Minutul de înţelepciune: Logica viului
Pe Terra nu se găseste ceva cât de neînsemnat, cât de rudimentar care să nu constituie capatul evolutiv în prezent al unei serii de fiinţe ce au vieţuit în cursul ultimelor două miliarde de ani. Nu exista entitate biologică, să nu fie o verigă dintr-un lanţ de forme schimbătoare. Orice entitate biologică, de la plante la microbi şi bacterii are în spate, inerent o întreaga și intrinsecă istorie a suitei evenimentelor la care au participat stramoşii săi, cât și un lanţ intreg de transformări prin care s-a elaborat insăsi respectiva structură biologică.
Că viața a apărut o singură dată de când s-a format planeta, ca un eveniment singular sau foarte rar, rămâne încă o chestiune deschisă. Astfel că este posibil ca toate fiinţele vii sa descindă dintr-un singur strămoş comun, o singura entitate structural biologică, ori dintr-un număr mic de forme primitive. Certă este contingența continuitatii pentru ca viul nu poate naște decât din viu.
Aşadar datorită unor reproduceri succesive urmările sunt variaţiunile vieţii pe Terra. Tabloul biologic al viului depinde exclusiv de rigoarea stiinţifică a epocii respective reprezentării entităţilor și relaţiilor dintre ele cât şi a spaţiului în care le situează. În cursul extincțiilor speciilor, apariţiei altor specii noi cât și a cataclismelor geologice şi nu în ultimul rând a schimbarilor climaterice se distribuie pe Terra o varietate de entităţi biologice inegal raspândite adaptate la dimensiunile impuse de mediul lor, întotdeauna astfel, pentru a se putea perpetua cu succes. Acestă teorie a evoluţiei este remarcabil de bine probată prin insăși diversitatea vieții, cât și la experimental de relaţiile genetice dintre entităţile biologice, care dezvăluie o istorie a vieţii ascunsă ochiului. Împreuna cu geologia care dezvăluie istoria planetei din punct de vedere climatic si geografic şi cu paleontologia care descoperă incå o istorie și mai fascinantă a evoluţiei viului prin studiul fosilelor de la bacterii la plante, odată cu revoluţia geneticii în înțelegerea asupra a ceea ce priveşte reproducerea a tot ceea ce formează viaţa pe Pământ, devine tot mai clară si mai profundă cunoaşterea științifică a vieţii, reuşind astfel să fundamenteze solid normele cercetării biologiei. Toată aceasta revoluţie a biologiei reuşeste sa se intâmple datorită rafinării uneltelor metodologice și evoluţiei tehnice care merg mână in mână din a doua jumătate a secolului XVIII pâna in prezent cu genetica ce se naşte in secolul XX, face ca astăzi să fim cu un pas inainte mai mult in drumul către descifrarea ştiintifica a vieții și a răspunsului funcţional adresat problemelor ridicate de curarea unor boli sau virusuri, sau a unor mutaţii genetice din teratologie , si de ce nu, întelegerea deplina a mecanismului vieții pe Pământ ne aduce mai aproape de o exobiologie mai elaborată si mai utilată.
lasă un comentariu, scrie-ne părerea ta.