Imensul număr de victime ale creştinismului, execuţii fizice sau morale, face imposibil chiar şi un inventar sumar al acestora, dar merită trecut în revistă, aleatoriu, câteva dintre victimele marcante, multe dintre ele recunoscute mai apoi ca nevinovate chiar de către Biserică…

Ioana d’Arc este eroina legendară a Franţei şi singura sa vină a fost că era o bună creştină, poate prea îndoctrinată. Indiferent dacă Fecioara din Orleans era sau nu schizofrenică, dacă a contribuit decisiv sau nu la eliberarea Orleansului, ea s-a bucurat de o popularitate în rândul populaţiei, fapt ce a iritat Biserica Catolică, care în 1431 a deschis sub acuzaţia de erezie, un proces împotriva Ioanei d’Arc. La 30 mai 1431, când încă nu împlinise 19 ani, ea a fost arsă pe rug în piaţa Vieux-Marché din Rouen.

După 25 de ani, la solicitarea lui Carol al VII-lea şi sub autoritatea papei Calixt al III-lea, a avut loc un „Proces de Nulitate”, încheiat cu o şedinţă solemnă în care se declară nulă condamnarea iniţială. Moarta a fost transferată din Iad în Rai

Biserica Catolică o va beatifica în 1909, în momentul în care Republica Franceză se pregătea să voteze legea separării Bisericii de Stat… Mai apoi, în anul 1920, la aproape 500 de ani de la executarea ei, eretica va fi declarată o sfântă a Bisericii Catolice…

 

Étienne Dolet a fost un cărturar francez care a tratat subiecte teologice, fapt ce a determinat Inchiziția franceză să-i monitorizeze îndeaproape activitățile. După ce a fost închis de mai multe ori, a fost condamnat în cele din urmă pentru erezie și ars pe rug împreună cu cărțile sale la 3 august 1546, datorită eforturilor combinate ale parlamentului Parisului, Inchiziției și Facultății teologice a Sorbonnei.

Peste ani, Étienne Dolet a devenit un simbol al gândirii libere iar în anul 1889 i-a fost înălţată o statuie în piaţa Place Maubert din Paris. Un bust al acestuia a fost plasat în grădinile Hardouineau din Orleans, locul său de naştere. În 1955 bustul său a fost transferat în parcul primăriei din oraş.

 

Nicolaus Copernic (1473 – 1543) a fost preot, prelat catolic şiDoctor în Drept canonic. Putea ajunge un preot de succes dar… Studiile, biblioteca unchiului său episcopul Lukas Watzenrode şi apoi o călătorie în Italia, unde a făcut cunoştinţi cu scrierile lui Aristarh din Samos, cel care cu mai bine de un mileniu și jumătate înainte afirmase că Pământul și celelalte planete se rotesc în jurul Soarelui şi nu invers, l-au făcut un „eretic”. Înainte de a împlini 40 de ani, Copernic scrisese deja Comentariolus, o descriere a modelului heliocentric al sistemului solar, manuscrisul fiind însă destinat numai apropiaților, din motive uşor de ghicit. Opera sa fundamentală,  De Revolutionibus Orbium Coelestium („Despre mișcările de revoluție ale corpurilor cerești”), care contrazicea doctrina oficială a Bisericii va fi termină în 1530. Conștient de pericolul care plana asupra vieţii sale, lucrarea va fi dată spre publicare abia în anul 1543, cu puțin înainte de moarte. Lucrările lui Copernic au fost proscrise şi puse la Index şi au fost scoase abia în 1835, împreună cu cele ale lui Johannes Kepler.

Biserica l-a condamnat atunci pe Copernic pentru ca în 2010, ereticul să fie reînhumat într-o ceremonie specială, cu onoruri bisericeşti, ca semn de reconciliere…

Giordano Bruno (1548 – 1600) a fost călugăr şi preot. În mănăstire, pe lângă sfânta Biblie, el a mai găsit şi scrieri ale lui Platon şi Aristotel, care îl împing pe „căi greşite”. Este nevoit să fugă din lăcaşul sfânt pentru a scăpa de acuzațiile de erezie. Stabilit iniţial la Geneva, este excomunicat și se refugiază în Franţa unde are o activitate prodigioasă, scriind peste 20 de lucrări, printre care: Despre infinitatea universului și a lumilor (1584), Despre cauză, început și unitate (1584). Giordano Bruno susține că stelele sunt asemănătoare Soarelui, că Universul este infinit și conține un număr infinit de lumi populate de ființe inteligente. În lucrarea Cina cenușii (1585) expune teoriile lui Copernic. Pentru Biserică era mult prea mult! Giordano Bruno este arestat. După șase ani de detenție, timp în care este supus la nesfârșite interogatorii, este adus în fața tribunalului inchizitorial, prezidat de cardinalul Bellarmino. Refuzând să-și abjure convingerile, este condamnat pentru erezie și ars pe rug la 17 februarie 1600 în piața „Campo dei Fiori” din Roma. Toate operele sale au fost interzise și, în 1603, au fost puse la index (Index librorum prohibitorum). Numele lui a devenit sinonim cu cel de victimă a obscurantismului…

