Inainte de a citi aceste rânduri, va rog mai gandiți-va daca religia chiar este un necesar al umanitati, si daca oameni chiar trebuie sa fie parte a unei religii?

Arborele spânzurat – descrierea atrocităților de război după Jacques Callot (1632)

De la inceputul secolului al XVI-lea, timp de peste un secol si jumatate, Europa a fost devastata de razboaie purtate in numele religiei.
In 1517, Martin Luther, un calugar german, a inceput Reforma care urma sa imparta cea mai mare parte a Europei in doua tabere ostile -catolici si protestanti.
In ciuda tulburarilor din Germania, nu a fost nici un razboi de proportii pana in 1546, cand imparatul sfantului Imperiu Roman, habsburgul Carol Quintul, a facut o incercare hotarata, dar zadarnica, de a zdrobi erezia protestanta, in secolul presarat cu conflicte care a urmat, convingerea religioasa fiind un motiv intemeiat pentru ridicarea armelor, dar rareori singurul motiv. Motivele politice si religioase erau deseori combinate, ca in cazul printilor germani care -atat protestanti cat si catolici – doreau sa ingradeasca autoritatea imparatilor habsburgi.
Uneori, cauzele politice depaseau loialitatile religioase, iar Franta catolica, in special, se alia in general cu inamicii protestanti sau chiar musulmani, ai habsburgilor catolici.
Razboaiele din Germania s-au incheiat prin pacea de la Augsburg din 1555.Deoarece nici una dintre parti nu reusise sa castige, tratatul dadea dreptul conducatorului fiecarui stat sa-si aleaga religia. Aceasta libertate se referea doar la religiile catolica si luterana, in ciuda influentei crescande a unei tendinte protestante mai radicale, cea calvinista.

Curand dupa aceasta, campul de lupta s-a mutat in vest.
In Franta, hughenotii (protestantii) erau o minoritate substantiala puternica, In special in randurile nobililor si comerciantilor din orase.
Dupa moartea lui Henric al II-lea, In 1559, autoritatea regala slabise, confruntata cu grupurile de catolici si hughenoti care purtau o lunga serie de razboaie civile religioase.

„Triunf de moarte” operă a lui Prado Brejgel, pictata in ulei pe lemn 117 x 162 cm. Muzeul Prado, Madrid, Spania
În Olanda pe timpul inchiziția in urma unei revolte a taranilor, spaniolii au încercat să suprime revolta populară cu foc și sabie.
Toate acestea se reflectă în opera artistului înregistrata in anul 1562

Cel mai celebru episod a fost Masacrul din Noaptea Sfantului Bartolomeu din 1572, cand catolicii s-au mobilizat la un semn si au macelarit toti protestantii care le-au iesit in cale.
In timp ce Franta era ravasita de razboaie civile, olandezii s-au revoltat impotriva Spaniei si o prapastie adanca s-a deschis intre Spania si Anglia.
Religia a jucat un rol important in aceste conflicte, iar de la jumatatea anilor 1580, diferitele grupuri s-au unit.
O forta expeditionara engleza i-a ajutat pe rebelii olandezi si armada spaniola a fost infranta de englezi, iar trupele spaniole au intervenit in Franta de partea catolicilor.

In final, in Spania rzboaiele au luat sfarsit, iar protestantismul a supravietuit in toate cele trei tari.
In Franta, diviziunile religioase si luptele dintre diferitele grupari au fost complicate de faptul ca Henric al III-lea (1574-89) a fost ultimul din dinastia Valois si ca mostenitorul sau, Henric de Navarre, era hughenot.
Dupa ce atat liderii catolici cat si Henric al III-lea au fost asasinati, Henric de Navarre a devenit primul rege burbon sub numele de Henric al lV-lea, in 1589. insa rezistenta fata de o monarhie protestanta a ramas putemica, in special in Paris, unde catolicismul era de neclintit.
Henric si-a dat seama ca printr-o singura metoda putea impaca majoritatea supusilor si in 1593 s-a convertit la catolicism.

