Despre pseudo-psihologie prin ochii unui psihoterapeut
Nu-s obsedată de psihologii care practică pseudopsihologie, coaching sau alte forme alternative de vindecare și dezvoltare, dar îi studiez când am ocazia. Colegii mei sunt supărați și revoltați din cauza lor, pentru că există pe piață și lumea merge la ei. Recunosc că ar fi mult mai simplu și frumos dacă ei nu ar exista și toți am merge la psiholog. Recunosc, am întâlnit și eu mostre de pseudopsihologie care m-au revoltat.
Cum ziceam, îi studiez cu curiozitate și chiar cu ochi de psiholog, ca să înteleg „ce și cum”.Ici-colo, găsesc tehnici interesante, idei valoroase puse la bătaie, practici și ritualuri derivând dintr-o „logică mistică”, dar asta e destul de rar.
N-am cum să ratez întâlnirile cu escrocheria sau „desenele animate psihologice”. Azi am vazut într-un grup o discuție pe tema unui curs (parte dintr-o serie de cursuri) care vindea și promitea vindecarea prin autosugestie. Se afirma, sub postarea respectivă, că psihologul respectiv „e cel mai tare” și că te învață să-ți controlezi propriul creier, să te vindeci și să te deștepți. Mă gândeam cât de suculentă e tema „creierul – organ misterios”, cu bonusul subconștientului, cu hipnoza.
Câte idei dubioase circula printre noi, idei pe care cu totii le vehiculăm uneori, gen:
– totul e din creier. Folosim doar 2-10% din el;
– creierul e un supercomputer;
– puterea e în subconștient. Cel care „pătrunde” acolo face minuni (!) etc.
Acestor idei li se adaugă:
– confuzia delimitărilor de termeni: spirit, conștiință, suflet, minte, intelect, psihic, subconștient, inconștient, supraconștient, aură, sine, ego, eu, al 3-lea ochi, chakre etc.;
– viziunea religioasă (confuză, prin modelul naiv propus, dar și prin imbecilitatea coexistenței mai multor religii);
– viziunea teoriei conspirației care complică lucrurile, oricum complicate;
– viziunea de cartier, gen „Las Fierbinți, care creează și întrețin modele explicative folclorice, viziune prezentă la fiecare colț de stradă unde birtul e în sediul fostei biblioteci;
– alți factori care există și nu-mi vin să-i scriu acum.
Acești pseudo-psihologi, sau, mai bine zis, psihologi gospodari care vând chanelling, îngeri și autosugestii de vindecare, promit omului, care plătește cursul, că-și va lua în primire propriul creier, propria-i karmă 
și că va trăi fericit până la adânci bătrâneți cuantice. În jungla de idei care-și licitează influența, nici nu mă mai mir că există toate aceste aspecte, ce țin de economia fericirii și a orientării omului după miracole.
Astfel, pseudo-psihologia are un mare potențial de a fi folosită voluntar, dar, de cele mai multe ori, involuntar, ca unealtă de propagandă religioasă.
lasă un comentariu, scrie-ne părerea ta.