O nouă metodă de psihoterapie cu real impact poate fi de folos oricui.
Pentru cei care nu mă cunosc sunt psihoterapeut de profesie, cu ceva ani în urmă am dezvoltat o tehnica de psihoterapie care și-a demonstrat un real succes în ameliorarea durerilor, grăbirea vindecărilor, etc. Acest articol vă va oferi parte din experiența mea dezvăluind secretele tehnicii dezvoltate de mine, numite psihofotoshop.„poți să-ți imaginezi un elefant”? Dacă poți, fii atent și observă sau înțelege ce înseamnă a-ți imagina elefantul.
Îl vezi? Nu chiar. Dar, ți-l închipui. Ok, deci a-ți imagina elefantul, înseamnă a-l vedea în închipuire. Apoi, dacă înțelegi ce înseamnă a-ți imagina un elefant, poți să operezi asupra elefantului, să-l imaginezi roșu cu buline verzi? Sau, poți să-l mărești, micșorezi? Poți să-ți imaginezi elefantul având picioare de girafa? Sau urechile mai lungi și blegi? Da, aproape orice om poate să facă asta, dacă vrea. Bun. Până aici, am descris ce se întâmplă în capul nostru când ne concentrăm și când ne solicităm ceva .
Ca să mergem mai departe cu explicația termenului de psihofotoshop, voi spune că termenul e inspirat din termenul de edit photoshop, adică din aplicația cu care mărești o fotografie sau o micșorezi, cu care îi schimbi luminozitatea sau alte elemente. Ceea ce mai avem nevoie este să ne plimbăm prin corp și să ne simțim anumite zone pe rând și să ne lăsăm să ne imaginăm cum arată zona. Chiar și la corpul sănătos, putem scana cu atenția internă labă piciorului în interior să ne închipuim concret oasele, mușchii, tendoanele, vasele de sânge, pielea. Sau stomacul să-l simțim și să-l imaginăm în minte ce formă are, ce e înăuntrul lui, cum arată.
Dar nu ne întrebam ca și cum știm ci cum simțim sau cum ne imaginăm după cum simțim. Ca și când, dacă am fi legați la ochi și ghicim pe pipăite-lea anumite obiecte pe care ni le și imaginam. Gen sunt legată la ochi și mi se dă un pahar cu picior și mi-l pune în mână și pipăind simț piciorul și discul cerc de bază pe care stă dar observ că e greu și asta mă face să presupun că e plin cu ceva și deja îmi imaginez paharul chiar dacă nu l-am văzut niciodată. De asemenea, pentru că acest program să fie înțeles și practicat, trebuie să adăugăm ideea de a simți senzațiile sau durerile din corp și anume localizarea lor.
Nu e greu să localizezi o durere pentru că durerea o simțim toți plasată unde este, într-un loc: gât dacă este roșu, genunchi dacă cădem și se umflă, deget dacă ne tăiem cu cuțitul etc Când avem o durere și vrem să folosm psihofotoshopul, plecând de la durere sau disconfort (picioare umflate, balonare etc) localizăm durerea pentru a-i da un contur și o formă, adică o decupăm mental să știm ce formă are, apoi ne lăsăm să ne imaginăm ce e acolo și cum ar arăta acel loc.
Din câte știu, de la mine din minte precum și de la oamenii cu care am vorbit, mintea ne dă flashuri cu imaginea locului bolnav, la unii din noi scurte, altora concret mai statice putând fi studiate. Majoritatea din noi nici nu realizam că mintea ni le oferă pentru că dacă nu știm de aceste qualia (așa se cheamă) nici nu le conștientizăm. Dacă aflăm de ele și le pândim, le vom identifica în procesul mintal.
În acest punct începe originalitatea minții.
Mă uit ca un artist la opera lui, la ceea ce îmi imaginez în genunchi dar mă uit global. Mă uit cu ochi de inventator. Gen, totul e în imaginație, așadar pot modifica aceste lucruri prin a interveni cu unelte imaginare. Aici când e vorba de a lăsa imaginarul să creeze mă las ca într-un joc. Mă uit ca un jucător care joacă ceva și trebuie să creeze sau inventeze ce i s-ar părea potrivit. Nu logic potrivit ci lăsând pur și simplu inventică să propună. De exemplu, am o movilă de puroi, cum aș putea scăpa de ea? În imaginație sunt posibile un număr infinit de răspunsuri: să vină nano-roboți să o care, să vină un gunoier să o încarce în roabă, să vină Micky Mouse să facă o vrajă să dispară, să vină Obama să o ia cu pensetă, să vină un inginer cu un laser să o dizolve, să vină un chimist să o transforme etc
Cumva, propunerea trebuie chemată și lăsată să vină din adâncul nostru, să iasă din subconștient sau din eter de unde o veni. Mă întreb lejer înăuntru, rațional sau irațional ce soluție ar merge? Și las să văd ce-mi vine. Acel rezultat care-ți vine din intuiție, acela e cel potrivit de a te pune pe treabă să corectezi zona, să vindeci locul imaginându-ți procesul. Ai edem, drenează-l. Ai un coș? Grăbește-i vindecarea printr-un pps făcut din 5 planșe compilate de la amintirea altor coși, grăbind procesul.
Muncește în acest proces al tău pentru tine făcut de tine. E gratis și nu ai nevoie decât de un mic timp să te gândești altfel la boală și să lucrezi în imaginație, făcând modificări imaginare creând și folosind intuiția.
- să fii centrat (locus of control intern)
- să fii autentic (spontan si cu sentimentul de a-ți trăi propria viață)
- să examinezi credințele despre boala și să le corectezi
- să înțelegi cum e posibil să intervii
- să crezi că și tu poți face asta dar natural nu impus sau forțat
- să simți că meriți
- să simți că poți trăi sănătos (asta presupune că bolnav ar putea fi mai tolerabil !!!)
- să te poți imagina în viitor fără boală
- să înveți să simți corpul
- să știi cum să faci priză din atenție și minte într-un punct din corp și să fii martor să simți diferența
- să ai reprezentarea mintală a bolii
- să găsești variante personale de intervenție în imaginație
- să implici respirația în asta
- să depistezi punctele de credință din copilărie pentru placebo (asta e cel mai greu)
- să ai simțul umorului și să dublezi procesul de joc si râs
- să faci asta jucându-te și din iubire nu din frica
- să ai o persoana de susținere cu care să lucrezi și o relație de totală încredere în acea persoană
La finalul unei rețete de mâncare se zice pofta buna, aici va zic „vindecare originală si ireversibilă!
lasă un comentariu, scrie-ne părerea ta.