In Franta s-a instalat pacea, spaniolii au fost expulzati, iar Henric a pus bazele unitatii nationale, emitand Edictul de la Nantes, in 1598, prin care acorda hughenotilor libertatea cultului.
Hughenotii au ramas o minoritate puternica pana in 1628.

A urmat apoi Razboiul de 30 de ani (1618-48), cel mai devastator dintre conflictele religioase din Europa.
Acesta a lnceput cand locuitorii Boemiei au refuzat sa continue traditia de a-l proclama rege pe habsburgul austriac Ferdinand.
In timpul unei conferinte, membrii delegatiei lui Ferdinand au fost pur si simplu aruncati pe fereastra (Defenestrarea de la Praga), iar boemii au ales ca rege alt conducator german, protestantul Palatine.
Ajutat de aliatii din Germania si rudele sale habsburgice din Spania, Ferdinand –acum imparat al Sfantului Imperiu Roman – i-a zdrobit pe boemi In lupta de pe Muntele Alb In 1620 si le-a impus catolicismul. Însa conflictul dintre statele catolice si protestante s-a raspandit curand In cea mai mare parte a Europei Centrale, si aproape simultan, a reinceput razboiul olandezo-spaniol (1621).

imagine preluată de pe blogul lui Andrei Vocila

Au urmat ani de progrese si regrese, asedii si jafuri, care au afectat grav Germania.
Fortele habsburgice s-au bucurat de succese, iar cand regele Danernarcei a intervenit, a fost imediat infrant.
Situatia s-a complicat datorita afirmarii lui Wallenstein, un general cu ambitii independente, aflat de partea habsburgilor.
Acesta a fost ucis de ofiterii sai in 1634 – semn ca razboiul incepea sa fie dominat de gruparile politice aflate la putere.
Protestantismul si-a gasit un nou sustinator in persoana regelui suedez Gustavus Adolphus, un general stralucit, ale carui victorii de la Breitenfeld (1631) si Lwen (1632) au schimbat situatia.
Cu toate acestea, Gustavus insusi a fost ucis la Litzen iar suedezii au inceput sa devina mercenari platiti de Richelieu.

Pana la urma, Franta catolica a intrat in razboi impotriva imparatilor catolici, iar intre cele doua tabere a avut loc o lupta, in care de fapt loialitatile religioase erau in mare parte irelevante.
Prin pacea de la Westfalia (1648), Franta si-a atins scopurile.
Statele germane au devenit independente fata de imparat, deschizandu-se calea pentru expansiunea franceza.
O intelegere religioasa a fost stabilit in cadrul pacii de la Augsburg, dar aceasta ii includea si pe calvinisti.

Era evident ca fervoarea religioasa se consumase in Europa, adversarii erau epuizati, iar mania dogmaticilor a inceput sa se potoleasca, si, desi toleranta era departe de a fi universala, nu au mai avut loc niciodata razboaie religioase de mari proportii.

sursă text: Religia și geopolitica – de Andrei Vocilă

pentru un text complet asupra subiectului, vă recomand blogul lui Andrei Vocilă

Please follow and like us:
https://i0.wp.com/liber-cugetatori.ro/wp-content/uploads/2018/06/Arborele-spânzurat-descrierea-atrocităților-de-război-după-Jacques-Callot-1632.jpg?fit=1024%2C452https://i0.wp.com/liber-cugetatori.ro/wp-content/uploads/2018/06/Arborele-spânzurat-descrierea-atrocităților-de-război-după-Jacques-Callot-1632.jpg?resize=150%2C150MaxxCugetări@europaevuluimediu,@liber cugetator,@liber-cugatatori,#liber,#liber-cugetatori,#liber-cugetatori Romania,#liber-cugetatoriRomania,#libercugetator,#libercugetatori,#razboireligiosineuropa,#religie,catolicism,europa evului mediu,evul mediu,protestantism,razboi catolic-protestant,razboiae religioase in europaInainte de a citi aceste rânduri, va rog mai gandiți-va daca religia chiar este un necesar al umanitati, si daca oameni chiar trebuie sa fie parte a unei religii? De la inceputul secolului al XVI-lea, timp de peste un secol si jumatate, Europa a fost devastata de razboaie purtate in...Pentru cei care știu să gândească singuri