Copiii pot și ar trebui să practice abilitatea de a învăța dacă doresc o șansă la luptă pentru a îndeplini toate acele obiective înalte pe care părinții le-au stabilit pentru ei. Dar unii oameni continuă să studieze – și să gândească – în același mod toată viața fără a-și îmbunătăți metodele.
Din fericire, Stiințele cognitive au analizat modul în care oamenii învață de fapt și rezultatele sunt surprinzătoare și foarte utile.

Aptitudinile sunt mai ușor de luat ca părți individuale.

Dacă doriți să învățați să cântați la chitară, nu încercați să cântați toată piesa dintr-o dată. Stabiliți-vă un obiectiv mai mic, măsurabil, în a învăța câteva acorduri ușoare, a învăța bătaia și a face aceste acorduri corect .
Cu timpul, acumularea acestor abilități mai mici va contribui la întreaga capacitate de a cânta la chitară.
Este o tehnică care se aplică atât lecțiilor de învățare mecanică, cât și a lecțiilor bazate pe fapte.

Multitaskingul nu funcționează, în special pentru stocarea de informații noi.

Majoritatea oamenilor înțeleg că multitaskingul este un mit – creierul dvs. nu poate să acorde o atenție egală la două sarcini simultan. Dar câțiva oameni aplică această perspectivă asupra învățării.
În plus față de divizarea unei sarcini în pași individuali, asigurați-vă că ați dedicat toata energia fiecărui pas în parte. Când te distragi, durează aproximativ 25 de minute pentru a redeveni concentrat asupra sarcinii originale.
Cu timpul, multitaskingul ar putea însemna că veți obține doar o înțelegere parțială a diferitelor abilități sau concepte, fără a obține o cunoaștere sau învățarea completa a niciunuia.

Scrierea a ceea ce ați învățat vă ajută să  cimentați informația în mintea voastră.

Dacă vrei să transformi informația în învățare, studiile arată că ar trebui sa scrii ceea ce înveți, să scrii de mână.
Un studiu din 2014 a constatat că studenții care au luat notițe cu pixul pe hârtie au învățat mai mult decât studenții care au luat notițe pe laptopurile lor. După o serie de teste, grupul care a scris cu pixul pe hârtie era capabil de a-și aminti faptele, de a sorta idei complexe și de a sintetiza informații.
Cercetătorii spun că actul fizic al atingerii pixului de hârtie creează o legătură cognitivă mai puternică cu materialul decât tastarea, ceea ce se întâmplă mult prea repede pentru ca reținerea să aibă loc. Scrisul vă forțează să vă confruntați ideile în cap, ceea ce le determină să rămână acolo mai mult timp.

Greșelile trebuie să fie celebrate și studiate.

A fi perfect este supraestimat. Întregul proces de învățare înseamnă a face încercări,  a eșua și a învăța o lecție despre ceea ce ai greșit.
În 2014, un studiu al învățării motorii a constatat că creierul a rezervat mai mult sau mai puțin un spațiu pentru greșelile pe care le facem. Mai târziu, putem accesa aceste amintiri pentru a face mai bine data viitoare.
Dacă părinții îi învață pe copii să nu facă niciodată greșeli sau să le evite atunci când se întâmplă, copiii pot pierde o mulțime de cunoștințe sănătoase.

Fiind optimist te ajută să reușești.

Stresarea copiilor cu exemple negative îi poate bloca într-o rutină mentală, umplându-i cu îndoială și anxietate, ambele fiind toxice pentru învățare.
„Anxietatea vă împiedică să explorați soluții reale și modele reale de gândire care vor veni cu soluții”, spune profesorul de la Harvard Business School, Alison Wood Brooks.
Zeci de ani de cercetare a psihologiei pozitive sugerează că vom avea mai mult succes în aproape orice încercăm să facem dacă vom aborda totul cu o minte deschisă, vom vedea o îmbunătățire tangibilă.
Părinții ar trebui să-i învețe pe copii să vadă învățarea ca pe o explorare. Acesta îi va ajuta să le dea un sentiment de determinare, care îi pot întări atunci când lucrurile devin grele.

Subiectele interesante sunt mai atractive decât cele plictisitoare.

