întâmpinăm un „bang” în somnul nostru, acest lucru ar putea fi din cauza unei întârzieri în acest proces. În loc ca formarea reticulară să ”închidă” pe rând neuronii responsabili de capacitatea auditivă, exista posibilitatea ca acestea să se ”închidă” de o data si astfel producădu-se senzația de bum sonor.
Ca și în cazul paraliziei somnului, acest fenomen este, de asemenea, subexaminat. Din acest motiv, în 2017, colegii mei și cu mine am colaborat cu BBC Focus și cu Brian Sharpless, un expert important în acest fenomen, pentru a colecta date pe această temă.
Spiriduși și fantome
În cele din urmă, ce ar putea să înțeleagă oamenii de știință din visele premonitorii? S-ar putea să visăm un prieten pe care nu l-am văzut de ani de zile, iar a doua zi acesta să ne sune la telefon. French crede că există o explicație științifică și pentru asta. Citând dintr-o lucrare a lui John Allen Paulos, despre probabilități, explică cum o astfel de întâmplare poate părea surprinzătoare în acel moment, însă probabilitatea să se întâmple așa ceva este destul de mare într-o perioadă mai lungă de timp.
Pentru cercetările cărții mele, am vorbit cu doamna Sinclair, care are 70 de ani și trăiește singură. Mi-a povestit despre ceea ce crezuse că era o fantomă care trăia în casa ei, un spiriduș care o strangula în timpul nopții și alte lucruri care o lăsau pietrificată. Având explicații științifice, ia oferit cu un confort imens și nu mai crede în explicații paranormale pentru lucrurile pe care le-a experimentat.
Speranța noastră este că explicațiile științifice ale experiențelor paranormale ar putea ajuta pe alții prin scăderea anxietății. Aceasta a fost, de asemenea, presupusă ca o metodă potențială prin care să se reducă paralizia somnului. Deci, probabil oferind mai multe informații despre aceste experiențe neobișnuite ar putea chiar să însemne că lucrurile sunt mai puțin susceptibile să meargă râu în timpul nopți.
Articol preluat, tradus și adaptat de pe theconversation.com
lasă un comentariu, scrie-ne părerea ta.