Din când în când, uitându-mă pe fb. la postări critice sau din categoriile „mi-e scârbă, m-am săturat, pe-ăla îl disprețuiesc” etc, sesizez fragmentarea sociala care separă oamenii în loc să fim laolaltă toți, funcționali cât se poate.


Cei care suntem azi în viață, contemporani unii cu alții ar trebui să încercăm să fim o echipă, măcar cu solidaritatea necesară să putem trăi unii cu alții, unii lângă alții. Poate e greu de crezut dar pacea, siguranța lumii și sănătatea relațională depind de solidaritatea membrilor intre ei.


Fără solidaritatea sociala, o comunitate poate avea cel mult indivizi sau mici grupuri de indivizi educați dar diferiți între ei. Diferențele individuale devin „oportunități” de conflict sau de frustrare dacă nu știu să fie conștientizate.


Scriu din experiența mea retrospectivă, întrucât am fost critică mare parte din viața mea și mai eram și mândră de acest criticism, ca și cum critica mea era direct proporțională cu mine, mă ventilam prin ea ….numai că de fapt mă amorsam singură și nu ajuta cu nimic lumea. (Bine că am învățat umorul total la timp, că asta m-a salvat ). Apoi, mi-am propus să înțeleg oamenii în loc să-i critic și asta m-a băgat într-o ceață și m-a obligat să mă întreb, să fiu onestă, să înțeleg lucruri despre mine, să-mi văd limite, să văd limite la alții și mai ales diferențe (în planuri diferite).


Ce-am înțeles eu, e că, oamenii nu-i pot înțelege decât din postura de iubire cu respect față convingerile sale, din postura de drepturi egale la viață și din postura de-a respecta diferențele de cultură, educație, religie, bani etc.
Cu această atitudine, mi-am mai clarificat viziunea și-am înțeles că pot să-mi păstrez și critica pentru situațiile când un om poate afecta natura sau societatea prin acțiunile lui, dar în rest să mă pot acomoda să respect diferențele dintre mine și ceilalți și să încerc să fiu membru în echipa mare a oamenilor.


Provocarea de-a putea să încerci să-l înțelegi pe celălalt mi se pare una dintre cele mai mari aventuri ale vieții, o sarcină foarte complexă la care pui la bătaie empatia, inteligența, respectul, gândirea, comunicarea, toleranța, iertarea, acceptarea de sine, controlul furiei și al fricii, modestia, mărinimia, compasiunea, bucuria, sentimentul de-a exista și de-a se merita să trăiești, sentimentul de-a fi important, etc

Please follow and like us:
0
https://i0.wp.com/liber-cugetatori.ro/wp-content/uploads/2017/08/toleranță-vs-ură.jpg?fit=560%2C280https://i0.wp.com/liber-cugetatori.ro/wp-content/uploads/2017/08/toleranță-vs-ură.jpg?resize=150%2C150Dumitrache VikiCugetăripsihoterapeutul de serviciu@liber cugetator,@liber-cugatatori,#despretoleranță,#efecteleuriișidispretului,#liber,#liber-cugetatori,#liber-cugetatori Romania,#libercugetator,#libercugetatori,#psihoterapeutuldeserviciu,#Viki Dumitrache,#Viki Dumitrake,despre toleranță,dispreț,efectele urii si dispretului,înjurii,înțelegere,jigniri,toleranță,urăDin când în când, uitându-mă pe fb. la postări critice sau din categoriile „mi-e scârbă, m-am săturat, pe-ăla îl disprețuiesc” etc, sesizez fragmentarea sociala care separă oamenii în loc să fim laolaltă toți, funcționali cât se poate. Cei care suntem azi în viață, contemporani unii cu alții ar trebui să...Pentru cei care știu să gândească singuri