Copiii se îndreaptă în mod natural către ceea ce este ciudat si bizar, dar, odată ce experiența învățatului mot-a-mot îi face să gândească în informații fixe, reci, acest sentiment de distracție poate să dispară.
Părinți: nu permiteți acest lucru!
Cât mai devreme posibil, copiii ar trebui să prețuiască motivul pentru care își amintesc casa ciudată a bunicii și acei pantaloni scurți galben aprins, pe care tata îi poartă noaptea. Pentru că sunt unice.
Autorul și fostul campion american de memorie, Joshua Foer a memorat un pachet complet de cărți de joc în mai puțin de două minute prin legarea fiecărei cărți de o imagine ciudată. Copiii pot face același lucru pentru tabelele lor de perioade și de președinți.

Viteza de citire poate condensa timpii de învățare.

Premisa este simplă: dacă puteți citi mai repede, puteți învăța mai repede. Deși s-ar putea să vă gândiți că viteza de citire necesită mult efort, programele precum Spreeder accelerează ritmul treptat pentru a face să fie mai ușor de folosit.
Prin antrenarea creierului să proceseze mai repede cuvinte, vă obișnuiți să citiți șiruri întregi de cuvinte, mai degrabă decât să le citiți individual, ceea ce vă încetinește.
Practică, practică, practică.

O muncă asiduă are un impact real asupra creierului.

În 2004, un studiu publicat în Nature a constatat că jonglarea produce mai multă materie cenușie. Când oamenii au încetat să jongleze, materia cenușie a dispărut. Nu era ceva special în jonglarea însăși, doar repetarea.
Neurologii numesc acest proces „reorganizare neuronală”. Se referă la noile căi care sunt întiparite prin a face un lucru în mod repetat, până la punctul în care se sedimentează pentru totdeauna.
Cu alte cuvinte, abilitățile respectă principiul utilizării sau pierderii.

Utilizați ceea ce știți pentru a învața ceea ce nu știți.

Dacă copiii se confruntă cu un subiect pe care nu-l înțeleg, părinții trebuie să-i ajute să înțeleagă cum se leagă acel subiect de ceva pe care l-au învățat deja. Practica se numește învățare asociativă.
Unui student i-ar putea placea fotbalul, dar se luptă cu calculul diferențial. Dacă poate vedea asemănările dintre o aruncare cu boltă și panta unei curbe, el are o șansă mai bună să înțeleagă conceptul abstract.

Căutarea nu este întotdeauna un lucru rău.

Copiii ar trebui să învețe cum să se lupte cu probleme dificile – actul îi învață disciplina. Dar dovezile sugerează că, concentrarea prea mult timp pe o problemă, poate face mai rău.
În 2008, cercetătorii au descoperit că momentele nerezolvate de lapsus pot să creeze treptat o „stare de eroare”, în care memoria conceptului sau a faptului este înlocuită de memoria lapsusului.
Soluția: Dacă știți că cunoașteți, dar nu vă amintiți, căutați pe Google.

A învăța alte persoane vă ajută și pe voi.

Oamenii de știință au numit-o „efectul protector”.
Când luați ceva pe care l-ați învățat și l-ați spus cu cuvintele voastre, nu numai că demonstrați stăpânirea unei idei – vă perfecționați propria înțelegere a acesteia.
În dividerea informațiilor în bucăți mici pe care cineva le poate digera cu ușurință, profesorul trebuie să obțină o anumită apropiere cu subiectul.
De aceea, frații mai mari sunt, în general, mai inteligenți decât frații mai mici, a sugerat un studiu din 2007 – deoarece una dintre îndatoririle fratelui mai mare este de a transmite cunoștințele mai departe, după ce le-a primit.

CHRIS WELLER, BUSINESS INSIDER
29 AUG 2016

 

Facebook Comentariu
Distribuire
https://i0.wp.com/liber-cugetatori.ro/wp-content/uploads/2017/09/articol-1.jpg?fit=1024%2C415https://i0.wp.com/liber-cugetatori.ro/wp-content/uploads/2017/09/articol-1.jpg?resize=150%2C150nadina3. rațiunenoutăți@liber-cugatatori,#liber-cugetatori,#liber-cugetatori Romania,#liber-cugetatoriRomania,#libercugetatori,invatare rapida            Copiii pot și ar trebui să practice abilitatea de a învăța dacă doresc o șansă la luptă pentru a îndeplini toate acele obiective înalte pe care părinții le-au stabilit pentru ei. Dar unii oameni continuă să studieze - și să gândească - în același mod...Pentru cei care știu să gândească singuri