Posesii demonice, personalitate multiplă, OCD
La fel ca și în articolul anterior, voi face comparații între criteriile tulburărilor psihologice din DSM V, și simptomele posedării demonice.
Voi începe cu –obsesia demonică–
obsesia demonică -gânduri blasfemice recurente, compulsii de ritualuri magice sau de comportamente blasfemice.
OCD? Cine a auzit de OCD? Da, OCD se manifestă cu obsesii și compulsii, așa cum îi spune chiar și numele Tulburare Obsesiv-Compulsivă.
DSM V
Obsesii
1.Gânduri, impulsuri recurente, resimțite ca deranjante,intruzive, nedorite.
2.Persoana încearcă să le evite, reprime, dar nu reușește
Compulsii
1.Comportamente repetitive, care sunt un răspuns la obsesie
2.Comportamentele urmăresc să reducă discomfortul provocat de obsesii.
În combinație cu alte tulburări mintale, sau doar un nivel de religiozitate extrem de ridicat, DA, există OCD religios!
posesia demonică -Demonul sau demonii sunt internalizați şi pun stăpânire pe comportamentul și acținile persoanei. Posesiunea diabolică este luarea în posesie a corpului uman de către un demon, care determină mai apoi acțiunile, comportamentul și manifestările omului. În timpul posedării persoana manifestă reacţii agresive, își schimbă drastic comportamentul în rău. Cel posedat, se poate simți de parcă nu este el însuși, de parcă se vede din exterior, și în cele mai multe cazuri nu este conștient de ceea ce face demonul când îl posedă.
Criteriile DSM spun
A.Fragmentarea identității-mai multe personalități
B.Lacune în memorie(o peronalitate nu își poate aminti ce face cealaltă personalitate)
C.Simptomele cauzează distrez în majoritatea domeniilor vieții
D.Nu face parte dintr-o pratică religioasă larg acceptată(ATENȚIE!-Posesia nu este o practică religioasă larg acceptată, aici se referă la manifesări legate de exemplu de vorbitul în limbi la bisericile Penticostale etc)
E.Efectele nu se datorează unor substanțe.
Indivizii pot manifesta comportamente impulsive, fără a avea senzația că aceastea îi aparțin, considerându-le separat de ei, văzându-le din exterior. Persoana se comportă complet diferit decât personalitatea ei, desori chiar opus.
DSM-ul menționează faptul că personalitatea nouă poate reprezenta o fantomă sau orice altceva consideră mintea umană, și începe să se comporte exact ca persoana/fantoma/demonul etc pe care îl reprezintă. Dacă persoana va considera că alter-ego-ul ei este un demon, se va manifesta ca atare. De asemenea DID apare în general la persoanele cu traume în copilărie. Aceștia au nevoie să-și dezvolte o personalitate -rea- pentru a putea face față realității și trecutului lor în care au fost vulnerabili și răniți de alții, motiv pentru care consider că este posibil să-și dezvolte și o astfel de personalitate. În DSM este specificat faptul că acest diagnostic este valabil deseori în cazul așa ziselor posesii, când persoana nu își recunoaște propriile comportamente și acțiuni și altcineva(altă personalitate, demonul care o posedă etc) ia controlul. Cea mai mare parte din persoanele posedate, manifestă defapt DID.(nu insinuez că cealaltă parte chiar sunt posedați, mai sunt și alte tulburări posibile cum ar fi schizofrenia).
lasă un comentariu, scrie-ne părerea ta.