Un alt fel de a aborda DUREREA – cu psihoterapeutul de serviciu!
Trăim într-o lume care are groază și ură față de dureri corporale.
Mamele reacționează ca un comando pentru orice durere și administrează imediat nurofen și altele ca și cum e intolerabil să-l doară ceva pe copil. Deși la vârste mici, nici nu putem fi siguri ca e vorba de dureri. Dar reacția de sperietura mamei poate transmite copilului că ceea ce simte el e dureros. Nu încerc să vă spun să lăsați copiii prada chinurilor ci să abordăm mai calm. Se știe deja că durerea e subiectivă.
Copilul ia reacția mamei, mai ales cea non-verbală, o mimează și de acolo începe să-și construiască și el reacția.
Și nu numai mamele pentru copii ci avem adulți crescuți într-o cultura bazată pe ideea „sănătate=lipsă dureri”. După mine, nu-i așa.
Industria medicamentelor precum și memoria războaielor și epidemiilor ne-a făcut așa, căci bunicii noștri nu erau așa, erau înțelepți cu durerile.
Avem un corp senzitiv care se autogestionează și regenerează și durerile sunt semne că înăuntru se lucrează. Durerea e un poștaș, un indicator, o alarma, un răgaz cerut de corp, un semnal că e nevoie să nu folosești acea parte a corpului puțin timp.
Unde e durere, e ceva care nu ar trebui să fie și lipsește ceva ce ar trebui sa fie.
Ceea ce a produs durerea în corp, ca să știe mintea fudulă de ea, tot acel ceva o va ostoi și repara. La mine în corp când e durere, nu opun rezistență și stau confortabil pentru că se lucrează în corp și eu ajut doar stând și având încredere și iubindu-mă. Stând și așteptând și ne opunând rezistență, trece.
lasă un comentariu, scrie-ne părerea ta.