(I)mortalitate: Cât de mult putem trăi?
1. Definirea speranței de viață – limita maximă
Oamenii de știință de la Colegiul de Medicină „Albert Einstein” afirmă că au descoperit limita maximă a vieții unui om și că este o limită pe care nu o vom mai putea depăși. Dr. Jan Vjig, profesor de oftalmologie si știință vizuală la Colegiul Albert Einsten, a condus cercetarea care a fost publicată în jurnalul Nature.
Folosindu-se de baza de date a Mortalitatii Omului, date ale populației din peste 40 de țări și datele despre speranța maximă de viață din Baza Internațională de Date a Longevității, cercetătorii au identificat vârsta maximă a vieții omenești, aceasta fiind de 115 ani, cu o limită absolută de 125 de ani.
Vjig evidențiat că deja am aflat tot ce am putut prin biologie: „Datele sugerează că aceasta (longevitatea maximă) a fost atinsă și că s-a întâmplat în anii 1990.”.
Durata vieții a fost în creștere încă din secolul al XIX-lea, datorită îmbunătățirii domeniului sănătății publice, dietei, mediului înconjurător și a altor factori. Analizarea datelor arată că, în timp ce mortalitatea la vârste înaintate a cunoscut o scădere încă din anii 1900, vârsta medie la momentul decesului a atins apogeul în anul 1995 – chiar dacă a crescut rapid între anii ’70 și anii ’90 – indicând o limită a speranței de viață.
Este de recunoscut faptul că cea mai ridicată vârstă documentată, din istorie, îi aparține lui Jeanne Clement, o franțuzoaică care a decedat la vârsta de 122 de ani, în 1997, apropiindu-se de apogeul de speranță de viață din 1995. Vjig și echipa lui au concluzionat că posibilitatea ca o persoană să trăiască 125 de ani este mai puțin de 1 la 10.000.
2. O posibilă extensie?
Deci, asta e? Putem trăi până la 125 de ani? „Progresele viitoare împotriva infecțiilor și a bolilor cronice ar putea să ofere puțină viață în plus, dar nu maximul vieții.” spune Vjig.
De aici pot continua îmbunătățirile din bionică și cele în biologia sintetică. Într-adevăr, progresele din câmpul biotehnicii fac valuri și, folosindu-se de CRISPR (și cercetarea genetică în general), fac posibilă modificarea ADN-ului, a codului vieții însăși. Aceleași „unelte” ne pot ajuta și să extindem viața prin diferite metode.
Vjig spune, însă, că doar această modificare genetică nu va fi de ajuns: „Deși este posibil ca descoperirile terapeutice să extindă durata vieții umane peste limitele calculate de noi, asemenea îmbunătățiri vor fi nevoite să acopere numeroasele variante genetice care apar pentru a determina durata vieții umane”, afirmă Vijg.
Mărind durata vieții umane, vom avea nevoie de cercetări extinse, dar este un lucru care merită încercat… poate va trebui să trecem pe artificial.
articol preluat, tradus și adaptat de pe: futurism.com
lasă un comentariu, scrie-ne părerea ta.