Este energia neagră o iluzie?
De 20 de ani, oamenii de știință știu că expansiunea universului este accelerată, ca și cum o bizara ”energie neagră” umflă spațiul ca pe un balon. De fapt, modelul standard bine testat al cosmologiei presupune că 69% din conținutul universului este energie neagră. În schimb din punct de vedere matematic, fizic accelerația universului poate fi provocată și de variații sau neomogenități în densitatea acestuia. Dacă este așa, atunci unul dintre cele mai mari mistere ale fizicii ar putea fi explicată doar prin teoria relativității a lui Albert Einstein. Cu toate că unii cercetători sunt mai sceptici în legătura cu asta.
”Daca asta este adevărat, atunci cineva ar trebui să ia înapoi premiul Nobel” decernat în 2011 pentru descoperirea expansiunii accelerate a universului”, spune Nick Kaiser, un cosmolog al Universității Hawaii din Honolulu. Tom Giblin, un cosmolog de calcul la Colegiul Kenyon din Gambier, Ohio, care a lucrat la o analiză similară, spune ”Mi-ar plăcea dacă neomogenitatea ar explica energia neagră”. Cu toate că, el mai spune, ”Nu văd nici o dovadă din simulările noastre care ar explica că aceasta poate avea un efect atât de mare precum se observă.”
La mijloc este metoda prin care cosmologii calculează cum a evoluat universul în ultimii 13,8 miliarde de ani. În calculele lor, ei se bazează pe două constante. Una care descrie cum materia se lovește de galaxie sau o grupare de galaxii. Iar a doua, este cunoscută ca sistemul metric Friedmann-Lemaître-Robertson-Walker (FLRW), formulat prin teoria generală a relativității și oamenii de știință îl folosesc pentru a calcula cât de mult s-a extins universul în orice moment. La fiecare etapă programul cosmologilor folosește sistemul metric FLRW să calculeze ”factorul de scală”, care specifică cât de mult a crescut universul. Programul care folosește factorul de scală are capacitatea să calculeze cum o galaxie sau o grupare de galaxii se dezvoltă.
Vorbind direct, cu toate acestea, ecuația FLRW se aplica pentru un univers constant și omogen. Așa că pentru a calcula factorul de scală pentru fiecare etapă, cosmologii de obicei consideră universul ca fiind omogen și folosesc densitatea medie – determinată de simulator – ca și valoare a sistemului metric FLRW. Asta este un pic cam riscant, deoarece relativitatea generală spune că masa și energia modifică ecuația timp-spațiu. Ca și rezultat, spațiul ar trebui să se extindă mai repede în regiuni mai goale și mai încet în regiuni mai aglomerate, unde există gravitaţia galaxiilor care se împotrivește expansiunii. De aceea, în principiu, omogenitatea universului se poate realimenta prin dinamică și poate afecta expansiunea universului.
Gabor Racz și Laszlo Dobos, astrofizicieni la Universitatea Etotvos Lorad din Budapesta, și colegii lor și-au propus să prindă ”reacția inversă”. Ei au simulat în spațiu un cub cu latura de 480 de milioane de ani lumină. În loc să folosească sistemul metric FLRW pentru a calcula în fiecare etapa un factor de scala pentru tot cubul, ei l-au împărțit în 1 milion de mini-universuri și apoi au calculat factorul de scala pentru fiecare în parte folosind ecuația. Laszlo D. spune: ”Noi presupunem că fiecare regiune din univers determină ea însăși rata de expansiune.” Cercetătorii apoi au calculat media factorilor de scală, care pot diferii de factorul de scală calculat pentru densitatea medie.
Universul virtual creat de cercetători a evoluat aproximativ identic cu cel real, care s-a mărit accelerat în ultimele miliarde de ani. Acest lucru s-a produs fără a adăuga la simulare expansiunea spațiului generată de energia neagră. Studiul a fost publicat în revista Monthly Notices of the Royal Astronomical Society. Laszo D. susține că rezultatele studiului sugerează că ar fi posibilă expansiunea universului fără implicarea energie negre, aceasta fiind considerată de el doar o iluzie.
Alții sunt mai sceptici. Giblin (autorul unei simulări anterioare) notează că simularea realizată de el și colegii lui se comportă altfel față de cea nouă. Noua lucrare urmărește evoluția universului la o scară mult mai precisă, dar implică anumite presupuneri și aproximări. Giblin spune că în ciuda dificultăților, munca lui sugerează că reacția inversă ar modifica rata de expansiune a universului cu mai puțin de 1%, dar noua simulare sugerează un efect în exces de 20%.
Kaiser de asemenea se așteaptă ca efectele neomogenității să fie mici. El notează că cele mai bune dovezi ale expansiunii accelerate a universului provin din măsurarea distanţei și vârstei exploziilor solare, cunoscute sub denumirea de supernove clasa 1a, din universul apropiat. Cu toate că, în universul apropiat, simpla gravitație Newtoniană ar trebui să fie suficientă. Aceasta sugerează că diferența este dată de modul de determinare a factorului de scală, într-o teorie relativă ar trebui să aibă un efect major. El spune că ” dacă au dreptate, se întâmplă ceva foarte amuzant.”
Cu toate acestea, experții spun că este rezonabil să fie cercetată reacția inversă. ”Eu aș spune că aceasta face parte din curentul actual prin care oamenii vor să calculeze mărimea efectului” spune Tomas Buchert, un cosmolog al Universității Lyon din Franța, care a început să dezvolte această temă încă din 1990. Giblin menționează ”Curentul cosmolog a făcut o treabă atât de proastă în a rezolva problema energiei negre încât va fi o idee care nu aparține curentului care o va rezolva.” Dar el mai adaugă ”Nu știu dacă aceasta este aceea”.
Sursa : www.sciencemag.org
lasă un comentariu, scrie-ne părerea ta.