A lucra cu un copil, înseamnă a lucra mult cu părinții lui de fapt.

imagine cu sursă necunoscută

 

Una din responsabilitățile mele la cabinet atunci când am un copil în lucru, este să fac discuții cu părinții despre cum lucrează cu copilul acasă, adică cum pun în aplicare sarcinile pe care le stabilim împreună.

Partea grea este să fac aprecieri despre autoritatea părinților, sau mai degrabă despre funcționalitatea autorității. Să o curățăm de expresii critice, să reglam atitudinea și mai ales vocea și nonverbalitatea.

Părinții tind să nu li se pară foarte importantă partea cu vocea și mimica, gesturile. Eu insist să facem separația între vocea fermă și autoritară și vocea agresiv autoritară.

Sunt părinți care speriați de problema copilului, din iubire și din dorința de a evita sa abuzeze copilul nu mai au credibilitate și nici puterea de a pune copilul să facă acțiuni noi, conform strategiei noastre.

Părintele crede că, dacă ar interveni la copil să-l determine/susțină să facă o acțiune ar abuza copilul. O intervenție ferma în comportamentul unui copil nu este abuz dacă impui unui copil să facă ceva chiar dacă nu vrea, mai ales dacă te adresezi ferm „ vreau sa faci x acțiune. Observ că nu vrei, dar eu sunt lângă tine și dacă ți se întâmplă ceva te susțin”. Uneori descopăr că de teama abuzului, unii părinți negociază orice comportament și ajung să se roage de copil în timp ce copilul îi ignoră.

Părintele care are confuzia abuzului, are o problema fină care merită lămurire. Pentru fiecare om, problema lui este importantă și merita abordată cu toată seriozitatea, fără să se facă comparație cu problemele altor oameni. Am întâlnit des mentalitatea că dacă o problemă medicală sau psihologică e gravă și serioasă este considerată importantă, iar daca e ceva mai puțin grav, e moft. Aș vrea să previn comentarii de bagatelizare a problemei. Daca un părinte nu are autoritate pentru ca o considera abuz, atunci pentru acel om, acest aspect este important.

Mențiune:
Considerentele de mai sus, se referă la o categorie de copii în lucru la cabinet. În familiile unde părinții muncesc și există și bunici, pe fondul unei slabe comunicări între membrii familiei și a lipsei de granițe și reguli, copilul tinde să producă zarvă în familie și să se nască mari tensiuni între bunici și părinți, soacră și ginere sau soț și soție. Și da, o astfel de familie e ok să meargă toți la psiholog atât ei cât și copilul, pentru a putea să trăiască toți bine unii cu alții. Într-o casă în care un cuplu trăiește cu socrii, apariția unui copil iubit de toți scoate la iveala toate tensiunile mocnite dintre adulți. Si da, ezitarea unui părinte de-a fi ferm să nu abuzeze copilul este fix punctul de unde se începe repararea relațiilor de familie și debutarea strategiei așa cum este ea conceputa pentru copil, să atingem obiectivul dorit.

În concluzie, dacă un copil este respectat, iubit și văzut așa cum este el, autoritatea parentală poate interveni să stimuleze și susțină noi comportamente la copil, cenzurând altele nedorite. Un comportament cenzurat, explicat ferm care produce plans copilului nu este abuz, mai ales daca toți membrii familiei spun copilului că pentru ei toți este important comportamentul copilului. Nu orice plâns la copil este traumatizant pentru copil, dar cumva părinții trebuie mai pregătiți pentru asta. Dar, unde sunt bune intenții se poate învăța orice este nevoie.

Ca sa fii părinte uneori ai nevoie să înveți din mers curajul, fermitatea, impunerea, răbdarea și altele necesare.

Please follow and like us:
https://i1.wp.com/liber-cugetatori.ro/wp-content/uploads/2018/03/copil-rugandu-se.png?fit=270%2C187https://i1.wp.com/liber-cugetatori.ro/wp-content/uploads/2018/03/copil-rugandu-se.png?resize=150%2C150Dumitrache Vikipsihoterapeutul de serviciu#liber,#liber-cugetatori,#liber-cugetatori Romania,#liber-cugetatoriRomania,#libercugetator,#libercugetatori,#psihoterapeutuldeserviciu,#Viki Dumitrache,abuz,abuzul copilului,copil la psiholog,copilul abuzat,cu copilul la psihoterapeut,familia la psiholog,familie,probleme cu copilul,probleme din cauza copilului,probleme in familieA lucra cu un copil, înseamnă a lucra mult cu părinții lui de fapt.   Una din responsabilitățile mele la cabinet atunci când am un copil în lucru, este să fac discuții cu părinții despre cum lucrează cu copilul acasă, adică cum pun în aplicare sarcinile pe care le stabilim...Pentru cei care știu să gândească singuri