Boboteaza şi nunta din Cana
Biserica creștină a considerat copierea sărbătorilor și a riturilor păgâne ca fiind cea mai bună soluție pentru răspândirea accelerată a cultului creştin în popor, oamenii acelor vremuri fiind puternic atașaţi vechilor sărbători și practici rituale.
În data de 6 ianuarie creştinii ortodocşi sărbătoresc Boboteaza, adică botezul lui Iisus în apa Iordanului. Termenul impus în popor este o construcţie din slavonul „Bogŭ” și botează, adică „Dumnezeu botează”.
La aceiaşi dată, catolicii serbează simultan două evenimente: vizita celor trei magi la naşterea zeului creştin şi „miracolul transformării apei în vin la nunta din Cana Galileii”.
Cei trei magi: Balthasar, Melchior și Gaspar, mozaic din secolul al VI-lea de la Bazilica Sant’Apollinare Nuovo din Ravenna.
Diferenţa de conţinut a sărbătorii religioase, care apare între cele două rituri creştine principale, nu este cauzată de diferende teologice ci mai mult de dorinţa de a estompa obiceiuri zonale oarecum diferite.
În Orient data de 6 ianuarie a fost considerată multă vreme ziua de naştere a lui Iisus şi abia după anul 400 e.n., când naşterea a fost transferată pe 25 decembrie, în locul acesteia a fost instituită Boboteaza sau Epifania, adică „Arătarea Domnului”, care astăzi este interpretată ca botezul lui Iisus de către Ioan Botezătorul.
Cea mai timpurie referire la Epifania ca sărbătoare creștină datează din anul 361 e.n. şi este consemnată în scrierea lui Ammianus Marcellinus. Cam în acelaşi timp, episcopul Ciprului Epifaniu din Salamis spune că 6 ianuarie este „ziua de naștere a lui Hristos, adică Epifania lui”, şi mai afirmă că tot pe 6 ianuarie, Iisus a săvârşit „miracolul transformării apei în vin la nunta din Cana Galileii”. În schimb episcopul creştin spune că botezul lui Iisus a fost săvârşit pe data de 6 noiembrie, deci nu exista încă Boboteaza…
Icoană din patrimoniul muzeului grăniceresc din Năsăud.
Boboteaza a apărut în momentul în care teologii creştini au încercat să susţină veridicitatea a două date de naştere ale lui Iisus, explicând că naşterea fizică a avut loc pe 25 decembrie iar prin botezul din 6 ianuarie a avut loc o „naştere spirituală”. De fapt, cel puţin la acea vreme în Orient, ziua de 6 ianuarie trebuia să rămână şi ca dată de naştere a zeului creştin… De ce?
Aruncând o privire în istorie şi spre vechile mitologii, vom descoperi că în „cultele de mistere” din Egipt, pe 6 ianuarie se sărbătorea naşterea „eonului” din fecioară. Acelaşi Epifaniu din Salamis redă în lucrarea sa, ritul celebrărilor din 6 ianuarie şi semnificaţia acestuia la egiptenii gnostici şi la arabii din Petra, acolo unde se serba naşterea pruncului-zeu Dusares din fecioară. Alt scriitor creştin, şi anume Ipolit, combătând ereziile, descrie cum la Eleusis, în Grecia, la începutul lui ianuarie, în cadrul Misterelor Eleusiene, se năştea zeul şi ierofantul exclama la naşterea pruncului sacru: „Fecioara care era grea a conceput şi a născut un fiu!”. Este vorba despre naşterea zeului Dionysus, care aici purta numele de Iacchus.
La începuturile afirmării religiei creştine, Dionysus a fost principalul adversar al lui Iisus, şi de aceea cele două zile de naştere au fost suprapuse şi, tot din acest motiv, miracolul de la Cana s-a petrecut exact pe 6 ianuarie, căci la această dată exista o sărbătoare a „primului vin”, etapă în procesul de fermentare, care apare cu primul val de frig de după solstiţiu de iarnă. Acest moment a fost identificat cu renaşterea lui Dionysus şi a fost mai târziu oficializat la data de 6 ianuarie, o zi în care „apa a fost transformată în vin”. Acest miracol săvârşit de către Dionysus era celebrat în sanctuarele sale.
Astfel la Elis, în timpul serbării „Thyeia”, un festival al lui Dionysus, trei vase erau plasate de preoţi într-o cameră sigilată pentru ca a doua zi ele să fie găsite, în mod miraculos, umplute cu vin.
La Andros şi Teos, apa care curgea primăvara în templul lui Dionysus se schimba în vin pe pe timpul zilelor de sărbătoare, din datele de 5 şi 6 ianuarie. Transformarea apei în vin era o „minune dionysiacă” pe care Iisus a fost obligat să o îndeplinească, într-o „întrecere” similară celei desfăşurate între Moise şi magii faraonului. Cum la Elis, Dionysus transforma trei vase cu apă în vin, la Cana, Iisus a transformat… şase. În mod cert, Iisus era superior lui Dionysus.
Vas grecesc sec. VII – IV î.e.n. Dionysus transformă apa în vin.
Poate nu este lipsit de interes că aceasta a fost prima minune înfăptuită de către Iisus (Ioan; 2:6-9) şi poate prin această prismă trebuie înţeleasă afirmaţia lui Iisus: „Eu sunt viţa cea adevărată”, deci nu Dionysus! (Vezi Minunile lui Iisus). Astfel în calendarul creştin, data „Nunţii din Cana” este plasată la 6 ianuarie…
Sărbătoarea celor trei magi: Melchior, Baltazar şi Gaspar din religia catolică are un dublu rol. În primul rând, ei fiind prezenţi la naşterea pruncului, este o celebrare indirectă a naşterii lui Iisus pe data de 6 ianuarie, contrapusă sărbătoririi lui Dionysus. În al doilea rând, cei trei au preluat în vestul european rolul miticului Moş Crăciun, ei fiind cei care aduceau daruri copiilor. Tradiţia este puternic înrădăcinată în catolicismul sud-american.
Ca fapt divers, în anul 243 î.e.n., regele sirian Seleucus al II-lea Callinicus aducea ca daruri, în templul din Milet, pentru zeul-soare Apollo: aur, smirnă şi tămâie… Sună cunoscut…
În estul european ablaţiunea creştină a fost preferată şi s-a impus sub numele de Bobotează, căci ea ascunde ritualuri păgâne mai vechi care vizează fertilitatea şi purificarea prin foc şi apă pentru alungarea duhurilor rele. Acum se colindă, se prevestește cum va fi vremea în noul an sau cum va fi recolta. Se crede că în aceste zile animalele vorbesc, capătând puteri neobișnuite.
Această îndepărtare a duhurilor rele se realiza şi prin baia rituală, rit extins şi asupra animalelor. Vechia credinţă a fost transformată în ritualul creştin de sfinţire a apei… Chiar mai noul obicei creştin a aruncatului şi recuperarea crucii din apă îşi are o tradiţie precreştină. În Ţara Făgăraşului s-a păstrat obiceiul ca de Bobotează, bărbaţii să urce pe cursurile de apă în munte. Aici ei îşi aleg în taină „mesagerul”, pe care îl aruncă cu „lepedeul” spre cer şi este „înecat” în apă, ca sacrificiu închinat zeului agriculturii… Mesagerul păgân a fost transformat apoi în crucea creştină…
Istoria religiilor ar trebui predata in scoli, in loc de orele de indoctrinare religioasa ….