Oare mai suntem influențați de selecția naturală? Da, desigur, noi încă mai evoluăm.
Da, desigur, noi încă mai evoluăm.
Genele ce provoacă sindromul Alzheimer și cele ce provoacă dependență de nicotină, încep să fie mai rar întâlnite în genomul acelor indivizi cu o rată de viață mai mare. Meditând asupra acestui lucru, ne dăm seama ca selecția naturală are menirea să mai reducă din indivizii ce nu aduc „foloase„.
Într-o cercetare masivă cu o acoperire de cca 170 mii oameni, atât din UK, cât și din S.U.A., oamenii de știință(cercetătorii), au descoperit o serie de gene individuale, iar aceste gene aranjându-se într-o pictură, continuă să picteze manopera genomului uman, demonstrează cum genomul nostru evoluează încet, de la o generație la alta.
Cercetătorii din Columbia University, de asemenea și Centrul genomului Uman din NY împreună cu Cambridge University, sunt gata să facă un pas uriaș în arta măsurării tempului de evoluție umană.
Comparațiile sunt făcute din 20 în 20 ani, prin aceste salturi de timp îndelungat este mai ușor de observat cum omul contemporan se dezvoltă în înălțime și dimensiune.
Pe perioade mai scurte de timp, Noi suntem capabili a compara genele și cum acestea se preschimbă (apar mutații), unele se pronunță, altele deopotrivă, dispar, ca să ne permită să ne adaptăm condițiilor de mediu.
Schimbarea în tipurile de alimentare, de la mâncare crudă la cea preparată, la diferite popoare, a dus la o serie de adaptări, precum adaptarea organismului la sintetizarea lactozei zaharoase (izomer al zaharozei), acum cca 20 mii ani în urmă.
Cu 10 mii de ani în urmă, o altă mutație a Genei ‘HERC2′, a permis ca nuanța de culoare albastră a ochilor, iar această mutație poate fi ușor pronunțată în unele regiuni ale globului.
O modificare genetică recentă, provocată de fenomenul urbanizării, a dus spre dezvoltarea acelor gene ce raspund de codificarea imunitară în celule, ce a permis formării de imunitate împotriva bolilor ce se transmit prin contact cu suprafața infectată, boli precum Tuberculoza sau lepra.
Nu este nici un motiv pentru a crede că selecția naturală a uitat de specia umană, chiar dacă de ceva timp aceasta este mai mult „urbană” decât „naturală”.
Din cercetări, se poate de spus că toți acești 40 de mii de ani de evoluție umană se petrec într-un singur temp, ba nu , s-ar spune că în unul din ce în ce mai accelerat.
Pentru a vedea cum genele au contribuit asupra dezvoltării noastre ca specie, și pentru a avea o imagine clară cum vom evolua pe viitor, oamenii de știință au apelat la o rețea largă de material genetic, pentru a ști exact care gene unite în lanț ne sporesc rata de viață.
Echipa de cercetare a unit datele componentelor genetice a 57’696 de indivizi, a căror probe au fost colectate de Centrul de Cercetare a Bolilor Epidemiologice , axat pe maturi si oameni în etate, cu datele genetice a 117’648 de voluntari a căror material genetic a fost colectat voluntar pentru „UK Biobank”.
„Au fost inițial doar semne subtile, dar totuși ne-a reușit să găsim dovezile necesare pentru a afirma că selecția naturală încă mai este prezentă și la specia umană la etapa actuală de existență” a spus Joseph Pickrell, cercetător la Columbia University.
Un exemplu mai frecvent întâlnit, este acea mutație produsă de gena „CHRNA3” , ce răspunde de codificarea acetilcolinei de nicotină la nivelul receptorilor de simț.
Cercetarea a dezvăluit o scădere marcantă, în prevalență. Pe când bărbații ajung la maturitate indicau un indice al adicției către nicotină mai sporit, acum datorită acestei mutații, atracția către nicotină a început să piardă teritoriu în față genei răspunzătoare de longetivitate, astfel încetul cu încetul gena ce răspundea de adicție către nicotină este scoasă din uzul genotipic.
O altă variație de gene, precum gena, ApoE ε4, care codifică celula de proteină pentru a schimba menirea ei să transporte colesterolul și să refacă zonele traumate ale creierului.
Posesorii acestei variații de proteină au o probabilitate mai sporită să dezvolte pe parcurs sindromul Alzheimer. Cercetările au prezentat o descreștere a acestei gene la femeile trecute de vârsta de 70 ani.
Pe cât noile descoperiri sunt surprinzătoare, pe atât și de înspăimântătoare, deoarece cercetă-torii au mai identificat și variații ale acestor gene, dar cu mult mai periculoase.
Dar cei drept, ei nu pot fi în întregime convinși dacă aceste gene sunt în proces de stabilizare sau exterminare din genomul uman și nici nu știu dacă ele pot să se activeze în organismul gazdă în care se află.
„Posibil că bărbații care nu sunt purtători ai acestor mutații(negative), pot avea mai mulți copii, sau bărbații cu o rată de viață mai mare, pot să-și ajute strănepoții, prin a le mări șansele la supravețuire” , din spusele cercetătoarei Molly Przeworski, din Columbia University.
Pe deasupra acestor 2 mutații frecvent întâlnite, oamenii de știință au mai identificat un șir întreg de gene ce pot duce la disfuncții ale organismului, un exemplu ar fi genele ce răspund de micșorarea ratei de viață, altele includ în sine o sporire a formării nivelului de colesterol „rău” ce duce la formarea trombelor intravenale, la fel altele pot mări indexul de dezvoltare a obezității, boli cardiovasculare, chiar și astmă.
Cercetătorii încearcă să selecteze acele gene ce contribuie la logetivitate, gene care provoacă întârziere a perioadei de pubertate și dezvoltare a organelor de reproducere. În combinare cu cercetările făcute anterior, selecția acestor gene pot reduce numărul de indivizi predispuși la obezitate sau angină, deoarece s-a demonstrat că indivizii a căror perioadă de pubertate se începe mai devreme, au un risc mai sporit către aceste boli.
Cât este de curios și interesant să explorezi domeniul genetic. Ne ajută să prezicem în ce direcție evoluează specia umană, dar trebuie de menționat că trebuie de luat în considerare și factorii medicinali și tehnologici, care pe neprins de veste pot arunca „căruța” civilizației la un nou nivel, spre necunoscut.
„Mediul înconjurător e permanent schimbător” , a spus liderul echipei de cercetare Hakhamanesh Mostafavi de asemenea din Columbia University.
„O trăsătură ce se asociază cu durata mai lungă de viață poate să nu mai fie o simplă aspirație la care vor visa și generațiile următoare”
Mai multe date colectate( mostre cu material genetic), va ajuta ca schimbările din genomul uman să fie identificate cu mai mare exactitate, de la o generație la alta, iar o altă parte a monedei ar fi posibilitatea de a identifica genele „Bune” de cele „Rele”, ce ar juca un rol important asupra evoluției noastre ca specie.
Când e vorba de selecție naturală, oamenii sunt prea departe pentru a avea influență asupra destinului selecției.
Această cercetare a fost publicată de PLOS Biology.
Articol tradus și adaptat de pe: sciencealert.com
lasă un comentariu, scrie-ne părerea ta.