Constantin cel Mare s-a născut la Naissus, azi Niš, în Serbia, fiind fiul generalului Constantius Chlorus (viitorul împărat Constantius I și al Helenei, despre care unii autori antici afirmă că era concubina lui Constanțiu iar alţii o numesc soţie. Se pare totuși că Helena avea un statut social umil. Sfântul Ambrozie din Milano afirmă că ea era o stabularia, adică o servitoare într-un han sau tavernă.

Ascensiunea lui Constantin se datorează tatălui său ajuns la rangul de împărat al Imperiului Roman de Apus între anii 305 – 306. Sub aripa ocrotitoare a tatălui, Constantin este promovat la rangul de Caesar în 293, apoi la moartea tatălui său, în 25 iulie 306, este proclamat împărat de către armată.

În aceste condiţii, Galerius îl proclamă pe Flavius Severus, Augustus al Occidentului şi îl acceptă pe Constantin, drept Caesar. Pentru moment, Constantin a acceptat şi astfel se naşte a treia tetrarhie.

58. Galerius

Situaţia se precipită repede căci pe 28 octombrie 306, Maxentius, fiul lui Maximian, se proclamă împărat la Roma şi apoi chiar Maximian revine pentru a pretinde puterea în Imperiul de Vest. În aceste condiţii, în 11 noiembrie 308, Galerius convoacă la Carnuntum, lângă Viena, o întrunire pentru a clarifica situaţia care ameninţa Imperiul cu instabilitatea. Acum Licinius este desemnat Augustus în Occident avându-l subordonat pe Constantin, care este recunoscut oficial Caesar în Apus, în timp ce Maxentius este declarat uzurpator.

După moartea lui Galerius în anul 311, Licinius îi lasă lui Constantin Occidentul şi el ocupă Orientul.

În Imperiul de Vest rivalitatea dintre Constantin şi Maxentius nu se va rezolva decât pe calea armelor când cei doi se înfruntă întâi la Turin şi apoi în bătălia decisivă de la Podul Milvius, lângă Roma. În timpul luptelor de aici Maxentius îşi găseşte moartea. Acum toate provinciile occidentale ale imperiului sunt reunite sub autoritatea lui Constantin. Era anul 312 e.n.

În acest moment Constantin încearcă o alianţă cu Licinius şi, conform uzanţelor vremii, se căsătoreşte cu Flavia Iulia Constanţia sora lui Licinius.

Căsătoria are loc în martie 313, la Mediolanum, Milano de astăzi. Cu această ocazie, în urma întâlnirilor dintre Constantin şi Licinius din februarie – martie 313 e.n., este promulgat „Edictul de la Milano”. Textul acestui edict este redat de Lactanţiu în latină şi de Eusebiu de Cezareea în greacă. De fapt „edictul”, este o scrisoare adresată de Licinius guvernatorilor provinciilor controlate de el, prin care le cerea să înceteze orice persecuţie asupra creştinilor, iar proprietăţile confiscate de la aceştia să fie imediat returnate. Scrisoarea nu consfinţea creştinismul ca religie de stat şi nici nu-l angaja personal pe Licinius sau Constantin în credinţa creştină.

59. Edictul de la Milano

Scrisoarea întărea de fapt Edictul lui Galerius din 311, dar tradiţia a reușit să împământenească chiar și în cultura laică ideea că Edictul de la Milano este actul prin care se instituie toleranța față de cultul creștin…

Relaţiile dintre cei doi împăraţi au început însă să se tensioneze şi astfel, în 316, se declanşează un prim război civil. Constantin obţine victoria în bătălia de la Cibalae, din Pannonia. Acum se încheie o înţelegere prin care Licinius îi ceda lui Constantin toate provinciile sale est-europene cu excepţia Traciei, păstrându-şi însă poziţia de Augustus. Situaţia era oarecum bizară căci Licinius era „împăratul” dar Constantin „stăpânul” Imperiului Roman…

În mod normal Licinius va căuta să-şi recâştige puterea şi, după anul 320, primeşte sprijin de la „cercuri păgâne” din Orient. În noul război civil care izbucneşte în 324, Licinius este înfrânt în două mari bătălii, la Adrianopol şi apoi în data de 26 septembrie, la Chrysopolis în Asia Mică când este capturat şi apoi executat anul următor la Tesalonic.

Imperiul Roman este astfel reunificat şi supus autorităţii unui împărat unic, situaţie politică nemaiîntâlnită din anul 285. Constantin, care se revendica drept, alesul pe pământ al divinităţii unice, abandonează politeismul  clasic roman promovat pe vremea tetrarhiei, în favoarea principiului enunţat de Aurelian: „un singur Dumnezeu, un imperiu”. Acest unic Dumnezeu era Sol Invictus, care apare menţionat până în anul 387 şi a cărui „zi de naştere” era stabilită de către Aurelian în 274 pe data de 25 decembrie, când după calendarul vremii era Solstiţiul de iarnă. Mai târziu ziua de naştere a lui sol Invictus a devenit Crăciunul creştin…

60. Pontifex Maximus
Pontifex Maximus

Constantin preia titlul de Pontifex Maximus al Zeului Soare apoi, în 7 martie 321 declară Duminica – Ziua Soarelui – drept zi de odihnă în întreg Imperiul. Pe monedele sale, cel puţin până în anii 326, Constantin apare fie însoţit de Sol Invictus, fie reprezentat sub forma acestuia.

Sol Invictus apare în trei reliefuri de pe Arcul de Triumf al lui Constantin, care era aliniat cu colosala statuie a Zeului Soare, de lângă Colosseum, fosta statuie a lui Nero modificată ulterior…

În aceste condiţii se desfăşoară „activitatea creştină” a lui Constantin, care „începuse” în 312 cu viziunea crucii…

Episodul: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 28, 29, 30, 31, 32, 33, 3435.

Facebook Comentariu
Distribuire
Please follow and like us:
RaduIstoria crestinismuluiConstantin cel Mare s-a născut la Naissus, azi Niš, în Serbia, fiind fiul generalului Constantius Chlorus (viitorul împărat Constantius I și al Helenei, despre care unii autori antici afirmă că era concubina lui Constanțiu iar alţii o numesc soţie. Se pare totuși că Helena avea un statut social umil. Sfântul Ambrozie din Milano afirmă că ea...Pentru cei care știu să gândească singuri