Un nou Pământ
Oamenii de știință au descoperit o planetă care este candidatul ideal pentru viața așa cum o știm. Ei cred că această planetă se poate dovedi a fi o țintă chiar mai importantă pentru caracterizarea viitoare a planetelor în zona locuibilă decât Proxima b sau TRAPPIST-1.
Super-Pământul LHS 1140B
Cu doar câteva decenii în urmă, ideea că orice planetă extraterestră existentă în spațiul cosmic era pur ipotetică. Acum, cunoaștem sute de astfel de planete, și astăzi , oamenii de știință s-ar putea să fi descoperit cel mai bun candidat pentru viața extraterestra.
Acest candidat este o exoplanetă care orbitează o stea pitică roșie la 40 de ani-lumină de Pământ – ceea ce echipa internațională de astronomi care a descoperit-o a considerat un „super-Pământ.” Folosind instrumentul HARPS al ESO și o serie de telescoape din întreaga lume, astronomii au amplasat exoplaneta care orbitează în jurul stelei pitice – LHS 1140 – în zona sa locuibilă. Această planetă și-a păstrat probabil cea mai mare parte a atmosferei sale și este puțin mai mare și mult mai masivă decât Pământul. Pe scurt ,super-pământul LHS 1140b este printre cele mai interesante subiecte cunoscute pentru studiile atmosferice.
Deși planeta LHS 1140b este de zece ori mai aproape de stea decât Pământul, deoarece stelele pitici roșii sunt mult mai mici și mai reci decât Soarele, super-Pământul se află în mijlocul zonei locuibile și primește în jur de jumătate din lumina soarelui de la stea în comparație cu Pământul.
„Acesta este cea mai interesantă exoplanetă pe care am văzut-o în ultimul deceniu”, a spus Jason Dittmann de la Centrul de Astrofizică Harvard-Smithsonian într-un comunicat științific al ESO. „N-am putut spera la o țintă mai bună să realizăm unul dintre cele mai mari obiective ale științei- căutarea unor dovezi ale vieții dincolo de Pământ”. Acest comunicat a apărut în revista Nature în data de 19 aprilie 2017.
Viața așa cum o știm
Pentru a susține viața așa cum o știm, o planetă trebuie să păstreze o atmosferă și să aibă apă lichidă de suprafață. Când stelele pitice roșii sunt tinere, ele emit radiații care pot deteriora atmosfera planetelor din jurul lor. Dimensiunile mari ale acestei planete indică faptul că un ocean de magmă ar fi existat pe suprafața sa de-a lungul timpului, alimentând aburul în atmosferă și umplând planeta cu apă până în momentul în care steaua sa răcit până la strălucirea curentă și constantă. Astronomii estimează că planeta are cel puțin cinci miliarde de ani și deduce că are un diametru de aproape 18.000 de kilometri – de 1.4 ori mai mare decât cel al Pământului. Masa și densitatea sa mai mari implică faptul că este probabil să fie alcătuită din rocă cu un nucleu dens de fier.
Doi dintre membrii europeni ai echipei, Xavier Delfosse și Xavier Bonfils, au declarat în comunicatul științific: „Sistemul LHS 1140 se poate dovedi a fi o țintă și mai importantă pentru caracterizarea viitoare a planetelor în zona locuibilă decât Proxima b sau TRAPPIST- 1. Acesta a fost un an remarcabil pentru descoperirile din exoplanetă! „
Oamenii de știință așteaptă ca observațiile cu telescopul spațial Hubble să le permită în curând să evalueze cantitatea de radiații de mare energie pe care o primește exoplaneta și, în viitor – cu ajutorul unor telescoape noi, cum ar fi Telescopul extrem de mare ESO și telescopul James Webb – o observare detaliată a atmosferei exoplanetălor vă fi posibilă.
Articol preluat și tradus de pe futurism.com
lasă un comentariu, scrie-ne părerea ta.