La locul martiriului său, în piața Campo dei Fiori, administrația orașului Roma i-a ridicat la sfârșitul secolului al XIX-lea o statuie, dedicată libertății de gândire. Patru sute de ani după executarea sa, Biserica Catolică, prin glasul papei Ioan-Paul II, și-a exprimat „profunda durere”, regretând eroarea comisă prin condamnarea la moarte a lui Giordano Bruno. Un nou transfer în Rai

Galileo arătând Dogelui Veneţiei cum funcţionează telescopul (Frescă de Giuseppe Bertini)

 

Galileo Galilei (1564 – 1642) a fost educat la mănăstirea Camaldonese în apropiere de Florenţa. S-a înscris la Universitatea din Pisa cu gândul de a deveni preot dar spiritul său, înclinat spre cercetare şi cunoaştere, nu a aceptat puerilul povestirilor biblice şi Galilei s-a îndreptat spre matematică, fizică şi mai ales spre astronomie. Poate mai mult decât orice altă persoană, Galileo a fost responsabil pentru nașterea științei moderne.

După 1610, Galilei a început să susțină public heliocentrismul, o teorie „falsă și contrară Scripturii”şi la începutul lui 1615 a fost denunţat Inchiziţiei.

În prim moment Galilei a fost achitat, savantul promiţând să nu mai discute public convingerile sale. Mai târziu însă și-a apărat din nou părerile în celebra sa lucrare Dialog despre cele două sisteme principale ale lumii, publicată în 1632, a fost judecat de Inchiziție, găsit „vehement suspect de erezie”, forțat să retracteze și și-a petrecut ultimii 9 ani vieții în arest la domiciliu. Indulgenţa arătată de către Inchiziţie faţă de Galilei se explică probabil prin prietenia sa cu Papa Urban al VIII-lea. După moartea lui Galileo, lucrările sale, trecute la Index. În 1718, biserica a ridicat interdicţia privitoare la scrierile lui Galilei, iar acesta a fost exhumat şi înmormântat cu onoruri în basilica Santa Croce din Florenţa.

După 4 secole de la condamnarea sa, în anul 1992, Vaticanul l-a iertat pe Galileo și în 2011 îl va onora printr-o expoziţie, prilej cu care îşi va cere iertare pentru eroarea făcută. „E pur si muove”…

(„Imagine” – Lohn Lennon; 1971)

Cu prilejul expoziţiei din 2011 dedicată lui Galileo Galilei, Biserica Catolică le-a cerut de asemenea iertare unui lung şir de victime pe care creştinismul le-a făcut dintr-o „regretabilă eroare” printre care şi membrilor formaţiei Beatles, pe care în urmă cu câteva zeci de ani îi declara satanişti, drogaţi şi demonizaţi…

Muzica celebrei formaţie nu a prea fost îndrăgită de Biserică, care preferă o lălăială înălţătoare, iar cum asta nu ar fi fost destul, John Lennon se pare că a avut şi o declaraţie care a deranjat creştinătatea, spunând într-un interviu că religia creștină este pe moarte şi afirmând că Beatles e mai populară ca Iisus. După ce Vaticanul a emis un protest, au venit interdicţii de difuzare impuse staţiilor de radio spaniole, olandeze şi în Africa de Sud iar albumele lor au fost interzise sau chiar arse în țări din America de Sud. La 8 decembrie 1980 Lennon a fost asasinat de un presupus bolnav psihic, care la proces a declarat că asta „a fost voința lui Dumnezeu”… Probabil lui Dumnezeu nu-i plăceau versurile lui Lennon:
Imaginează-ţi că nu există Rai
E uşor dacă încerci.
Nici un Iad nu e,
Deasupra noastră e doar cerul.
Imaginează-ţi toţi oamenii
Trăind doar pentru azi.
Imaginează-ţi că nu există ţări
Nu e greu să o faci.
Nimic pentru care să ucizi sau să mori
Şi nicio religie.
Imaginează-ţi toţi oamenii
Trăindu-şi viaţa în pace….”

Please follow and like us:
0
https://i2.wp.com/liber-cugetatori.ro/wp-content/uploads/2017/10/V.3.4-Giordano-Bruno.jpg?fit=1024%2C761https://i2.wp.com/liber-cugetatori.ro/wp-content/uploads/2017/10/V.3.4-Giordano-Bruno.jpg?resize=150%2C150RaduIstoria crestinismului@liber cugetator,@liber-cugatatori,#crimelecrestinismului,#liber,#liber-cugetatori,#liber-cugetatori Romania,#libercugetator,#libercugetatori,#radubesuan,#victemelecrestinismului,crimele crestinismului,Radu Besuan,victemele crtestinismului episod 3Imensul număr de victime ale creştinismului, execuţii fizice sau morale, face imposibil chiar şi un inventar sumar al acestora, dar merită trecut în revistă, aleatoriu, câteva dintre victimele marcante, multe dintre ele recunoscute mai apoi ca nevinovate chiar de către Biserică... Ioana d'Arc este eroina legendară a Franţei şi singura...Pentru cei care știu să gândească singuri